8,708 matches
-
subiect a spiritului și inapt de spiritualizarea sa și de rolul de organ al spiritualizării lumii"61. Cunoscându-i superficial pe Sf. Părinți, occidentalii înclină să creadă ca André Marlaux: "Bizanțul a cheltuit atâtea veacuri ca să uite trupul omenesc câte antichitatea ca să-l descopere". Nici vorbă de așa ceva, fiindcă cine cinstește spiritul cinstește deopotrivă și trupul, iar creștinismul nu trebuie judecat după efectele parazitare ale unui ascetism rău înțeles. Părintelui Stăniloae nu i se poate reproșa năpăstuirea trupului, el aducându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Girard: Și un stoic ar fi suferit chinurile lui Hristos, dar le-ar fi suferit cu mândrie și dispreț de semenii lui; și Socrat a băut paharul cu venin, dar l-a băut cu nepăsarea caracteristică virtuții civice a antichității. Nu nepăsare, nu despreț: suferința și amărăciunea întreagă a morții au pătruns inima mielului simțitor și, în momentele supreme, au încolțit iubirea în inima lui și și-au încheiat viața pământească cerând de la tată-său din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Întrucât periodizarea istoriei și a istoriei artei este o obsesie a modernismului, trebuie să i se pună capăt pentru totdeauna. Altfel zis, nu există motive ontologice sau de altă natură ca să distingem în istoria omului și a culturii epocile: primitivă, antichitatea, evul mediu, Renașterea, clasicismul, iluminismul, romantismul și toate celelalte -isme de până la modernism și postmodernism. Conform acestei sănătoase logici, oare ce argumente putem găsi spre a putea vorbi de modernism și de postmodernism, dacă sunt fără referent istoric? Evident, nici unul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
limbile pe care, până atunci, nu le cunoșteau. Primejdia dezordinii din Turnul Babel nu mai era acum, sensul lumii inversându-se de la opacitate la transparență, la lumea-lumen, într-o splendidă armonie a diversităților, care constituie esența creștinismului. Nu a cunoscut antichitatea sentimentul național? Dimpotrivă, patria a fost o valoare fundamentală a vechii Europe (și nu numai) de vreme ce i s-au dedicat epopei de măreția Odiseei sau a Eneidei. Ithaca este simbolul iubirii de patrie, care nu se stinge nici după zeci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
produce un nou hibrid american, pe care, însă, îl va respinge multe secole de aici înainte o limbă încă puternică precum germana sau de ce nu franceza. Și cu siguranță va fi o pierdere enormă să se arunce la muzeul de antichități atâtea limbi europene. Iar dacă integrarea europeană s-ar plăti cu pierderea identității, în speranța unui trai mai bun, nu cred că atâtea popoare ar accepta sinuciderea etnică. Nici o uniune nu a rezistat vreodată în lume numai cu un fundament
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a creștinismului și a diversităților ei etnice și culturale. Despre modelul cultural european a scris pagini fundamentale Constantin Noica 161. Piatra unghiulară a geniului european s-a pus la Niceea, în anul 325, când s-a produs ruptura definitivă de antichitate, prin consacrarea Sfintei Treimi: "Cultura noastră este una a întrupării legii în caz; ca atare, cu manifestările ce decurg din întrupare, ea proclamă peste tot ceva întreit. Împotriva oricărui gnosticism, incapabil a înțelege cum trei să fie una, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
împrăștiat. Iisus avea o dublă personalitate: una exoterică, pentru ucenicii biblici, alta esoterică, vizând întoarcerea iudaismului la izvoarele religioase egiptene. Originile iudaismului fuseseră tot egiptene, dar sub îndrumarea lui Moise evreii se depărtaseră mult de cea mai evoluată religie a antichității, cea egipteană. Astfel, iudaismul devenise o religie monoteistă și patriarhală, pe când isianismul era feminist și politeist, recunoscând egalitatea sexelor (ca taoismul) și fundându-se pe erosul sacru. Mitul lui Isis și Osiris era adevărata credință a lui Iisus, iar creștinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al lui Victor Teleucă. Acest destin îmi amintește de al lui Marin Preda, care în anul morții dădea puternicul roman Cel mai iubit dintre pământeni. Vorbesc de destin și-mi aduc aminte de povestea celor doi mari pictori chinezi din antichitate. Unul dintre ei, mereu învins de rival, a pariat că-l va întrece pe emul. Și-a pus toată energia la bătaie și când a fost gata i-a așezat în față rivalului opera. Acesta a stat o clipă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
p. 92. 235 "Este adevărat scrie Christian Tămaș că, din sec. al XVIII-lea încoace, mințile luminate ale lumii se străduiesc din răsputeri să-l scoată pe Dumnezeu din istorie pentru a-l pune la păstrare într-un muzeu de antichități sau a-l transforma într-un mod de a petrece timpul liber, prin plasarea lui într-un hățiș de trăiri pseudo-religioase, vagi și extrem de contradictorii. Este, de asemenea, adevărat, că un Occident, bogat și puternic, pare un adversar disproporționat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
