8,411 matches
-
Mântuitorul în lume; și celălalt va veni aidoma.” Este vorba deci de un Anticrist de origine iudaică, similar celui despre care vorbește Irineu. 5) „A trimis Domnul apostoli la toate neamurile (Mt. 28,19), la fel și celălalt va trimite apostoli mincinoși.” 6) „A adunat Mântuitorul laolaltă oile risipite (In. 11,52); și celălalt, aidoma, va strânge împrejuru‑i poporul risipit [al evreilor].” 7) „A dat Domnul pecete celor ce cred într‑Însul (Apoc. 13,16); și celălalt va face la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Levi, spune Hipolit, Iacob rostește profeții sub forma unor blesteme, în timp ce, în cazul lui Iuda, este vorba de o binecuvântare. Două schimbări se remarcă în exegeză: cei care îl slăvesc pe Iuda, asimilat lui Cristos încă de la începutul comentariului, sunt Apostolii; „leul” și „puiul de leu” nu au un singur corespondent, ca în De Christo..., ci doi, Tatăl și Fiul. Cam atât în privința dosarului cristologic. Scripturile însă, afirmă Hipolit în De Christo..., invocă același simbol al „leului” și pentru a vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ierusalimului, între Isus, împărat ceresc, și Anticrist, împărat pământesc. Acesta din urmă va îndeplini toate dorințele evreilor. Capitolul 58 constituie o virulentă diatribă împotriva „trădătorilor lui Dumnezeu”, împotriva „persecutorilor sfinților”, având ca model cunoscutul discurs al martirului Ștefan din Faptele Apostolilor (cap. 7). Iudeii sunt actorii unei escalade a nelegiuirii - ei au trădat succesiv Legea, Profeții, Evangheliile și Apostolii (58, 2) - care va culmina cu recunoașterea lui Anticrist. În același timp, Hipolit citează Is. 18,1‑2, dând pasajului o interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
58 constituie o virulentă diatribă împotriva „trădătorilor lui Dumnezeu”, împotriva „persecutorilor sfinților”, având ca model cunoscutul discurs al martirului Ștefan din Faptele Apostolilor (cap. 7). Iudeii sunt actorii unei escalade a nelegiuirii - ei au trădat succesiv Legea, Profeții, Evangheliile și Apostolii (58, 2) - care va culmina cu recunoașterea lui Anticrist. În același timp, Hipolit citează Is. 18,1‑2, dând pasajului o interpretare eclezială. Este vorba de metafora Bisericii‑navă „zguduită de furtuni” pe „marea lumii” (59, 1), metaforă sortită unei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îmbrăcată în Cuvântul Tatălui, Care este mai strălucitor decât soarele însuși. Și luna sub picioarele ei, zice, adică [Biserica] este împodobită cu lumina cerească, precum luna. Iar pe capul ei o cunună de douăsprezece stele îi arată pe cei doisprezece apostoli pe care se ține Biserica. Și avea în pântece prunc și țipa de durere și se chinuia să nască, deoarece Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește. Și a născut femeia, zice, un copil
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
destinatarii la supunere față de stăpâniri, „căci nu este stăpânire decât numai de la Dumnezeu iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite”. Înseamnă oare aceasta că toți cei ce refuză să participe la sacrificiile păgâne cerute de autorități lucrează împotriva voinței apostolului? „Fără îndoială că nu!” răspunde Hipolit, căci, atunci când acesta își îndeamnă frații să se supună puterii stăpânitoare, „el nu ne cere să ne lepădăm credința noastră și nici de poruncile noastre pentru a asculta poruncile oamenilor, ci dimpotrivă, [ne îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru a asculta poruncile oamenilor, ci dimpotrivă, [ne îndeamnă] ca, din respect față de putere, să nu săvârșim nici o nelegiuire, ca să nu fim pedepsiți ca răufăcători. Iată de ce, adaugă el: călăul e slujitorul lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc răul [...]. Așadar, Apostolul ne recomandă să ducem o viață sfântă și credincioasă în această lume și să avem înaintea ochilor primejdia sabiei”. Edictele puterii se cuvin respectate în măsura în care conținutul lor nu aduce nici un prejudiciu libertății conștiinței subiecților. Nu ar putea fi respectată niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi respectată niciodată o lege care lezează integritatea credinței creștine. Obligat să aleagă între calitatea sa de cetățean roman și cea de membru al Bisericii, adevăratul credincios nu va ezita nici o clipă, ci va urma fără teamă exemplul profeților și apostolilor, care au acceptat cu bucurie martiriul pentru adevărul ceresc. După exemplul profetului Daniel, aruncat în groapa cu lei, simbol al lumii pământești, el trebuie să‑și păstreze intacte credința și nădejdea: „Fă, dar, asemenea lui Daniel, nu te teme de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Hipolit adoptase în Christ. atitudinea autorului epistolei 2Tes. - așteptarea vigilentă - fără a insista însă