12,966 matches
-
postdecembriste, și un D. Popescu-Dumnezeu! Operele bune, ne consolează M. Beniuc, rămîn, chiar dacă unii ar vrea să le țină ascunse: "tot așa cum creștinismul n-a reușit să înmormînteze cele mai de seamă valori ale păgînismului, vreau să zic ale culturii antice, ba chiar poate cei mai dogmatici dintre ei - mă refer la unii dintre călugări, fără să uit că "vinovații" acestei salvări sînt și arabii - au ajutat tocmai ca vechea cultură să se păstreze, atît cît s-a putut păstra". Ce
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
lor proprie! Pentru cei nemulțumiți, viața nu este niciodată rozalie. • Nu sunt munci ușoare precum femei ușoare. • Omul vesel poate stoarce haz și dintr-o lămâie amărâtă. • Marea luptă nu se dă pentru idealuri, ci pentru niște bani păcătoși. Nudul antic este prima regină a frumuseții planetei. • Incompetentă natura a făcut din nud o capodoperă pentru toate tipurile de civilizație. • Ca să placă, nudul trebuie să aibă forme armonioase, nu să fie doar carne și oase. • Toată arta vestimentației este de a
GÂNDURI REBELE (19) – ARMONII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381299_a_382628]
-
există loc pe mapamond în care fotbalul să nu fie cunoscut, învățat și practicat cu pasiune. Putem afirma că dintre toate sporturile, fotbalul este, fără îndoială, cel mai vechi sport. Ne-ar putea contrazice iubitorii atletismului, aducând drept mărturie Olimpiadele antice, sau chiar cursa soldatului de la Marathon, cel care în anul 490 Î.Ch. a adus atenienilor vestea victoriei asupra perșilor. Fotbalul este singurul joc sportiv în care omul se lipsește de aportul mâinilor, excepție făcând numai repunerea mingii de la margine
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
în aromână, are sensul "catolic", ca în toată Biserica ortodoxă). Iată de ce se poate afirma că aceste comunități romanofone-românofone, trăind într-un mediu multietnic, își defineau existența în sincronie, prin idiosincrazii etnolingvistice de proximitate, fără preocupări istoriciste legate de Roma antică și de lumea romanică. A le atribui o �memorie colectivă" a originilor latine este - credem - un act cultural a posteriori introdus de istorici și de filologi. VII. în schimb, aceste comunități aveau conștiința propriei identități etnolingvistice. Matilda Caragiu Marioțeanu, în
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
ales cu reprezentanți ai Școalei Ardelene - au reușit intelectualii Aromânilor (deveniți Romano-Vlahi) sosiți din îndepărtatele teritorii sud-balcanice - să ajungă la ideea că sunt un popor de limbă romanică și că, împreună cu Românii din nordul Dunării, ar descinde din latinitatea Romei antice. De aceea, unii dintre intelectualii aromâni - precum Gheorghe Roja - au aderat la ideile latinizante ale Școalei Ardelene. Cu toate acestea, o afirmație precum aceea a lui O. Densusianu, Istoria literaturii române moderne (ed. a 4-a, 1963) privind �influența Școlii
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
serenada palpitând de implorări, trista romanță, sub ferestrele „domniței” din impenetrabilul castel medieval. E un veac galant, de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și, brusc, din această lume de grații un salt în antica eră, unde delicatețea și toată gestica supravegheată, de salon, plonjează într-un „delir” orgiastic. Nimfe și bacante, în splendida lor nuditate, se prind într-un dans frenetic, antrenând pe dată fauni, satiri și silvani. Exuberanța de plein air, frivolă întrucâtva
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
libertatea vârstei nevinovate, răzvrătindu-se, cu o violență sinceră, rar întâlnită la alți poeți români ai vremii, atât împotriva lui însuși, cât și împotriva credinței. Din dorința de a valorifica posibilitățile oferite de genul liric, a alcătuit epigrame în metru antic. Sub influența romantismului german, nuvelele Suferințe (Din ziarul unui june) și Mici escursiuni apelează frecvent la tonul patetic wertherian, insistând asupra sensibilității bolnăvicioase a eroilor. Sedus de ritmul prozei, scriitorul se adresează legendelor și basmelor populare, de la care împrumută un
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
3; Ariadna Cioran-Camariano, Traducerile în limba greacă și română a „Nacazului” (Învățătura) Ecaterinii a II-a, STD, 1958, 2; Maria Marinescu-Himu, Romanul grec în literatura română, SC, VII, 1965; Duțu, Cooordonate, 223-224, 255; N. A. Ursu, Traduceri românești necunoscute din clasicii antici, CRC, 1975, 40; Dicț. lit. 1900, 280-281; Ursu, Contribuții, 185-210. A.Sm.