numai la acest nivel generalizat. A incerca o comparație direct] înseamn] fie a abandona standardele morale proprii, fie a condamna practicile observate ca fiind imorale. C]s]toriile regale obligatorii dintre frate și sor] în Egiptul dinastic, în Hawaii din Antichitate, la populația Venda din nordul regiunii Transvaal din Africa de Sud sau incestul ritual al tribului Ronga din sudul Mozambicului sunt practici pe care str]inii le consider] resping]toare. În orice societate, semnificația social] a comportamentului are o puternic] amprent] cultural
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Primitive Mân aș Philosopher (New Zork: Dover, 1957). O analiz] pe nedrept neglijat] a gândirii filosofice în societ]țile de mici dimensiuni. Silberbauer, G.B.: Hunter and Habitat în the Central Kalahari Deșert (Cambridge: Cambridge University Press, 1981). 3 Etică în Antichitate Gerald A. Larue În perioada dintre mileniile al XII-lea și al X-lea î.Hr., stilurile de viat] ale oamenilor din Orientul Apropiat antic au început s] se schimbe, trecând de la o existent] migratoare sau traiul în peșteri la conviețuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a lungul timpului. Acesta este un laitmotiv repetat în literatura profund înțeleapt] a acestei culturi, în legende, scrieri epice, texte liturgice, în tratate de drept și politic]. Că orice alt] civilizație important] ale c]rei origini se reg]sesc în Antichitate, se poate presupune, în mod firesc, existența unei variet]ți de sisteme etice în cadrul tradiției indiene. Încercarea de a acoperi și studia toate aceste sisteme este imposibil]. De asemenea, o discuție pe tema „tradiției indiene” presupune referiri relativ superficiale la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
elemente ale etici Renașterii, care poate fi împ]rțit] în dou] tradiții: cea a vechii scolastici, care a elaborat și a sintetizat produsele geniilor n]scute în secolul al XIII-lea, și cea a umaniștilor care au ținut cont de Antichitatea clasic] și au privit înainte înspre un viitor politic de natur] laic]. îi. De la p]rinții bisericii la scolastic] Primele origini postclasice ale filosofiei medievale rezid] în perioada patristic] a creștinismului, în scrierile p]rinților Bisericii. Aceste opere au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
împotriva scolasticii. În afar] dezvolt]rii științei empirice și fragment]rii Bidericii Universale, a ap]rut o mișcare în cadrul filosofiei împotriva aristotelianismului și în favoarea unei reveniri a doctrinelor platoniciene. A doua tendinț] s-a datorat, în parte, redescoperirii autorilor din Antichitatea clasic] și accesibilit]ții crescute a operelor acestora prin intermediul traducerilor. Acest fapt a încurajat eclectismul oarecum necritic, existând un interes mai sc]zut pentru a determina consistentă intern] a compilațiilor de idei decât pentru a admira calit]țile estetice atât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Press, 1979) : The Way of the Lord Jesus. Vol. I, Christian Moral Principles (New York: Franciscan Herald Press, 1983). 14 Etică lui Kant ONORA O’NEILL i. Introducere Immanuel Kant (1724-1804) a fost unul dintre cei mai importanți filosofi europeni din Antichitate și pan] în zilele noastre; mulți ar spune c] a fost cel mai important. El a dus o viat] liniștit] în îndep]rtatul oraș prusac Königsberg (Kaliningradul din fosta Uniune Sovietic]) și a publicat o serie de lucr]ri semnificative
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
una contractualist] în mod evident? Voi aborda aceast] chestiune din punct de vedere istoric pentru a vedea unde și de ce a ap]rut o tradiție contractualist]. i. Scurt istoric Deși abordarea contractualist] în etic] își are r]d]cinile în Antichitatea greac], ea a început s] capete vizibilitate în timpul Iluminismului. În sistemele teleologice și religioase care au dominat gândirea preiluminist], s-a considerat c] obligațiile morale își au sursă în ordinea natural] sau în cea divin]. Fiecare individ are un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în care trat]m animalele și mediul înconjur]tor, obligațiile fâț] de semenii noștrii și fâț] de generațiile viitoare. Și asta în vreme ce, din punct de vedere lingvistic, drepturile aparțin unei tradiții a rațion]rii etice care își are originea în Antichitate. Din perspectiva acestei tradiții, conotațiile termenului aparțin mai degrab] domeniului legal decât celui moral. Așa cum arăt] Stephen Buckle în capitolul 13 intitulat „Dreptul Natural”, r]d]cinile conceptului de „drepturi ale omului” se afl] în doctrina dreptului natural. Grecii, în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iar cea mai bună cale de a i-o oferi este să dormim. Nimic nu poate Înlocui somnul. Întrucât somnul reprezintă o parte atât de importantă din viață, nu este de mirare că a fost studiat pe larg. Chinezii din Antichitate au fost pionieri În acest domeniu. Cercetările lor neobosite și observațiile minuțioase legate de somn și de relația lui cu starea generală a sănătății s-au concretizat Într-o vastă literatură despre arta și știința somnului. Există credința frecvent Întâlnită
