KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...142 143 144 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

motivele „gestului” tău, c-așa zic, „gestul”, de parcă ai fi făcut cu mâna la ia-mă nene s-ajungi la Ruginoasa sau i-ai arătat arbitrului la fotbal ce și cum, filozofia, impulsul... devii tragic, promisiune neîmplinită. Te compătimesc, se-apucă să-ți strângă articolașele în volum, mai dau numele tău și vreunui festival de nu știu ce sau vreunei tabere de creație. Dar dacă ai crăpat pentru c-ai fost sugativă, i-ai cam blocat. „Singur și-a făcut-o, cretinul...” Li

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
am zis lui Sorin la dude. Mi-au arătat clopoțelul care-i adună pe toți. Știi cum sună? Parcă nici nu-l auzi, sună așa, în tine... Întotdeauna Sorin mă fluiera, treceam prin gard, prin spărtură, ne urcam în dud, apucam creanga cea mai mare, ne ridicam în mâini cât să ne sprijinim cu călcâiul de cealaltă, pe urmă ne instalam comod ca într-un scaun. De acolo se vedea în camera mare. Dudele erau dulci, parfumate. Le culegeam trăgând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
lui de savant! Să nu uit, te-am trecut pe listă, n-am avut pe cine, trebuie să pleci la inspecție la Dorohoi. Dar să vezi ce scandal o să fie cu țiitoarea! Că și aia e înfiptă, cică s-a apucat tot ea să țipe la madam Pârvulescu... că n-are pic de decență, ha-ha-ha... Îmi dau seama că e un adevărat comando în jurul mortului, cu santinele și avantposturi, c-un sistem complex de semnalizare. - ’trăiți! mi-aruncă Grigore. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să-l îngropăm pe Costache! - Ei, ’tu-le muma lor de puturoși, Doamne iartă-mă, gura mea... și eu ce să fac? - Păi nu știu, părinte, poate să ne oprim aici, lângă stejarul acela, punem mortul pe băncuță și te-apuci și Sfinția Ta să spui o predică, ceva, mai lunguță, mai o rugăciune, să aibă timp ai noștri să termine groapa. - Bine, omule, dar... - Plătim ce-i de plătit, chiar la tarif special, ne socotim... - Ar mai fi un botez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mă mai sperie, bat cu pumnii. - Mai mănânci o brânză de-acu’, păduchiosule... - Putem să mergem și pe acoperiș? Borobeții urcă pe vârful casei, încep să arunce cu țigle, câte două-trei, rămân găuri în acoperiș, se văd grinzile și căpriorii. - Apucă și jgeabul, trage... lasă-mi mie cocoșul ăla de tablă... Țin-te bine, l-ai luat? - Adu-mi toporul, aschimodie! Care sparge primul ușa are de la mine cinci lei! Dați-i bătaie! - Dă-mi și mie să-ncerc, scuipă unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
a uns cu ceva? - Nu, măi copile, unii oameni sunt negri, alții galbeni, cu ochii alungiți... N-am zis nimic, dar n-am crezut, asta-i ca Moș Gerilă. Cum să fie oameni negri sau colorați? - Vino să vezi, mă apucă de mână Nadia. Hai, repede... vino să-ți arăt ceva.... Ara o cicatrice pe frunte, alburie, aproape în diagonală, până la rădăcina nasului, și genunchii plini de bube. - Vrei un cap în gură? îl scutură de guler pe vlăjganul care m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Mai repede, n-auziți! Se aud de la Fundație sirenele și balonul e încă molcuț, mai trebuie umflat. - Mai repede, mai repede, mișcați... - Nu se poate mai repede, e-n funcție de presiunea gazului... N-am ce să fac... - Trebuia să te-apuci cu o jumătate de oră mai devreme! - N-a venit gazul... Ce puteam eu... - Nu mai... Hai, mai repede... Convoiul oficial a ajuns la alee, mașinile s-au oprit, polițiștii au făcut cordon, ambasadorul și primarul coboară din mașini, cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
am fost blocat vreo două zile pentru că nu-mi venea pe limbă „patlagină”. Și căutam prin sertărașele creierului. Din când în când, câte un cuvânt se ascunde, n-am nevoie de el, nu-mi trebuie în nici o frază, dar mă apucă o furie de colecționar care nu știe unde a pus moneda favorită. Acum secvența asta... ducă-se dracului! - Cum merge cu renovarea? îl salut pe Gabriel, muzeograful. - Prost! Bani puțini, nici nu lucrează cum trebuie, niște amorțiți... Și dac-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Când am auzit și asta, i-am aruncat ghetele pe geam, l-am dat afară urgentuț, cu hainele în brațe, să se-mbrace în scara blocului, să se bucure babele lipite de vizoare... „Ești nebună? Altele ar fi recunoscătoare...” mai apucă să zică. - Ghicesc? Pe Albert l-ai mătrășit? - Ai recunoscut stilul? Da, pe Albert. Uneori sunt proastă-proastă... E-așa cum zic eu, nu e cazul să fii drăguț să mă contrazici, chiar vacotină bovarică ar fi mai precis - casc ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
