11,066 matches
-
viziteze pe copilul colegului decedat, să vadă ce nevoi mai are el și familia? Și aici este vorba despre rolul unui părinte responsabil- nu vreau să-mi las copilul la mila comunității, dacă pățesc ceva. Spuneți că românii sunt mai aplecați spre a se ajuta strângând mână de la mână și mai puțin spre a se asigura? Dacă privim la comparația- charity (ajutor reciproc) VS insurance (asigurări), vedem diferențele. Dacă cineva e într-o mare nevoie și vrea ajutor, toata lumea sare
„Guvernul poate să facă autostrăzi din banii asiguratorilor”- CFO Metropolitan Life România () [Corola-blog/BlogPost/339136_a_340465]
-
răsfirate că are capul mare... Nu știu ce-nțelegea voinicul, dar sângele-i suia în cap, se-nfuria, bătea cu piciorul în pământ și-i fugărea fără să-i prindă și când veneau din nou și-i arătau cu mâna capul, se apleca cătânt ceva de azvârlit spre ei. Sărmanul om nu le-nțelegea râsul, spusele nici joaca că n-avusese parte de niciuna și-nchipuirea lui spunea că-i ceva rău și de rușine... Apoi pleca cu capu-n jos cercând s-
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
am văzut, de multe ori, plimbându-se singur prin grădină Vărnav. - Unde este aceasta grădină? - Unde să fie, bre?!... E grădină publică a botoșenenilor. - Aaa... - Și cum îți spuneam, se oprea din loc în loc și asculta cântecul pasarelelor. Apoi, se aplecă și culegea cărăbuși, îi punea pe palmă și, stând cu mâna întinsă aștepta să-și ia zborul bietele gângănii. Altădată, l-am văzut în fața Casei de Economii. Era nehotărât... Să intre sau să nu intre... Afară ploua și el, îmbrăcat
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
fotografia tânărului autor. George Baciu continuă mesajul liric tot sub masca metaforei, zornăindu-și „tăcerea în clopotnița buzelor” pentru a defini iubirea (sau iubita, care poate fi chiar poezia...) în mod surprinzător: „Ea era părul de lângă fereastra lumii mele, / bătrân, aplecat spre răsărit, / devastat din când în când de copiii vecinului de Rai” (Portret, p.6). Înțelegem că procesul creației este deosebit de anevoios și presupune un „suspin de fiecare pântec / însămânțat pe muchia de lut / a rădăcinii”(p.6). În viziunea
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
în multe reviste de literatură, din țară și din străinătate (aici am în vedere și publicațiile mele de suflet, Candela și Destine din Montreal-Canada) și să împărtășești, cu har constant și responsabil, din frumosul tău suflet celor care s-au aplecat asupra scrierilor tale, uneori excesiv de moralizatoare. Am în vedere și cele două cărți publicate - „33. Jurnal de inițiere spirituală”, 2007 și „eu, tu și El. Oglindiri spirituale”, 2008 - ambele apărute la editura Limes din Cluj-Napoca (unde, din câte știu, a
UN URCUS AL CUNOASTERII SINELUI de GEORGE FILIP, POET – CANADA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340767_a_342096]
-
potrivească, să-i deslușești filosofia, să o propovăduiești fără patimă gratuită sau fanatică, dacă te simți în stare!!!, încercând să smintești mințile mai puțin ajutorate. Nu aș fi întru totul de acord că cele două problematici asupra cărora m-am aplecat în studiile mele se exclud reciproc. Chiar și în teza mea de doctorat am căutat o punte de legătură între etica religioasă și etica politicii. Activitatea politică se supune unei etici ca orice alt tip de activitate. Cu tot curentul
UN URCUS AL CUNOASTERII SINELUI de GEORGE FILIP, POET – CANADA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340767_a_342096]
-
iubirilor. De asemenea, am avut și câteva încercări de proză scurtă, apreciată pozitiv, mai ales în urma publicării unor fragmente din viața mea, regăsite în cea de-a doua carte “eu, tu și El. Oglindiri spirituale”, sugerându-mi-se să mă aplec serios înspre acest stil de abordare. Reflecțiile de aici urmăresc să-l pună pe cititor în situații concrete de cumpănă, având tensiunea emoțională a unei spovedanii, conținând tot atâtea îndemnuri pe calea desăvârșirii de sine și a iluminării. Am vizat
UN URCUS AL CUNOASTERII SINELUI de GEORGE FILIP, POET – CANADA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340767_a_342096]
-
voi putea cumpăra să fiu stăpânul meu și sclavului să-i redau libertatea dar cu mărunțișul din buzunar nu-mi pot cumpăra decât o iluzie nu voi primi rest plec în drumul meu atâta lume unii triști alții veseli bătrâni aplecați peste ani mame cu pruncii în brațe o intersecție un șofer scoate capul pe geam “boule, cine ți-a dat permisul?” altu-i răspunde lapidar: “mă-ta!” stau pe o bancă în parc păsări cântă pe ramuri florile se uită la
ILUZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340853_a_342182]
-
El, o aripă își lasă, și pământul mi-l atinge... E pierdut, a-ndrăgit-o, sângele în el se-ncinge. Mi-i cocoș , are blazon..., ș-o invită la plimbare; Nu acceptă, vrea să fugă, doar așa, din întâmplare, Se împiedică, se apleacă, nu alergă prea departe, Când se pomeni deodată că moțatu-i stă în spate. O, penele în cioc îi prinde:“ Ce vânjos, și ce căldură! Vai de mine! Sunt topită, nu rezist, îi dau o gură!...” Uite-așa îi trece vremea
COCOŞUL ŞI PUICA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340858_a_342187]
-
cărților lui Theodor Răpan au, indiferent de unghiul din care sunt receptate, forța de a reîncarna și exprima oricare dintre stările înalte ale Sonetului, într-un stil original, inconfundabil. Pe acest drum mi se pare că se cuvine să ne aplecăm spre descifrarea și valorizarea «muzicii sferelor» în care Poesia cu formă fixă dobândește noutate și prospețime.” ( ... ) „Deopotrivă labirintic și somptuos, liric și metaforic, voluptuos și magic, Theodor Răpan este generator și regenerator al unor stări pe care doar marii poeți
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
fiecare e fiu al cuiva, fiecare părinte altcuiva, pe atât de măreț, de bun și de frumos, pe cât iubește măreața, buna și frumoasa muzică folclorică românească. Nu-i nimeni să nu aibă strămoși la talpa satului românesc, ce s-au aplecat cândva peste ghintură să scoată la soare știubeiul cu apa curată, rece și dulce, a izvorului fântânii; nu-i, așadar, cineva dintre români care să nu descindă dintr-un neam ce a cântat și ascultat cântul cu dragostea și credința
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
2014 Toate Articolele Autorului De ziua ta , MARIA.... Dă spicul grâului să plece, rămâne lanul gol și trist, în așteptarea plugului de toamnă și-a primelor semințe... Un mac rănit, la treierat, și-a amintit de tine, genunchiul și-l apleacă și fruntea, la pământ, petalele-și adună-a rugăciune și-ndată-ți scrie așa : Ți s-a dat nume MARE și SFÂNT, să-L porți cum se cuvine, în viață și în gând, cu mare bucurie ! „ De-acum...și el
GABRIELA BLĂNARIU de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/341048_a_342377]
-
Publicat în: Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului de-un timp tot mai des visez lebede și pereți proaspăt văruiți și sunete ce prind contur și... un frac albit de-atâtea partituri solemn genunchiul și-l apleacă sărută lacrima căzută pe pian și mâinile i se-ntâlnesc a rugăciune bagheta se înalță și - n gest final dă ordin notelor să tacă e vremea albului să zboare și să despice totu-n două de-un timp tot mai
GRAFFITI-N SUNET PE PEREŢII PROASPĂT VĂRUIŢI AI LUMII de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341090_a_342419]
-
diminețile. Și Doamne, De ce mă ascunzi în el când nimic nu mai ajunge Printre ploile din noi? Visul verde-n ochi se frânge... Și eu cânt melancolii peste brațe desfrunzite Cu arcuș de mângâiere peste frunzele rănite; Goale ramuri se apleacă înspre destinații false Toamna râde peste vară-mprăștiind tristeți și farse... Precum orbii te mai simt încă-n mine cum exiști Te mai știu din amintiri, te mai cânt din ochii triști; Întuneric se topește peste peoapele-mi ce strâng Dragi imagini
EU, VIOARĂ FĂRĂ NUME de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341262_a_342591]
-
Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mister... Te simt în inimă, Doruri trecute, poate dezamăgiri, Ți le presimt... În grabă trec anii Pe lângă noi. Eu aștept în liniște, Iubind, tânjind, sperând... Mi-aplec urechea La chemarea vieții, Ce tainic curge-n trupul meu, Precum se scurge curcubeul În roua dimineții... Îndepărtatele chemări, A le distinge, Nicicând eu n-am știut, Dar cineva, Tainic Mă cheamă-n depărtare, O depărtare cețoasă, virtuală... Și totuși
MISTER... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341343_a_342672]
-
o pasăre Phoenix. ultimul cântec e fals. înregistrare forțată a unei lebede când traversează lacul. penajul negru e de gală. îți place. accepți jocul. labirintul înghite cuvintele și tu te apuci conștiincios de ultimul poem în care lași să se aplece crengile sălciilor. lași trunchiurile duble să danseze într-un singur butuc. închizi ochii singur. nu vrei degete străine să-ți plece pleoapele. la final, drumul devine o sinusoidă apatică. asimptote de trăiri lasă culoar în inima ta. noaptea și ziua
TĂLPI DEZLIPITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341359_a_342688]
-