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
întemeietorului acestei științe. El devine eroul unor aventuri desfășurate pe trei continente. Pornind din Ahaia natală, el traversează marea ajungând în Egipt, unde își îmbogățește cunoștințele medicale învățând, timp de șapte ani, de la magistrul său, atotștiutorul Amu. Deși, prin Asklepios, anticii legau direct mijloacele de tămăduire de forța solară, prozatorul își demitizează eroul, reliefând principiile raționale pe care și le asumă în Egipt. Tot în rândul demitizărilor intră respingerea legendei homerice a calului troian, personajul-narator, martor la invadarea Troiei, mărturisind că
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
și astrologică. Ultima pare a fi cea mai corectă, cu toate că nici celelalte două nu trebuie pierdute din vedere. André Caquot, într‑un articol din 1955, a încercat să explice ordinea apariției fiarelor din perspectiva semnelor zodiacale. „Alături de semnele zodiacale, astrologia antică cunoaște și alte asterisme care însoțesc constelațiile zodiacale la ivirea lor. Este vorba despre paranatellonta, în număr de treizeci și șase, care constituie decadele cerești. Fiecărui semn zodiacal îi sunt asociate trei paranatellonta, iar acestea au format un nou cerc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștini. Autorul folosește aici alternativ și fără o distincție clară cele două forme - pluralul (©ϑ4 Β≅88≅ℜ Β8ς<≅4) și singularul (® Β8ς<≅Η 6∀ℜ ® <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Η). Α8ς<≅4 se traduce îndeobște prin „amăgitori”, „înșelători”. În unele texte antice, el apare cu sensul de „șarlatan”, „individ care are obiceiul de a trage lumea pe sfoară”. Dar, sensul primordial al cuvântului conține ideea de „rătăcire”, de „îndepărtare”. Verbul Β8∀<ςΤ, în sens denotativ, înseamnă „a rătăci”, iar Β8ς<0 este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mării, cealaltă crescând ca o plantă hidoasă din pământ. Autorul viziunii poartă în subconștient imaginea arhetipală a întregului cosmos, care se va afla la sfârșitul veacurilor în stăpânirea răului. Într‑adevăr, fiecare dintre cele trei zone ale cosmosului - potrivit imaginarului anticilor - se află sub stăpânirea temporară a unei ființe malefice. Răul se află răspândit pretutindeni; el infestează toate nivelurile cosmice. Balaurul, fiara din mare și fiara din pământ alcătuiesc un fel de „treime a răului” care se opune deopotrivă Tatălui, Fiului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
introducere și de comentarii deosebit de stimulente. Considerăm concluziile sale absolut convingătoare, motiv pentru care le vom adopta în cele ce urmează. Limba originară a scrierii este greaca. Cu toate acestea, textul nu s‑a păstrat în întregime decât în etiopiana antică, grație faptului că în Etiopia Urcarea la cer... a fost multă vreme considerată o scriere canonică și inclusă ca atare în Vechiul Testament. S‑au păstrat câteva fragmente în greacă, două fragmente destul de consistente în latină și câteva în coptă. Apocrifa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Exod, Psalmi, Isaia, Daniel, Apocalipsă; precum și două tratate: De Antichristo și De resurrectione. Dacă localizarea episcopiei în fruntea căreia se afla Hipolit rămâne un mister, autorul Vulgatei îmbogățește totuși lista transmisă de Eusebiu, cu douăsprezece titluri noi. Mențiuni din perioada antică despre opera autorului în discuție mai găsim la Theodoret al Cyrului și la Fotie, care mărturisește că a citit tratatul Peri tou pantos, Comentariul la Cartea lui Daniel și monografia De Christo et Antichristo. În secolul al XIII‑lea, Ebed
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iată această teză expusă câțiva ani mai târziu de M. Simonetti: „1) Elenchos și operele încrustate pe latura statuii aparțin unui singur autor, Hipolit din Roma, preot adversar al papei Calist și apoi martir, autor despre care ne vorbesc sursele antice; 2) blocul de opere exegetice și Contra Noetum se cuvin atribuite unui episcop și scriitor oriental activând cu câteva decenii înaintea lui Hipolit din Roma, undeva între secolele al II‑lea și al III‑lea [...]. Autorul operelor exegetice, în afara spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mare; pulpa dreaptă uscățivă; tălpile picioarelor mari; degetul mare rănit și foarte alungit. Acesta este chipul pierzării! Este foarte greu, dacă nu imposibil, să descoperim sensul exact al fiecărui element al descrierii. Pot fi însă întrezărite influențe ale modelelor gladiatorilor antici și poate chiar tratate de fiziognomonie. Este neîndoielnic însă că portretul se construiește în jurul unei idei principale - aceea de a exprima violența ieșită din comun a personajului - și că el amintește, în anumite privințe, de capitolul 7 al cărții Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Gog și Magog ar fi cei mai mari dușmani ai lui Mesia: Targ. Num. 11, 29; vezi de asemenea Oracolele sibiline III, vv. 319‑322; 512‑513, care îi situează pe Gog și Magog în Etiopia extrem orientală, considerată de antici capătul lumii și adesea confundată cu India și Persia. . Autorului Apocalipsei îi sunt cunoscute două tradiții referitoare la confruntarea eshatologică (Armaghedon și Gog și Magog), pe care le îmbină într‑un scenariu inspirat, la rândul său, de Iez. 37-38. . L.