prea mult asupra subiectului. Aici, într‑un context mai larg, el dorește să promoveze ideea unei întârzieri neîndoielnice a parusiei. În viziunea sa, Isus a ascuns apostolilor ziua celei de‑a două veniri, nu pentru că nu ar fi cunoscut‑o, ci „pentru a‑i ține treji, pe ei și pe toți, atenți la viitor, într‑o așteptare încordată de zi cu zi, a Mirelui ceresc, și pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iar ultimul în prezent. Această lectură intertextuală i‑a sugerat exegetului o nouă pistă. În opinia lui Origen, Ioan aduce o lămurire textului lui Matei, în sensul că elimină posibilitatea unei interpretări literale a pasajului. Căci, afirmă alexandrinul, în epoca Apostolilor, nu au existat decât doi falși mesia: Dositei al Samariei și Simon Magul, cel din urmă menționat de FA (8,9 sq.). Drept urmare, expresia „mulți anticriști” din fragmentul ioanic nu are nici un temei istoric. Ea trimite la ceva diferit, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
important să spunem câteva cuvinte despre valoarea Apocalipsei pentru Victorin, despre metoda sa hermeneutică și despre structura comentariului. Origen consideră Evanghelia după Ioan rezumatul și, totodată, încununarea Scripturilor. În cazul lui Victorin, locul acesta este rezervat Apocalipsei transmise sub numele apostolului „cel iubit”. Ce reprezintă deci, foarte exact, această carte pentru exegetul nostru? „Apocalipsa nu este în esență, pentru pannonian, o profeție despre vremurile din urmă care să completeze Evangheliile, prea puțin dezvoltate în acest sens: ea este revelația desăvârșită a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe neașteptate, qui terreat hostes et liberet inde senatum (v. 824). Acest împărat se întoarce pe pământ din „iad” (ex infero redit, v. 825), unde corpul său fusese „păstrat”. Este vorba despre Nero, primul persecutor al creștinilor, răspunzător de moartea Apostolilor Petru și Pavel (vv. 829‑830). Senatorii sunt înmărmuriți în fața unei asemenea apariții și îi recunosc lui Nero caracterul său divin. El va fi adorat nu numai de romani, ci și de iudei. Prima jumătate a celor șapte ani eshatologici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
altfel, Commodian dă de înțeles fără echivoc că domnia acestuia este favorabilă nu numai păgânilor, ci și iudeilor. Nero este caracterizat drept „persecutor”. El a declanșat prima persecuție împotriva creștinilor și, acuzație extrem de gravă, din ordinul său au fost uciși Apostolii Petru și Pavel: qui Petrum et Paulum prius puniuit in urbem (v. 828). Activitatea nefastă care debutează în timpul primei sale existențe se continuă, la sfârșitul lumii, atunci când, tot din ordinul său, vor fi omorâți cei doi martori menționați în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din comentariul pannonianului. „Metamorfoza” lui Lactanțiu În viziunea lui Lactanțiu, Nero este întruchiparea „protopersecutorului”, cel care inaugurează seria împăraților aspru pedepsiți de Dumnezeu pentru crimele săvârșite împotriva creștinilor. Mai mult chiar, el este cel care se face vinovat de uciderea apostolilor Petru și Pavel. „Acesta a fost, scrie el, cel dintâi prigonitor al slujitorilor lui Dumnezeu: a poruncit să fie răstignit Petru și decapitat Pavel.” Apologetul latin nu poate uita persecuțiile îndurate de coreligionarii săi timp de două secole, în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
credințe rămâne Scriptura, pe care credinciosul se vede nevoit, într‑o oarecare măsură, să o descifreze singur. Cu toate acestea, apostazia episcopilor, mai exact, „ura între frați”, nu trebuie să ne mire foarte tare, de vreme ce „trădarea” exista deja chiar printre apostoli, altfel spus, printre cei propuși creștinilor ca „modele absolute”. Cât despre mireni, acestora nu le este îngăduit să judece preoții și episcopii căzuți în erezie, de vreme ce propriul lor suflet nu este lipsit de pată: „Cine dintre cei care sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
această numire va înșela pe iudeii care așteaptă pe Mesia, iar pe neamuri le va amăgi prin nălucirile sale vrăjitorești. „Magician” (:ς (≅<), „mincinos” (ΡγΛ∗™였Η), „înșelător” (Β∀ϑ™였<ϑ∀) sunt termenii „clasici” pentru caracterizarea adversarului eshatologic, întâlniți deja la apostolul Pavel, Irineu, Origen și Hipolit. Ar fi, poate, indicat să subliniem faptul că însușirile magice ale Anticristului trădează influența legendei lui Simon, influență din ce în ce mai importantă începând din secolul al IV‑lea. Dar nu în aceasta constă originalitatea anticristologiei lui Chiril
