8,255 matches
-
aș frământa atât. Dacă aș fi cunoscut alții, nu tot mă frământam?” A doua zi dimineată s-au trezit toți cu noaptea în cap. Zina le-a pregătit micul dejun. Eusebiu le-a făcut cafeaua, în timp ce Alexandru și Teofana se aranjau de drum. — Să te faci frumoasă, o sfătuia Alexandru. — De ce? Era nedumerită Teofana nebănuind unde vor merge. — Ca să stălucești la brațul meu. — Alexandre! Alexandre! Au dejunat, au luat cu ei mâncare pentru drum cum le pregătise Zina, au coborât cu toții
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
până mâine? Mâine aș rea să fiu la serviciu. — Cum știți voi. Eu ziceam că fiind duminică nu ar strica o plimbare, nu neapărat cu mașina, ci pe jos. — E mai bine să se odihnească. Eu mă duc să-ți aranjez în cameră, îi spune Teofana care revine și-l duce să se culce. — Ți-ai mai revenit puțin?îl mângâie pe spate Teofana. — O atmosferă plăcută ca la tine, surioară, te face să-ți mai uiți necazurile. Acum să dormi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dormit așa de bine, le spune ei. — Și noi. A fost liniște și răcoare. — Te-ai odihnit, domnule Alexandru?îl întreabă Eusebiu Stamate. — Foarte bine. Acum trebuie să plec. — Mai întâi să bem câte o cafeluță. Am făcut pentru toți, aranjează Teofana ceștile pe masă, în care toarnă cafeaua. Toți o sorb cu poftă, după care Alexandru se ridică, își ia rămas bun pregătindu-se să plece. Stai puțin, îl oprește Teofana, aducând un mic termos. Ți-am pregătit cafea ca să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
plăcut înainte? Voi vedea ce va fi. Am de pe acum emoții.” Și-a spălat bluzițe, și-a călcat rochii, costumașe să aibă și pentru vreme caldă și pentru mai răcoroasă că nu știu cum va fi timpul peste câteva zile. Le-a aranjat pe umerașe în garderob ca să-i fie la îndemână. Ziua întâlnirii s-a nimerit să fie o zi de vară frumoasă, cu cer senin, cu soare. Parcul în care trebuiau să se întânească parcă se pregătise să-i aștepte. Florile
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
își etalau frumusețea. Vrăbiile se zbenguiau printre ramurile pomilor ornamentali. Banca pe care obișnuiau să stea Teofana și Cezar cu ani în urmă era tot la locul ei. Acolo s-a așezat Cezar cu treizeci de minute înainte de ora fixată, aranjat ca scos din cutie ca și când s-ar fi întâlnit prima dată cu o fată căreia trebuia să-i facă o impresie bună. În schimb Teofana a fost urmărită de ghinion, cum i se întâmplase adesea, fiindcă tocmai în acea zi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să tentâlnesc, să le întâlnesc, le săruta mereu, mereu, înfiorați de aceeași iubire pe care o simțeau la fel de puternică. Copleșiți de aceeași dragoste fierbinte, Teofana era sigură că o place și totuși îl întrebă: — Mă mai placi? Tu ai venit aranjat pentru asemenea întâlnire. Uite eu în ce hal sunt. Vin direct de la repetiție. Am alergat ca să ajung și tot am întârziat. lartă-mă! — Să te iert? M-ai făcut cel mai fericit. Mă gândeam că nu vii. Am văzut că te
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
iar se îmbrățișează și nu se mai satură de sărutat. — Dragul meu țâfnos. — Draga mea țâfnoasă. După atâtea alintări și îmbrățișări, se așează pe bancă ținându-se de mijloc. Mi-e atât de necaz, că de câteva zile mi-am aranjat rochii, costumașe, să mă fac frumoasă, ca nu cumva să nu mă mai placi și uite, am avut ghinion. Am venit de la servicu în halul în care mă vezi. — Îmi placi mai mult ca niciodată. Înțelegi? Cu cât ești mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și Teofanei îi revenea o parte fiind unica moștenitoare a soților Stamate și să-și cumpere un alt apartament mai mare. Au găsit unul într-un cartier liniștit al orașului. În scurt timp, ajutați de părinții lui Cezar l-au aranjat că îți era mai mare dragul să stai în el. — Îți place, mama Zina? o întreba Teofana. — Foarte mult. Nu regreți c-ai plecat din apartamentul dumitale? — Nu regret, fata mea. Aici e mai multă liniște. Mă simt mai bine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aminteau. S¬au amuzat când Teofana i-a vorbit despre prima ei zi de grădiniță. — Cum a fost?era curios să afle Cezar. — De cu seara, mamă-mea, fie iertată, m-a îmbăiat, m-a spălat pe cap, mi-a aranjat hăinuțele, uniforma, tot spunându-mi că mâinr voi merge la grădiniță. — Te-ai bucurat, nu? Foarte mult. Dar știi de ce? Dcaă-mi spui. Probabil te gândeai că te vei întâlni cu alți copii, că vei învăța jocuri, cântece, poezii... Nu, nici