leg de capul tău, nu ești obligat să mă cauți, nici măcar să mă suni, nu cerșesc atenție, nimic... conversăm și noi să treacă zăpușeala, să vină seara cu țânțarii ei cu tot... Mai vorbesc și eu în dodii, nu te-apuca să crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie, hai, scoală-te și umblă, Sara vine de mulți ani cu povești ca bilele colorate, Sara mi-ar putea întinde fărașul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și pot să doarmă cu o femeie, nu să bage cornul în pernă după ce-au făcut amor, cu picioarele atârnând, cu gura căscată. Ai o mobilă lângă tine, mormăie „dă plapuma, dă-te mai încolo...”. Te uiți și te apucă jalea. Dar cred că și femei sunt puține... Se-ntoarce crăiasa după ce-a suspinat și ți-a strigat numele, cu masca hidratantă cu sâmburi de struguri pe față, cu fileu să-i stea buclele bine și-a doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
toată lutăria? Moș Grețcu a scăpat de toate cazmalele, lopețile, hârlețele, țiganii vindeau parcele din toloaca de pe lângă groapa de gunoi... Până și popa de la Sfântu’ Andrei a apărut într-o seară, îmbrăcat într-o pufoaică de la armată, și s-a apucat să sape vârtos. Oamenii râdeau că, mai dându-și peste fluieru’ piciorului, popa înjura și scuipa printre dinți. Parcă-i luase strechea pe toți, babele stăteau în fața blocurilor și vorbeau numai de flăcărui albastre, blesteme și alte parascovenii. Țigăncile erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
a mai trăit mult. - Așa o fi, se enervează Mișu, da’ voi, ăștia crescuți cu marxismu’ pe pâine, nu credeți că mai e și altceva în afară de tehnică, atomi și alte chestii din astea. Am văzut la televizor cum s-au apucat să pună la nu-ș’ ce mașinărie bucăți din giulgiul lui Iisus, să vadă de când e, dacă e adevărat. Sau, altă bazaconie, c-ar fi găsit oasele Mântuitorului, păgânii draculu’, Doamne iartă-mă... Păi bine, ce credeți, s-ar urni ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
noi suntem la negri, să crească toate bâzdâgăniile? Nu, era de cal, cred că de la șatra lui Panghele, și câinii hămesiți au curățat carnea de pe oase... - Atunci n-avea coarne? mă ia gura pe dinainte. Se vede că i-a apucat o milă nesfârșită pentru nenorociții cu școală: - Cum, Doamne iartă-mă, să aibă coarne? s-a mirat. Doar nu-i Ducipal! Când o să apară așa ceva, atunci sfârșitul lumii e aproape. Când o să iasă jigăniile din ascunzișurile lor, când o să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
baștani, o ginisem împreună, da’ s-a dus el singur, că i se umflase rânza-n el. A intrat, credea că nu-i nimeni acasă, dar era baba, a aprins lumina, l-a prins chiar pe scară și s-a apucat să-l bată c-o umbrelă-n cap. Acu’, băbătia nu era singură, își trăsese un turc amant, de ăsta nu știam. Vine turcu’, malac, și-l ia și ăla la pumni pe nepotu-meu care, bou’, nici nu știa ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ești așa de ramolit sau îți bați joc de mine? - Calul nu merge ca tura, tura nu merge ca regina, regina nu merge ca regele... - Ba merge... Hai, mută ceva... - Regina merge ca regele... Mă așez pe gard. M-a apucat căscatul, parcă și omușorul vrea să iasă afară, mi se scrântește limba cât se-ntinde și plesnește îmbinarea buzelor, dar nu mă pot opri. Pun capul pe genunchi. - Salut, profesore, îți tragi sufletul? Te gândești? Trebuie să-i punem cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

