5,949 matches
-
în mijlocul bisericii, în Vinerea Mare. După scoaterea "aerului", în unele părți din Bucovina, toți oamenii trebuie să treacă pe sub această icoană de pânză pentru a fi sănătoși. Lumânarea de la aer se folosește și la Înviere, apoi, se merge acasă cu lumânarea aprinsă: Iar dacă au ajuns acasă, fără ca lumânarea să se fi stins vreodată, încunjură de trei ori casa cu dânsa, fac apoi cruce cu dânsa pe pereți, precum și în cele patru părți ale casei, pentru ca să fie locuința respectivă ferită de foc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cum a dat vremea-n acel an / Holde mândre lui Traian, / Astfel să dea și la voi, / Ca s-avem parte și noi, / Să vă fie casa casă, / Să vă fie masa masă, / Tot cu mesele întinse / Și cu fețele aprinse, / Tot cu casele-ngrijite, / Cu buni oaspeți locuite, / Și la anul să trăiți, / Să vă găsim înfloriți, / Ca merii, ca perii, / În timpul primăverii / Și ca toamna cea bogată / Și de toate-ndestulată."165 Aceeași contopire ființială dintre om și cosmos o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și folositoare, / Cu rugă rugată, / Cu inimă plecată, / Cu îngerul meu / Dat de Dumnezeu, / Ajută-mi, Doamne! / Sfântă duminică! / Sora soarelui, / Doamna zilelor, / Capătul săptămânilor, / Mă rog sfinției tale / Să-mi fii ajutătoare / Și folositoare, / Cu cărțile deschise, / Cu lacrimile aprinse, / Cu rugă rugată, / Cu inimă plecată, / Cu îngerul meu / Dat de Dumnezeu, / Ajută-mi, Doamne!"73 "Ziua" țăranului român are șase momente importante: dimineața, după ce răsare soarele, prânzul e pe la 8, amiază la ora 12, vecernia pe la 4 după-amiază, seară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în noaptea de Sâmedru, prin aprinderea focului ritualic, în care se împlânta un brad verde pentru a fi incinerat, iar pe coastele dealurilor se rostogoleau roți de car în flăcări, înfășurate în paie. La terminarea scenariului ritualic, se luau tăciuni aprinși și se aruncau pe pășuni, în grădini și livezi, pentru a avea rod bogat în noul an.102 La daci, ritul incinerării (indoeuropean, de fapt) simboliza "ritul Marii Treceri în Lumea cealaltă prin purificare cu focul sacru asemenea focului solar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în sensul mișcării soarelui pe cer, prin ridicarea mâinilor în timpul dansului, semnifică preamărirea soarelui, iar baterea pământului cu piciorul scotea în evidență un rit de fertilitate.104 Tot un rit de fertilitate reprezintă și roata de car, îmbrăcată în paie, aprinsă și rostogolită pe dealuri, în nopțile solstițiale. Potrivit credinței populare, "scânteile" împrăștiate fertilizau pământul. În trecut, pentru vindecarea unor boli, era folosit "cercul de fier al unei roți de car" prin care se trecea bolnavul de nouă ori, la o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
7 luni). Ca să mă pot mulge, soțul meu lumina cu lanterna sânul pentru că nu voiam să se piardă nici o picătură de lapte atât de bun pentru copil. Apoi laptele îl puneam într-o sticlă cu biberon și mai țineam lanterna aprinsă atât timp cât băiatul meu să poată mânca. Norocul lui că a fost mâncăcios și, în ciuda acestor greutăți, s-a dezvoltat bine. Mai târziu, într-o iarnă, tot 285 pentru că era mâncăcios, deschidea zilnic frigiderul ca să-i dau singurul ou
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
dizidenți sau persoane non gratae în contextul politic, și deci literar (unii au părăsit țara). Remarci ale autoarei, ca cele despre semnificația baladei ca gen literar: într-o "perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candeIe aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic", vin în sprijinul acestei idei. Proiectul de revizuire și actualizare a studiului poetic al autoarei s-a reliefat la un moment dat, dar a tot fost amânat până la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu vinul de Cotnari/ cu vinul cel înălțător și tare". Nu lipsită de retorism, uneori dezlănțuirea entuziastă cuprinde protestul împotriva viciului, a minciunii, a decadenței, a stării ambigue a falsului, a indiferenței monstruoase, a inerției: "Suntem în miezul unui ev aprins/ Să-i dăm dezlănțuiți a-nsuflețirii noastre vamă/ Cei ce nu ard aprins ca noi/ În flăcările noastre se destramă"/. Labiș restituie registrului poetic bocete, blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul, reînvie istoria aureolând prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