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
defini un sistem de valori noi și fără a se controla suficient; cei mai mulți înțeleg valorile adolescenței nu ca o rampă de lansare spre ceea ce ar dori să fie ca viitor adult, ci cu mai multă consistență, un edificiu în interiorul căruia aranjează totul cu înțelepciune, selectiv. În dinamica formării conceptului despre sine, primul pas îl formează experiența persoanei ca obiect al acțiunii altora; apoi sunt induse elemente ce definesc persoana ca subiect al acțiunii; în final se adaugă elemente de apartenență la
Evolutia imaginii de sine. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
broaștelor. Primăvara, așezată în fața oglinzii, se dă cu puțina pudră pe fețișoara ei și parcă deodată s au auzit niste șușoteli. Știți cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
când vei fi trecut prin spuma cuantică, prin oglindă, Dincolo! Să știm și noi, pentru când va fi să dăm colțul! Să aflăm cum sunt procedurile divine. Să-nvățăm din mers. Să nu luăm plasă, la vreo înviere. Să ne aranjăm ploile. Să ne pregătim... Ce?! Ți se pare că ceream prea mult? Păi..., nimic nou sub soare! Peștera lui Platon, peștera existenței voastre, luminată de Flăcările din Exterior, ale Ideilor! Una la mână! Platon era de toate: și filozof, și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pensionar cu soție tânără, având în gazdă un student... De cum păși în curte, tânărul Herdelea auzi ciripirile mulțumite ale doamnei Alexandrescu și înțelese că Jean trebuie să fi plecat la birou. Ușa dinspre antreu era larg deschisă, iar doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mână și batonul de roșu în cealaltă, ca o porumbiță bătrână și cochetă. ― Sărut mâna, doamnă Alexandrescu! strigă Titu amabil ca totdeauna, scoțând din buzunar cheia de la camera lui și potrivind-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
realitate și hotărî să amâne răspunsul până ce va putea comunica lucruri mai multe și poate mai bune. De altfel, se făcuse ora șase și, deci, era momentul suprem să se gătească pentru diseară. Mai cu seamă că trebuia să-și aranjeze unele mici lucruri, să-și mai coasă câte ceva, să-și lustruiască ghetele, să-și perie costumul negru de camgarn pe care nici nu l-a prea îmbrăcat aici, încît s-ar putea duce cu el și la Palat. Voia să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui cea mare, s-a putut arăta astfel unui bărbat străin, fie el chiar fotograful. Sosise în București plin de încredere că toate vor merge strună. A încasa rata a doua și ultima din prețul grâului vândut și livrat, a aranja cu Dumescu, la Banca Română, polița care ajunge luni la scadență erau treburi ce se puteau lichida în două ore. După ce va isprăvi afacerile, proiectase să mai stea vreo două-trei zile, să se întîlnească cu prietenii, să le reamintească prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însemna ruptura cu firma cu care tatăl său lucrează de douăzeci de ani și care de multe ori, în momente grele, le-a făcut destule înlesniri. Poate el să-și ia răspunderea unui refuz? Sau, dacă acceptă amânarea, cum să aranjeze datoria de la Banca Română și cum să se întoarcă acasă cu mâna goală? Nici n-a refuzat, nici n-a acceptat. Va răspunde mâine, după reflexiune matură. De la armean s-a dus la Dumescu, la bancă, să-i ceară sfat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că se va duce la Baloleanu să se intereseze dacă a făcut vreun demers la Universul și, mai presus de toate, îi propuse să fie oaspele lui la moșie pentru vreo săptămână sau două sau oricâte, până când i se va aranja ceva în București, să nu-și cheltuiască banii degeaba pe aici... Numai când s-a văzut în casa Predeleanu s-a convins Titu Herdelea că n-a visat și că promisiunile lui Grigore sunt serioase. Și înainte, dar mai ales
