8,321 matches
-
rupe hârtia, sfâșie pânza. Dacă oglinda se află într-o dependență absolută față de privitor, fotografia are avantajul unei independențe relative în raport cu acesta. Cel care crede că se recunoaște în fotografii se vede, de fapt, multiplicat în ipostaze trecute, vede diferite aparențe ale propriei neființe. O "imagine goală" se dovedește a fi de această dată privitorul însuși, cel fotografiat care, privindu-și chipul încremenit și trecut, își descoperă propria-i goliciune "istorică". Privirea organică se bazează și ea pe dedublarea fundamentală între
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
maxime și le-am distribuit în șase grupe tematice. Recurența lor este semnificativă. Cele mai multe aforisme, peste șaizeci, sunt observații psihologico-morale cu caracter divers: ofensă-bunătate, durere-gelozie, plăcere abstractă-plăcere senzuală, pudoare-impudoare feminină, grosolănie-rușine, poli-tețe-inoportunitate, morală-ipocrizie, dispreț-sensibilitate, nai-vitate-cinism, spirit analitic-mizantropie etc. Neînșelat de aparențe, psihologul percepe cu finețe adevărul, distingând mobilurile ascunse. Dualitatea naturii umane, ambiguitatea gesturilor vor face obiectul și altor aforisme. Să exemplificăm, atenți și la arta compoziției: "Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prisos". Avem a face cu exemplare dotate cu mari calități, dar care, apăsate de condiții vitrege, practică o filozofie biologică deprimantă, fixând o limită arbitrară vieții, în neconcordanță cu vitalitatea rasei umane, acolo unde raporturile umane s-au ameliorat. În ciuda aparențelor, Emil Codrescu nu e un erou excepțional, nu se deosebește de confrații săi de epocă Vasile Dan din romanul lui Vlahuță, Dinu Milian din romanul lui C. Mille, Marin Gelea din romanul lui N. Petrașcu, intelectuali atinși de eșec. Din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
copiii mei. Dulgheri, înălțați grinda acoperișului Întro noapte, cu vreo douăzeci de ani în urmă, în timpul unui asalt de oreion asupra enormei noastre familii, sora mea mai mică, Franny, a fost mutată, cu leagăn cu tot, în camera, după toate aparențele, neinfectată de microbi, pe care o împărțeam cu fratele meu mai mare, Seymour. Eu aveam pe atunci cincisprezece ani, iar Seymour șaptesprezece. Pe la orele două din noapte m-au deșteptat din somn țipetele noii noastre colege de cameră. Câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
douăzeci și trei de ani, dar arătam în mod evident ca un om de douăzeci și trei de ani întârziat. Îmi aduc aminte că încărcam fără nici un pic de competență oamenii în mașini. Dimpotrivă, îmi efectuam sarcina cu o falsă aparență de unilateralitate soldățească, de supunere la datorie. După câteva minute însă, mi-am dat seama cu claritate că răspundeam nevoilor unei generații predominant mai vârstnice, mai scunde și mai corpolente, așa încât performanța mea de susținător de brațe și închizător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
după-amiază promițătoare, chiar dacă literară, și-mi aduc aminte că-mi făceam iluzia ca, asemenea lui Tom Sawyer cu găleata lui cu var, să-l pun pe tânăr să lucreze la ferăstrăul meu automat. Părea sănătos, ca să nu spun robust. Totuși, aparența lui înșelătoare era să mă coste piciorul stâng, pentru că, între țâșnirile și bâzâiturile ferăstrăului meu, tocmai când terminasem o scurtă și, pentru mine, direct agreabilă apoteoză a stilului gentil și eficient al lui Sherwood Anderson, tânărul m-a întrebat - după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și profund semnificativă în viețile tuturor celor șapte copii din familia noastră. Cei doi mai mici, așa cum am mai spus, sunt actori profesioniști. Dar nu putem trage linia aici. Cea mai mare dintre cele două surori ale mele, după toate aparențele o mamă serioasă a trei copii, statornicită într-o suburbie, coproprietară a unui garaj și a două mașini, e gata, în orice moment de veselie, să danseze până-i sfârâie tălpile; am văzut-o, cu groază, lansându-se într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Întregul său trup se rotunjise, luând forma unui ou. Exista ea, dar exista și oul. Erau o Mașa-Mașă și o Mașă-ou, cu Mașa-Mașă ce stătea ghemuită În interiorul Mașei-ou, cu căldărușa Între genunchi, observând cu uimire cum lucrurile din jurul ei, În aparență neschimbate, capătă noi contururi. În interiorul oului era cald și bine. Numai mirosul se dovedi a fi nu tocmai plăcut. Mirosea a cameră stătută și a pește prăjit. Respirând cu greutate, Mașa simțea că i se face din ce În ce mai greață, Încercând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