retorism, uneori dezlănțuirea entuziastă cuprinde protestul împotriva viciului, a minciunii, a decadenței, a stării ambigue a falsului, a indiferenței monstruoase, a inerției: "Suntem în miezul unui ev aprins/ Să-i dăm dezlănțuiți a-nsuflețirii noastre vamă/ Cei ce nu ard aprins ca noi/ În flăcările noastre se destramă"/. Labiș restituie registrului poetic bocete, blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul, reînvie istoria aureolând prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Călătorii prin constelații", Editura Tineretului, 1957; Cu un ceas mai devreme", E. S. P. L. A., 1959;",Cântecele inimii", Editura Tineretului, 1959; "Materia și visele",E. P. L. 1961; "Culorile toamnei", E. P. L. 1962; "Pe coardele timpului", E. P. L., 1963; Cu farurile aprinse", E. P. L., 1965; "Focuri de toamnă", Eminescu, 1974; "Rămâne pururi vatra", Albatros, 1974. De la "Cântecele de pierzanie" la "Steaguri" (1951) poetul aduce ecouri multiplicate pe fondul tradiției ardelene. Cu "Mărul de lângă drum" (1954) și cu următoarele volume până la "Cântecele inimii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
țipă"; dar când Parsifal întreabă de "misticul potir", codrii înfrunzesc, apele cântă ca o liră, cerul este verzui, pomii sunt lunateci" etc. Printr-o asemenea particularitate, într-o perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candele aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic. Depășind perioada baladelor, Doinaș se apropie tot mai mult, ca structură poetică, de Al. Philippide și G. Călinescu, nu numai în sensul organizării și elaborării poeziei, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
eram mic, ah, când eram mic,/ luna pășea cu piciorul galben/ prin grădină. În grădină/ lăsa urma. Îmi ascundeam fața/ și iară mi-o arătam la geam, în grădina de-acolo, în grădină/ dealul lua foc, de-acolo/ o roată aprinsă vedeam/ un fum/ focul etern." Dan Mutașcu "Substratum", Editura Eminescu, 1970; "Ochiul lui Zamolxe", Editura Albatros,1972; "Oglinda lui Cagliostro", Editura Dacia, 1972; "Călătoriile lui Sindbad marinarul", Editura Eminescu, 1972; "Leuky", Cartea Românească,1973; "Stema din inimi", Editura Militară, 1973
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
belșugului și al bucuriei, un sentiment de plenitudine. Chiar atunci când luciditatea începe să-i cenzureze exploziile, suflul emoțional, o anume trăire senzorială mai persistă ("Vârstele anului" 1957): "Tot o să treacă iubirea... nici n-o să știm/ Fără de veste o să treacă... Pe aprinsul nostru chilim/ Se lasă o lumină săraca." Liberul joc al sentimentelor, infinitul, vagul, aducerile aminte devin stări afective care rarefiază simțurile, ca în "Tristeți de primăvară": "Și când a fost zi-ntr-adevăr-/ Și-așa avea să rămână -/ mi-am scos cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
arhitecții Romei, constructori de poduri și apeducte".3. Versurile poemului dezvăluie o energie uriașă și o viață secretă. Duhul fântânii cuprinde toată ființa "Duhul fântânii mi-a intrat în oase". El se metamorfozează într-o femeie îmbrăcată într-o mantie aprinsă și momentul este straniu: "Și trebuie să taci să nu se prăbușească/ Ora este aleasă ", adică există un singur moment când fântâna este bântuită de flăcări purificatoare. Fântâna spre care se îndreaptă poetul este o oglindă menită să purifice insul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
creației la nivelul micro și macro universului. Așa cum Anton Pan a cântat ceapa, I. Voronca dedică un imn cartofului, M. R. Paraschivescu închină laudă tomatei. În "Tristele" reînvie universul bucolic; "Pan", "Două octave", "Bucolică", "Mărul", " Privește acest mar e mai aprins/ decât obrazul tinerei fecioare/ și arcuirea lui ce dinadins/ a rotunjit ispita în dogoare". 2 Demostene Botez rămâne un poet de aceeași factură, (cunoscută din perioada interbelică), un poet al emoției, un poet sentimental, indiferent de temele abordate. Volumele: "Floarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vedeți?"), a început să-și imagineze ba un șvaițer, ba un semafor, ba o cutie pentru hamsteri. Mai apoi, Lumi, colega noastră de desen, ne-a pus să ne desenăm masca noastră și fiecare a încercat o dedublare. Mască-portret-autoportret, discuții aprinse "în cerc", dar benefice, buimăceala de la final în lipsa unor... concluzii clare. Prima călătorie ne-a deschis cărarea către și da și nu, iar "ochii mari și mistuiți lăuntric" făceau deja să cadă niște măști. Căci "limpede, nu vezi decât cu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