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
asupra somnului. O alimentație mai bună și un aport corect de substanțe nutritive pot compensa parțial pierderea somnului trebuincios. Mai este vorba și despre momentul somnului. Suntem dotați cu ceasuri biologice care ne mențin pe un ciclu zilnic. Chinezii din Antichitate susțineau că acest ceas biologic din corpul omenesc funcționează În acord cu ceasul naturii. Când se crapă de ziuă, soarele (care reprezintă polul yang) răsare, iar energia yang din corpul nostru devine, la rândul ei, activă. Când soarele apune, energia
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Dar istoria ne arată că această manieră de identificare este una recentă și a apărut abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după Războiul de Independență al coloniilor engleze din America de Nord și după Revoluția Franceză. Este adevărat că și În Antichitate sau În Evul Mediu oamenii se identificau cu o anumită comunitate, care vorbea aceeași limbă ori Împărtășea aceeași cultură, dar nu considerau că acest lucru este primordial, că el ar fi cel mai important pentru propria condiție. La Întrebarea „cine
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care descriau ținuturi locuite de ființe fantastice, este luat de literatura science-fiction, de lumile gen „Războiul Stelelor”, „Jurassic Park” sau „Stăpânul Inelelor”, În timp ce geografiile simbolice rămân cantonate În sfera imaginarului politic. Evident, și În epoci mai Îndepărtate, cum ar fi Antichitatea sau Evul Mediu, putem distinge un nivel al geografiilor imaginare și unul al reprezentărilor ideologizante cu privire la spațiul politic sau cultural (adică un palier al geografiilor simbolice). Totuși, În epocile respective, geografiile simbolice, În sens modern, jucau un rol mult mai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În ultimele două sute de ani. Dacă În această privință există un dezacord fundamental, care Îi opune pe moderniști „perenialiștilor” (respectiv cei care consideră că națiunile sunt realități mult mai vechi, datând cel puțin din epoca medievală, dacă nu chiar din Antichitate) În ceea ce privește noțiunea de „ideologie naționalistă”, majoritatea autorilor sunt de acord că avem de-a face cu un fenomen mai nou, specific doar secolelor XIX-XX. Inițial, naționalismul a apărut În sânul elitelor politice și intelectuale, după care el s-a difuzat
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pentru a răspunde sensibilității oaspeților austrieci și a le Încânta ochii cu un spectacol pe măsura gustului și așteptărilor lor. De altfel, conform respectivei relatări, ardelencele Își vor atinge scopul urmărit prin această primire fastuoasă, În care aluziile livrești la antichitatea romană Își găsesc, de asemenea, un loc privilegiat În cadrul aceleiași paradigme neoclasice. Împăratul le va recunoaște așadar individualitatea etnică și ascendența latină, cele mai de preț trăsături implicate În prezența sărbătorească și decorativă a româncelor, deoarece el conștientizează faptul că
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mergând până la cunoscutele sale manuale pentru uzul școlilor elementare, apărute Între anii 1847-1867 În așa-numita Bibliotecă a lui Györke. Românii sunt prezenți și În alte lucrări dedicate Transilvaniei, studii cu caracter statistic, etnografic, genealogic, relatări de călătorie, descrieri ale antichităților și rarităților naturale ardelene, cum ar fi Descrierile de călătorie din 1840, Statistica Transilvaniei, apărută În 1847, Antichitățile Ardealului, din 1852, sau Familiile renumite ale Ardealului, din 1854. 2. Originea daco-romană și continuitatea românilor În mod firesc (ținând cont de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lui Györke. Românii sunt prezenți și În alte lucrări dedicate Transilvaniei, studii cu caracter statistic, etnografic, genealogic, relatări de călătorie, descrieri ale antichităților și rarităților naturale ardelene, cum ar fi Descrierile de călătorie din 1840, Statistica Transilvaniei, apărută În 1847, Antichitățile Ardealului, din 1852, sau Familiile renumite ale Ardealului, din 1854. 2. Originea daco-romană și continuitatea românilor În mod firesc (ținând cont de predilecția pentru istoriografie a intelectualului ardelean), cele mai multe reprezentări ale românilor se leagă de istoria acestora. În acest sens
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]