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștinismul primar, cf. A. Lemaire, Les Ministères aux origines de l’Église, Paris, 1971; de asemenea, sinteza admirabilă a lui P. de Labriole, în La crise montaniste, pp. 112‑123. . Este vorba, de fapt, de un vechi topos al filozofiei antice: înțeleptul trebuie să viețuiască după cum vorbește și să vorbească după cum viețuiește. Această dimensiune „existențială” a filozofiei antice pe care creștinismul o va asuma îndeosebi în manifestarea sa ascetică, a fost foarte bine nuanțată de P. Hadot, într‑o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
admirabilă a lui P. de Labriole, în La crise montaniste, pp. 112‑123. . Este vorba, de fapt, de un vechi topos al filozofiei antice: înțeleptul trebuie să viețuiască după cum vorbește și să vorbească după cum viețuiește. Această dimensiune „existențială” a filozofiei antice pe care creștinismul o va asuma îndeosebi în manifestarea sa ascetică, a fost foarte bine nuanțată de P. Hadot, într‑o serie de scrieri și mai cu seamă în Exercices spirituels et philosophie antique, ed. a treia, Paris, 1993, și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bine nuanțată de P. Hadot, într‑o serie de scrieri și mai cu seamă în Exercices spirituels et philosophie antique, ed. a treia, Paris, 1993, și Qu’est‑ce que la philosophie antique?, Paris, 1995 (ed. rom., Ce este filozofia antică?, Polirom, 1997; trad. rom. de G. Bondor și C. Tipuriță, pref. de C. Bădiliță - n.tr.). . F. Scorza Barcellona, Epistola di Barnaba, Torino, 1975; P. Prigent, R.A. Kraft, Épître de Barnabé, SC 172, Paris, 1971; Pseudo‑Barnabé, Lettre, în Les
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
descendenței davidice sunt Iuda și Veniamin. Celelalte zece au fost exilate de asirieni. Cf. nota 40, P. Geoltrain, în La Bible. Écrits intertestamentaires, Paris, 1987, p. 1458. . Traducere de P. Geoltrain. * Am trecut în revista principalele pasaje ale literaturii creștine antice unde figurează cuvintele ’Ant...cristoj, „ Antichristus” sau „Antechristus” sub diverse forme. Pentru asta, am folosit, indexurile unor lucrări diferite, TLG și CETEDOC. PAGE 4 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 3 PAGE 364 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 13 PAGE 10
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
părinți, Ana (n. Grecu) și Ioan Șincai, proveneau din familii de mici nobili care se ocupau cu agricultura. La școlile din Târgu Mureș, Cluj, Bistrița sârguinciosul Ș. își însușește limbile greacă, latină, maghiară, germană, precum și cunoștințe solide de literatură clasică antică, de poetică, retorică și gramatică. Remarcat, devine în 1773 profesor de retorică și poetică la Seminarul de la Blaj, de unde pleacă după un an (însoțit de elevul Petru Maior) la Roma, pentru a studia la Colegiul „De Propaganda Fide” (1774-1779). Înainte de
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
dă în Epistola... către Ioan de Lipszky (1804), o broșură în latină. Dar opera vieții lui Ș., elaborată timp de peste treizeci de ani, este scrierea istoriei integrale a românilor, o amplă sinteză documentară, cu sute de surse variate, de la istoricii antici la cei contemporani. În paralel, el a alcătuit și două variante latinești: o colecție de documente, Rerum spectantium ad universam pentem daco-romanam seu valachicam summaria collectio ex diversis aucthoribus, păstrată în trei volume manuscrise, și o versiune prescurtată a lucrării
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
o mentalitate arhaică, și oferă o explicare poetică naivă a succesiunii continue a celor doi aștri, a imposibilității întâlnirii lor. Din mitologia greacă se cunoaște legenda incestului lui Apollo (Soarele) cu sora sa, Artemis ( Luna), legendă valorificată și de poeții antici, întâlnită apoi la romani (unde Ianus e Soarele și Iana sau Diana - Luna), la popoarele germanice, la slavii răsăriteni și la unele popoare balcanice. În tradiția noastră orală există numeroase credințe despre „sfântul Soare” și „sfânta Lună”. Numai la români
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
sexului frumos erau denumite după „starea” lor socială și după condiție: pupa, infans, puella, virgo, uxor, coniux, matrona, mater familias 54), „virtuosa, intelligente, pienta di dignita, tutta dedita all’educazione dei figli nello spirito d’austerita secondo i precetti dell’antica aristocrazia repubblicana”55. Ar putea fi socotită, la fel de bine, și un simbol al „văduvei romane” faimoasa „univira”, căci - retrasă la Misena după uciderea lui Caius - a viețuit în restriște (refuzase coroana Egiptului oferită de Ptolemeu) cultivând amintirea tatălui, a soțului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]