În fundul unei gropi. Mersul lui Oberlus era, dimpotrivă, rapid și nervos, căci se obișnuise cu neregularitățile pămîntului vulcanic de pe insulă, sărind de pe o stîncă pe alta ca o capră Însuflețită de o stranie vitalitate, exultînd de bucurie și nerăbdător să apuce o altă zi la lumina căreia să poată verifica, În prima baltă de pe drum, dacă Elegba Îi ascultase și rugămintea de a-i da un chip nou. Se cățără pe o costișă Înaltă formată din stînci ascuțite și independente, sperie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu totul dantura albă: - Da, un vapor, admise el cu glas batjocoritor. María Alejandra... Iar pe căpitanul meu o să-l bucure nespus să verifice de ce un avorton ca tine se ocupă de vrăjitorie. Zicînd acestea, negrul Întinse brațul și Îl apucă de gît, strîngîndu-și mîna puternică ce părea o creangă de fier: - Mișcă-te! i-a poruncit pe același ton zeflemitor, dar care nu admitea replică. Bătrînul o să-ți facă socotelile... Nu Îl lăsă liber nici o clipă, amenințîndu-l că-i rupe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îndurerat de nenumărații spini care Îl Înțepaseră, Își făgădui cu strășnicie să-și dedice cea mai mare parte a timpului camuflării celei mai strîmte dintre peșterile sale, astfel Încît nimănui să nu-i fie dat vreodată să o localizeze. Se apucă de treabă cu tenacitatea și dîrzenia cu care era În stare să Înfrunte totul și tocmai Începea să fie mulțumit de munca lui cînd, Într-o după-amiază, În timp ce stătea așezat pe stînca de pe culme, contemplînd Întoarcerea albatroșilor uriași care ochiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să vă lămuresc că orice fel de atentat Împotriva persoanei mele va fi pedepsit, neîntîrziat, cu moartea... Le făcu semn să plece. Iar acum cărați-vă... La muncă! Îi lăsă să se Îndepărteze vreo două sute de metri și, ridicînd mîna, apucă frînghia clopotului și trase de ea cu putere, făcîndu-l să răsune. Bulucindu-se și căzînd din pricina lanțurilor prea scurte, cei patru bărbați veniră Într-un suflet, Într-o alergătură tragicomică În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
scăldată În lacrimi, aproape idiotizat, În timp ce flăcările Începeau să cuprindă vechea structură de lemn, iar fumul punea stăpînire pe interiorul cabinei. Tot În șuturi Îl obligă să coboare În felucă, tăie frînghiile dintr-o singură lovitură seacă de macetă și apucă vîslele, Îndepărtîndu-se fără grabă de vaporul care se transforma Într-o adevărată torță plutitoare. La puțină vreme după aceea, Începură să se audă strigătele bărbaților Închiși sub punte, care Încercau să iasă prin chepengul de incendiu, lovind zadarnic tambuchiurile aflate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nevoia să silabisească. Doi supuși erau puțini chiar și pentru un regat minuscul ca acela al Insulei Hood, iar monarhul păru să priceapă asta curînd. Avea nevoie de oameni sau, dacă nu, el Însuși avea să fie nevoit să se apuce din nou de muncă, să cultive pămîntul, să pescuiască, să gătească sau să repare depozitele de apă, iar asta l-ar fi Împiedicat să-și dedice tot timpul activităților pe care le dorea cu adevărat: cititul, Învățatul și observarea pînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Întoarse cu dragoste, și, În cele din urmă, cu toată forța și delicatețea de care era În stare, Începu să o pătrundă. Nici nu o făcuse bine, că simți o mînă osoasă și puternică, aproape ca o gheară, care Îl apuca de umăr și-l trăgea Înapoi și avu vreme să distingă chipul demoniac al unei arătări zămislite de iad, Înainte ca o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie, În timp ce Niña Carmen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mult pînă atunci, setea, Îl asaltă În cele din urmă, din pricina căldurii Înăbușitoare și a apei sărate. MÎinile, complet jupuite, Îl ardeau cu o durere surdă, pulsatilă și insuportabilă și scotea un geamăt de fiecare dată cînd avea nevoie să apuce ceva sau să se prindă de stînci. Văzu soarele coborînd la orizont, chiar În fața lui, și așteptă răbdător să se ascundă cu totul, pictînd cu roșu un cer pătat cu nori Înalți și incredibil de lungi. Era cu adevărat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pe care nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi, neputincios, că vîrful macetei Îi pătrundea prin coasta stîngă și se Învîrtea cu furie, căutînd să-i facă ferfeniță stomacul. Încă agoniza cînd călăul lui Îl apucă de gleznă, Îl tîrÎ pînă la apă și Își Începu drumul de Întoarcere, trăgîndu-l după sine, ca pe o dovadă Însîngerată a indiscutabilei lui victorii. Normalitatea se reintraseră pe insulă, care Își recuperă ritmul de viață, cu singura excepție că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]