România, care execută În capitala noastră unele construcții industriale, fiind apreciat la adevărata lui valoare!” „Trăiască, să trăiască...” miorlăiră la unison cei trei meseni. Aruncând o privire fugară asupra celor prezenți la masă, Tony Pavone reuși cu greu să salveze aparența. Cei trei bărbați care Îl acompaniau pe doctor, aveau mutre fioroase! Iar dacă reușeai să-i privești mai de aproape, te treceau toate nădușelile de frică...! De băutură și nopți nedormite, Doctorul s’a țignit - Îi trecu lui fulgerător prin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și venind acasă am luat nevasta la bătae fără motiv: desigur, nu avea vină sărmana...?! Ce părere aveți? Îmi voi căpăta averea Înapoi...?” „Greu de presupus...!” În prezent România se află În pragul unui economic dezastru...! Pentru a salva totuși aparența, Dictatorul Încearcă să redreseze situația jefuind fără milă populația!! Sărmana noastră patrie, În decursul zbuciumatei sale istorii a suportat multe năvăliri barbare, domnii turce și fanariote ce puneau tribut greu de suportat pe spinarea bieților băștinași Însă, mai rămânea destul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
eram născuți germani...! Mai trebue adăugat, dacă diplomația română prin ce-i patru martiri ai neamului românesc nu duceau tratative cu Aliații pentru a declara război germaniei naziste, atunci efortul material și uman putea fi zadarnic...! Unele fioroase animale cu aparență de om, lucrând În laboratoarele de energie atomică, au sustras copii după secretul divizării atomului și pentru un codru de pâine În plus au vândut această invenție fără predilecție, acolo unde nu trebuia punând pe picior de alarmă Întreaga populație
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vârstei, din bune maniere, câteodată se afirma a fi În afară, hors d’usage 1, a nu fi un om al vremii lui. Nefiind o forță a naturii, nimic paradoxal sau demonic, nu avea nici o pornire de a sparge măștile aparențelor. Nici un „Eu și Universul“. Nu, ideea sa personală era una a ființei umane condiționate de alte ființe umane și care cunoștea faptul că aranjamentele din prezent nu erau, sub specie aeternitatis, adevărul, ci că trebuia să te mulțumești cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
amintesc. Am aflat că numai ideile nu sunt copleșite de Voință - forța cosmică, Voința, care pune totul În mișcare. O putere orbitoare. Furia creativă Înnăscută a lumii. Ce vedem noi sunt doar manifestările ei. Ca În filosofia hindusă - Maya, vălul aparențelor care atârnă peste toată experiența umană. Da, și dacă ne gândim bine, după cum spune Schopenhauer, locul unde se află Voința În oameni este... — Unde este? — Organele sexului sunt locul unde se află Voința. Hoțul din hol era de acord. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
învețe pe profesori. (Pabblem participă la distracție intrând în rolul Domnului Dezordine și face turul claselor cu o tichie de bufon.) Totuși, chiar și printre membrii cancelariei cărora le plac astfel de lucruri, Pabblem nu e un director popular. Dincolo de aparența de jovialitate, s-a dovedit a fi un om foarte pedant - un despot meschin, obsedat de punctualitatea profesorilor și de întâlnirile obligatorii ale membrilor catedrelor și de o mulțime de hârțoage birocratice mâncătoare de timp pentru indiferent de acțiune. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fost promovat de la postul de funcționar principal la cel de șef de birou cu vreo lună Înainte de dispariție. — Da, am auzit asta. — După cum vedeți, afacerile nu-mi merg prea strălucit acum, dar e destul de neplăcut să judeci ceva numai după aparențe. E În firea lucrurilor ca, atunci cînd e pe cale de dezvoltare o anumită zonă a orașului, mai ales În suburbii, vînzarea gazului propan să fie Înfloritoare. Dar cînd se ajunge la un anume punct cu dezvoltarea, pătrunde gazul din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scrumieră și-și stinse țigara pe fața ei izbucnind În rîs. — Păcat! Și doar sînteți detectiv de profesie. Speram să scoateți ceva de la el. Îmi pusesem mari speranțe În el pentru că e un tip deștept, deși n-ai zice după aparențe. — Domnule director, păreți preocupat de ceva, nu? — N-am nici un motiv. SÎnt doar mîndru de oamenii mei. Trebuie să recunosc că mă simt mult mai bine datorită dumneavoastră. Mi s-a luat o piatră de pe inimă. N-aveam cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În aer liber, care fusese aprins Într-un soi de cazan ce servea și drept tobă. Bărbații de-acolo Îl salutară, rămînÎnd neclintiți: brațele pe lîngă corp, șezînd pe călcîie, cu spatele drept. El dădu simplu