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și minunile mincinoase”. Catehetul vizează două probleme, respectiv, identitatea (ϑ∴Η ƒΦϑ4<) și originile personajului (× ƒ6 Β≅∴∀Η ƒ<γΔ(γ∴∀Η). În acest scop, el citează un scurt fragment din 2Tes. 2,9, neuitând să invoce autoritatea incontestabilă a apostolului: „Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și minuni mincinoase”. În interpretarea lui Chiril, Pavel „lasă să se înțeleagă faptul că Satan se va sluji de acesta [Anticrist] ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
recomandabile din Noul Testament: Noul Testament are doar patru evanghelii, celelalte sunt scrieri pseudoepigrafice și au o influență vătămătoare. Și maniheii au o Evanghelie după Toma. Aceasta, abuzând de mireasma numelui evanghelic, distruge sufletele celor simpli. Primește, de asemenea, Faptele celor doisprezece Apostoli și, în plus, cele șapte Epistole sobornicești scrise de Iacob, Petru, Ioan și Iuda, precum și pecetea întregului și ultimul cuvânt al ucenicilor, cele paisprezece Epistole ale lui Pavel. Celelalte scrieri, să fie lăsate după acestea! Și să nu citești nici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nici măcar nu s‑a gândit la aceasta. Probabil, el nu a făcut decât să reia o tradiție bine ancorată în mediul său de origine, nefiind preocupat de proveniența acesteia. Ceea ce‑l interesa, era prezența, foarte importantă pentru el, a unui apostol al lui Cristos alături de două personaje ale Vechiului Testament. Aceasta arată că textul nostru este produs într‑un mediu creștin în care fervoarea apocaliptică nu mai are întâietate, personajele noutestamentare putând sta alături de cele veterotestamentare, fără a surprinde prea mult
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu luare aminte vor căuta să afle un nume sigur, căci ei nu gândesc drept, dar nu îl vor putea afla. Trebuie să se împlinească mai întâi aceste lucruri, pentru ca „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), adică diavolul să se arate. Apostolii, care grăiesc dumnezeiește, întăresc parusia Domnului nostru Isus Cristos. Fiecare dintre ei a vorbit de ivirea acestor oameni blestemați și primejdioși, dând în vileag lucrurile lor ucigașe. Petru, mai întâi, piatra credinței (cf. Mt. 16,17‑19), binecuvântat de Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lume” (1In. 4,1). Apoi Iuda, fratele lui Iacob, spune lucruri asemănătoare: „În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori trăind după poftele lor nelegiuite. Aceștia sunt cei care, fără nici o teamă își sunt loruși păstori” (Iuda 18). Așadar, teologii și apostolii sunt în perfect acord în această privință [...]. Atunci când Domnul Isus Cristos a luat trup din sfânta și preacurata Fecioară, a ales seminția lui Iuda din care să se nască [la cea dintâi venire]. Caracterul împărătesc al acestei descendențe este limpede
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul. Ca miel a fost închipuit Mântuitorul; celălalt se va arăta și el în chip de miel, dar lup pe dinăuntru. Domnul a primit tăierea împrejur; celălalt se va naște de asemenea sub legea tăierii împrejur. Cristos a trimis pe apostoli la toate neamurile; celălalt va trimite, la rândul lui, apostoli mincinoși. Cristos a adunat oile rătăcite; și celălalt va reuni poporul risipit al evreilor. Cristos a dat tuturor celor ce cred în el crucea de mare preț și de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
arăta și el în chip de miel, dar lup pe dinăuntru. Domnul a primit tăierea împrejur; celălalt se va naște de asemenea sub legea tăierii împrejur. Cristos a trimis pe apostoli la toate neamurile; celălalt va trimite, la rândul lui, apostoli mincinoși. Cristos a adunat oile rătăcite; și celălalt va reuni poporul risipit al evreilor. Cristos a dat tuturor celor ce cred în el crucea de mare preț și de viață făcătoare; celălalt va da, de asemenea, propriul semn. Domnul s
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Lucrurile nu se vor petrece însă la fel cu Vrăjmașul, căci, așa cum nu va fi întâiul‑născut al mamei sale, nu va îmbrăca nici trup real. El va fi tăiat împrejur, așa cum Cristos a fost tăiat împrejur. Cristos a ales apostolii, celălalt va alege un întreg neam de ucenici, care îi sunt asemenea în lucrarea răului. La început va iubi poporul iudeilor. Cu ei, va săvârși semne și minuni nemaivăzute, dar ele nu vor fi adevărate, ci înșelătoare, menite să aducă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristului este finalul unei epistole scrise, către 406‑407, uneia dintre corespondentele sale, Algasia. Aceasta îi adresase o serie de întrebări legate de credința creștină, din care ultima se referea la un verset din 2Tes.: „Ce înseamnă cele spuse de apostol tesalonicenilor: «Până ce nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării etc.»?”. Răspunsul lui Ieronim este scurt și vizează etapele principale ale eshatologiei creștine, descrise chiar de Isus: înmulțirea falșilor profeți, urâciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]