mica noastră lume, reprezintă cel mai auster inamic, cel mai feroce dușman. Tăcut, sadic și dur, trist dar și implacabil, el ne roade zilele una câte una și ne face una cu pământul, fiindcă mi se pare că bătrânețea ne apleacă tot mai mult către țărână, tocmai de aceea ni se deformează încet-încet acea coloană vertebrală ce ne ținea drepți cândva. Timpul este ireversibil, ca apa care curge printre pietre. El lasă urme adânci în suflet, în gânduri, în fiecare cută
TIMPUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341354_a_342683]
-
moartea pe boier Pandelică. Când erau în dreptul geamului și Năică și-a aruncat ochii în odaie ca să vadă ce fac (porumbeii), îl apucă damblalele. Didina era deasupra boierului, care-i prinsese sânii în mâini, și din când în câd o apleca și-i săruta cu nesaț, iar zvăpăiata striga de nu se poate: „Uite-așa, mânca-ți-aș gura, să se ducă umflătura!”. Pe Năică-l luă cu tanspirație și, în loc s-o deteste, își zicea în gând cu regret: „ Cum se
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
Cucu' nu-l poți asculta... Fiindcă dormi prea mult, mata! Lelea țândră și flămândă, Care se plimbă pe luncă Nu cu furca-n brâu să toarcă Dragoste-i place să facă Ca de șarpe e mușcată, La ureche i s-apleacă: - Maistre Pann, ești bun de plată! De vrei să te ascult puțin, Fă cinste-un stacan de vin. - La băut te duce capul, Dar nu știi să-mpungi cu acul. Te cinstesc..., sete de ai, Numai năravul să-l dai
ASCULTÂND PE ANTON PANN ŞI-A LUI VORBĂ ÎNŢELEAPTĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341492_a_342821]
-
dos - . Începeam să înțeleg nostalgia celebrităților după anonimat, după condiția omului de rând, ignorat cu desăvârșire de semeni. Plaja mi se părea neospitalieră, fără nisip, un prundiș grosier se întindea până în talazuri, silind oamenii să se deplaseze cu mișcări caraghioase, aplecați de spate, făcând gesturi convulsive cu mâinile la fiecare înțepătură mai dureroasă în talpă. La soare se stătea pe niște priciuri cu picioarele scunde, așa cum mai văzusem în niște reviste ilustrate vechi, dinainte de război. Pe tăblia unora dintre priciuri se
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
stătea agățată în cuiul ei. I-am dat să bea: - Cine bea apă din fântâna asta va revii aici iar și iar, am repetat cuvintele auzite de la tata atunci când întindea ulcica cu apă vreunui drumeț străin de locuri. M-am aplecat peste marginea de lemn care purta semnele mângâierilor razelor de soare, ale ploilor și vânturilor și am văzut plasa de ață verde. Lelea Anuță, sigur, își tăiase cocoșul acela care îmi sărea în cap de câte ori încercam să intru în curtea
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
încumetă să vină acum și să stingă focul? îi întrebă Corina în finalul lecției. Se ridică un student înalt, cu spatele lat, un băiat zdravăn, Sebastian Cucov, care semăna nefiresc de mult cu Tudor. Tânărul se apropie de catedră, se aplecă atât cât ochii săi să oglindească două cercuri de flăcări netulburate. Luă încet o lumânare, cu tot cu pastila suport, și o băgă, fără niciun soi de teamă, în gura lui ușor deschisă, pregătită parcă să mănânce o delicatesă, să mestece și
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
când putea să o facă. După aceea nu mai conta ce se va întâmpla cu viața ei. Și-l dorise de când l-a întâlnit și iată că i se oferise ocazia de a-și împlini acest vis nebunesc. Ștefan se aplecă, o ridică ușor în brațe și porni cu ea spre dormitor. Deschise ușa, în timp ce Gloria îl strângea tandru de gât privindu-l cu drag. - “Cât de frumos este Doamne acest bărbat”, își spunea singură. “Și cât de puternic! Mă poartă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
insistență cum se zbate. Era frumoasă Gloria așa dezlănțuită, cu părul răvășit peste pernă. Era roșie în obraji și furioasă că nu poate scăpa din strânsoarea bărbatului. Începea să se calmeze, să se liniștească și împotrivirea sa cedă. Ștefan se aplecă și începu să o sărute pe gât, apoi îi prinse lobul urechii între buze și-l mușca cu delicatețe. Îi sărută ochii apoi coborî cu buzele la întâlnirea cu gura Gloriei. Acum era calmă, liniștită și întâmpina cu plăcere fiecare
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
ca cioburile să aducă noroc în 1988. - Tu o arunci! îmi întinde Ovi sticla noastră de șampanie. Ridic mâna și o arunc cu toată forța. Nu se sparge. Coborâm după vreo zece minute să vedem. Ovi calcă printre cioburi. Se apleacă. O ridică. Niciun ciob, nicio zgârietură. - Cum naiba? Încep să tremur. Simt că norocul a rămas în anul ce a trecut. Aș vrea să dau timpul cu câteva minute înapoi. Să arunc din nou sticla. Să o arunce Ovi. Aș
STICLA DE ŞAMPANIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342024_a_343353]