din cap. Judecînd după aparențe, el părea șeful. Fetele Îi făcură, doar În treacăt, semne cu mîinile. Se pare că era client bun și vechi. Cei doi bărbați de la depozitul de combustibil descriseseră ca fiind mare bandit, și Îl intuiseră bine... Tipul care-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu era deloc obișnuită: ba le lăsa să atîrne, ba le răsucea apoi În sus și le făcea ușor vînt În spate. Pe cer se adunaseră iar nori alburii, dar vîntul Încetă. Mă conduse Într-o cămăruță Îngustă, după toate aparențele o săliță de așteptare pentru cei ce urmau sa ia parte la slujbă. Într-o sobă veche ardea gaz cu o flacără albăstruie și am simțit imediat cum mi se relaxează mușchii feței. LÎngă intrare stătea un tînăr, cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să vă spun... — Dar dacă a ajuns să-ți Încredințeze asemenea fotografii, Înseamnă că i-ai cîștigat Încrederea, nu? — Da. Domnul Nemuro era, cum să vă spun, destul de dificil cînd venea vorba despre relații intime... drăguț cu lumea, așa, În aparență, dar În sinea lui nu avea Încredere În nimeni. — Aș vrea să arunc o privire prin camera ta Într-una din zilele astea. Poate șeful ți-a mai Încredințat ceva, vreun obiect care ne-ar putea fi de mare folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
singurul care n-a știut nimic? Ochii lui bănuitori și pătrunzători, plini de uimire, se deschiseră mari În spatele ochelarilor... ca un vas ce se află În poziție nesigură. Arăta de parcă stătea să cadă la cea mai mică atingere. După toate aparențele, Îl puteam crede, cît despre șantajul fratelui, probabil că singurul lucru care-l interesa era să scoată bani. Dacă ar fi avut și cea mai mică legătură cu Întreprinderea Dainen, acest funcționăraș bănuitor nu și-ar fi permis nici măcar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atenția asupra legăturii posibile dintre cele două fotografii. Fața puțin prelungă a bărbatului, caracteristică tipului de entuziast, era puțin asimetrică și părea mai aspră la pipăit... poate datorită petelor de culoare, și nu asperităților pielii... sensibilă la alergii, după toate aparențele. Ochiul drept, puternic, denota un caracter plin de voință, pe cînd cel stîng, cu colțul plecat În jos și pleoapa lăsată, Îți inspira parcă milă. Nasul lung și subțire era puțin curbat spre stînga, iar buzele aveau o linie perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
suplu și atrăgător de mai an. Nu-i rău, dar poartă urmele naturale ale timpului și cicatricele tăieturilor. Una e chiar în centrul corpului, la mijlocul diafragmei. Am mici cicatrice din creștet până în tălpi. În afară de mine nu le mai vede nimeni. Aparențele sunt păstrate. Plăcerea de care vorbeam venea din revelații primare și omenești: uite, sunt vie. Puține lucruri mă mai dor. Când mă trezesc din somn, adeseori surâd. Cicatricele și organele lipsă sunt o parte din mine, sunt istorie scrisă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
50% din cât plătește toată lumea pentru dezvoltare, zice el, dăm noi anul acesta pentru războiul din Irak. 5. Ceilalți ne plac. Împărtășim, spune el, iluzia că cine cum aude că venim, moare de plăcere. Este o curată iluzie, chiar atunci când aparențele sunt favorabile că toată lumea „îi așteaptă pe americani” ca pe izbăvitorii de relele locale. Rumsfeld, de exemplu, a descoperit Noua Europă, dar a citit prost aderența la SUA a statelor est-europene, doar elita a susținut politica americană. Într-o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
soțul aproape cincizeci și șase, crescuți ușor gârboviți ca și funcția care-l imobilizase datorită miopiei șefilor săi, de care nu se plângea ca să nu le ajungă la urechi; vorbea însă acasă de faptul că deși ocupa un post „ în aparență modest”, era - datorită capacității sale de excepție - consultat mereu de șefii săi care-l tutuiau, mulțumindu-i. Tocmai acestei comportări a superiorilor, care recunoșteau în el un „colaborator prețios”, doamna Neculce nu observa „nedreptatea” rostită rar de către soț, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din consensul lor impulsionat de lege, forța uriașă de a consfinți ca firești și obligatorii legături până cu un ceas înainte suspicionate sau hulite, o dreptate târzie în numele căreia se primesc felicitări, iar în alte cazuri invers: forța de a legitima aparența drept adevăr, prin instituirea erorii căreia i se dă liberă trecere în circulația socială. Doamne, îmi spuneam, asta nu poate fi gândirea unui judecător! Gândind, mă oglindeam în ochii ei și nu credeam, privirea i se agățase de mine: „Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]