imagerie teatrală, timpul încremenit, existență, manechine, incertitudine, premoniție, diavoli, terapeuți, îngeri, eșec, mult curaj, paradis, lipsă de curaj și curaj miraculos. În vremea lucrului la Caragiale deveniserăm toți seismografe sensibile ale regizorului, a cărui forță magnetică ne arunca în focul aprins. Lucram câte 20 de ore pe zi. Eram obosiți, încercănați și hămesiți de reușita care nu se lăsa prinsă. Au fost repetiții misterioase. Florin Zamfirescu, Dorina Lazăr, Răzvan Vasilescu, Rodica Mandache, Nino Anghel, Panamarenco, Aristide Teică, noi toți, foarte puțini
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
În același an 1975, îl primeați pe René Thom. J.R. Am fost impresionați de expunerea lui René Thom despre teoria catastrofelor. Încă nu adoptase la vremea respectivă pozițiile rigide asu-pra determinismului, poziții pe care le-a exprimat după aceea. Dezbateri aprinse vor avea loc mult mai tîrziu între el, Edgar Morin și Henri Atlan. În cursul acelei seri însă și-a expus teoria catastrofelor, care a fost o relevație pentru noi. René Thom și-a manifestat interesul pentru grup, dar noi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
depășirea existenței telurice prin cultul valorilor spirituale, prin conștientizarea esenței solare a ființei umane, semnificând triumful apolinicului asupra dionisiacului. Depășind momentul dilematic cu omenești ezitări (Plângi, preacuminte Enigel!...), Enigel intră definitiv sub semnul Soarelui. Pentru regele ciupercilor însă, întâlnirea cu aprinsul inel al soarelui (punctul culminant al narațiunii alegorice) este distructivă: Crypto se transformă în ciupercă otrăvitoare. Deznodământul poveștii imposibilei iubiri transformă motivul basmic al nunții împărătești întrun antimotiv, fiindcă nuntirea nebunului rigă Crypto cu măsălarița mireasă este o pedeapsă, nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în toată sara, în casă, o zdreanță de lînă neagră, și atît copilul, cît și mama se afumă cu dînsa în tot acest timp, ca să nu se apropie lucrul slab de dînșii. în același timp, femeia nu iese fără lumină aprinsă sara, nici măcar pînă în tindă, iar în alte locuri fără mătură. Copiii pierduți, morți nebotezați, merg în cealaltă lume la un loc rău; acolo se prefac tîlhari și trăiesc numai din ceea ce fură de pe la copiii botezați, cărora mamele le dau
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
focuri“, și se lecuiesc cu cărbune viu pisat pe pragul ușii și amestecat cu smîntînă. Dacă pui pe foc fașa copilului ori vreun scutec, copilul se îmbolnăvește rău și face tot soiul de bube. Mama îngreunată să nu dea cărbuni aprinși cuiva, că face copilul cu bube pe trup. Se crede că dacă copiii se joacă cu foc, apoi fac bube pe la gură. Lunea nu-i bine a umplea borșul, căci la din contra, respectiva ce face aceasta capătă bube pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Bufniță Cînd bufnița, prin luna lui februar, va cînta e semn de primăvară timpurie. în presara Anului Nou se face cercare care cereale vor rodi în anul viitor, în următorul chip: într-o strachină sau tavă se pun atîția cărbuni aprinși, totuna de mari, cîte feluri de cereale are să se samene, și fiecare cărbune se înseamnă cu numele de grîu, sacară etc. A doua zi dimineață se caută care cărbune are mai multă cenușă, apoi se samănă de acel fel de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ia vreo pasere rămîi chel. Chibrit Cînd îți aprinzi țigara și pîrîie chibritul, vei lua bani. Cînd ți se aprinde cutia de chibrituri în mînă îi a noroc. Cînd verși cutia cu chibrituri pe jos, e semn de-o sfadă aprinsă. Cînd se varsă chibriturile, au să-ți vie musafiri. Cînd verși chibrituri din greșeală, iei parale. Să nu ții paiele de chibrit cu gămălia în fundul cutiei, că-ți pierzi vederile. Chitie Chitia* dracului se găsește în vîrful format din colb
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bine a pune pe pragul ușei o potcoavă de cal, că apoi, aducînd cineva vreun fapt*, acesta se prinde de dînsa. Dacă află cineva vreo turnătură, adică vreun fapt în cărare, apoi e bine să ia foc viu, adică cărbuni aprinși, și ceva sare și să ia un hîrleț, și să răstoarne acea turnătură zicînd: „Nu ră storn lut, ci fapt pe capul celui ce l-a adus.“ Fașă Cînd botezi copii, să le dai fașă lungă. Față Se crede că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vreo casă și fiind pericol să se lățească focul, este bine a încungiura casele cu trița* (lumină de la Iordan) - și așa vor fi ele scutite de foc. în sara de Vinerea Paștelui, lumea care vine de la biserică vine cu lumînările aprinse. Sosiți, ocolesc casa de trei ori și fac cruce cu lumînarea pe pereți, în cele patru părți, ca să fie ferită de foc, boale și trăsnet. Dacă visează cineva foc, apoi se crede că acela va fi bătut în zilele următoare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]