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că Baloleanu a aruncat o vorbă și a primit o asigurare că va fi satisfăcut, dar el, Grigore, nu s-a mulțumit cu atâta, ci i-a luat cuvântul de onoare că până se înapoiază Titu de la țară va fi aranjat tot. Deocamdată să nu se gândească totuși la capitală și la jurnale, ci să se simtă bine aici. Titu îi mulțumi cu efuziune și-i povesti apoi cum a fost ieri prin sat, la Dragoș și la popa Nicodim. Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
frisoane! ― Mersi, eu renunț la frisoane d-astea! strigă Gogu cu mâinile spre tavan, stârnind ilaritate generală. Peste câteva minute își luă rămas bun. Eugenia invită pe Titu să meargă și pe la ei, deși ei nu sunt așa de bine aranjați la Lespezi. ― Ai să ne faci plăcere, adăugă ea cu un surâs bun. Dar să nu amîi, că noi nu zăbovim pe aici mai mult de câteva zile! ― Am să viu chiar mîine! murmură Titu Herdelea fericit. ― Foarte bine!... Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
abia i-a adresat câteva cuvinte, întreținîndu-se mereu și în franțuzește numai cu Raul Brumaru. În sfârșit, duminică înainte de amiazi se înființă în strada Argintari, la Gogu Ionescu. Promisese el, ce-i drept, că în douăzeci și patru de ore îi va aranja situația, dar nu strică să-i mai aducă aminte cu prilejul unei vizite obligatorii de politețe. ― Gata! strigă triumfător deputatul. Mâine să te prezinți la Drapelul și să-ți începi serviciul. Întrebi de domnul Deliceanu, să nu-i uiți numele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe celelalte. Fața lui Petre se roși. Umbra lui juca pe perete și peretele parcă se clătina. 5 Titu Herdelea scrise acasă despre toate prin câte a trecut până ce acum poate zice că i-a ajutat Dumnezeu de s-a aranjat bine de tot. Se lăuda în scrisoare și lăuda Drapelul ca fiind un jurnal foarte important. Îi trimise bătrânului Herdelea, pentru că îl știa mare amator de ziare, un pachet voluminos cu diferite foi, având grijă să încadreze cu roșu în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a uita și a continua. Se disprețuia și se temea de slăbiciunea lui. Cel puțin în vacarmul Bucureștilor nu va fi singur. Și-a reluat camera în care a stat când era student la mătușă-sa Mariuca. A găsit-o aranjată cu o grijă meticuloasă. Văzând că-i place, mătușă-sa îi zise încîntată: ― Îți place, Grigoriță?... Eu am aranjat-o. Vreau să te simți la mine ca acasă și să nu-ți lipsească nimica, să nu regreți că... Tăcu. Știa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
va fi singur. Și-a reluat camera în care a stat când era student la mătușă-sa Mariuca. A găsit-o aranjată cu o grijă meticuloasă. Văzând că-i place, mătușă-sa îi zise încîntată: ― Îți place, Grigoriță?... Eu am aranjat-o. Vreau să te simți la mine ca acasă și să nu-ți lipsească nimica, să nu regreți că... Tăcu. Știa că Grigore știe cât n-a iubit-o ea pe Nadina și nu voia să-i pomenească tocmai acuma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se întîlni cu Grigore Iuga și se retraseră într-un colț al vestibulului să fumeze o țigară. Titu era încîntat și căuta să-l convingă pe Grigore, parcă I-ar fi bănuit de altă părere, că iată, lumea bună a aranjat un spectacol foarte drăguț și în românește, ceea ce dovedește câtă dreptate au avut studenții când au protestat să nu se mai zbenguiască în limbi străine. Și ca să-și sublinieze mai mult ideea, vru să releveze în special pe domnișoara care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tânărul Herdelea stătu pe spini, așteptând din moment în moment o prăbușire. Pe Jean nu-l întîlni, de la Tanța nu mai avu nici o veste, iar doamna Alexandrescu își continua ciripirile amoroase ca totdeauna. Tocmai se gândea că se vor fi aranjat lucrurile când, a treia zi după-amiazi, doamna Alexandrescu îl strigă. O găsi singură și mîhnită: ― Vezi, domnu Titu, ce-mi făcuși?... Mi-a spus Jenică numai mie, că nu vrea să întristeze pe părinții lui, săracii. Se poate, domnu Titu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]