13,069 matches
-
mustăți sau erau rași În cap, toți aveau ceva din Onisei. - Poate că n-ar fi rău totuși, o Întrerupse el din meditație, să-ți duci canapeaua la refăcut. Nu apuci să te Întorci de pe o parte pe alta, că arcurile Încep să scârțâie ca o armonică dezacordată, Încât se scoală nu numai vecinii, dar și vacile din staul Încep să-și intoneze partitura - și atunci dormi dacă mai poți dormi... - Doar nu stau, slavă Domnului, la bloc, ca să se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În spinarea unei reptile care-i zâmbea complice...! De frica morții se agăță cu disperare de unul din brațele giganticei viețuitoare făcând corp comun, salvându-se! După câteva secunde reptila Îl privi semnificativ, apoi cu o viteză uluitoare descrise un arc de cerc scufundându-se În adâncul lacului ce părea fără sfârșit...! De frica morții se gândi să strige ajutor! Deschise gura opintindu-se să dea alarma dar nu reuși să scoată decât unele sunete nearticulate, abea perceptibile. Noțiunea timpului nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avea să mai fie auzită vreodată În camera asta șuie. Margotte era scundă, rotunjită, Împlinită. Picioarele-i În ciorapi negri de plasă, În special sub coapsă, erau atrăgător de pline. Când stătea jos, Își Întindea un picior ca dansatorii, cu arcul tălpii curbat Înainte. Își punea pumnul mic și puternic pe coapsă. Arkin Îi spusese odată unchiului Sammler că era un instrument de primă clasă cât timp era țintită În direcția care trebuia. Era un suflet bun, Îi spusese el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ai un simț al umorului ca lumea. Singurele glume pe care le spun sunt glume auzite de la dumneata. Apropo, stai să văd dacă am reținut gluma cu de Gaulle cum trebuie. A spus că nu vrea să fie Îngropat sub Arcul de Triumf lângă un necunoscut. À côté d’un inconnu. Corect? — Până acum da. — Tatăl meu are boală pe de Gaulle pentru că Îi curtează pe arabi. Mie Îmi place de Gaulle pentru că e un monument. Și refuză să fie Îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să mă privești, să iei seama la mine. Lasă-mă.2 Mergând pe drumul Îngust cu părintele Newell, culegând obiecte curioase, cartușe, bandaje, benzi desenate și scrisori arabe, trăgându-se deoparte ca să treacă camioane pline ochi de pâine, apăsând pe arcuri, ieșind În afară la spate. Dar Într-adevăr, subiectul principal nu putea fi schimbat, subiectul morților. Țepoși În hainele de lână verde-maro și de culoarea sosului de carne. Vaporii sufocanți de carton ud ce Îi Împrăștiau. În căldura toridă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În pământ. — O să-l omoare pe muistul ăla!, strigă cineva din mulțime. Nu-l lovi, Eisen. N-am zis nici o clipă asta. Ți-am zis nu!, spuse Sammler. Dar geanta cu greutăți deja pornise cu viteză din partea cealaltă, Într-un arc de cerc larg, dar precis. Lovi și mai tare decât Înainte și Îl doborî pe om la pământ. Acesta nu căzu ca un bolovan. Se lăsă ușor la pământ ca și cum se hotărâse să se Întindă pe stradă. Sângele Îi curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a zis ea. Haideți! Tocmai am făcut ceai. Era îmbrăcată într-un pulover Aran fără nici o formă și niște pantaloni de schi suflecați, lăsați la genunchi. Fața ascuțită îi era înconjurată de un castron de budincă în stil Ioana d’Arc. — Ea e Barbara, prietena mea de la serviciu, a zis Sheba. Doamna Taylor a dat din cap spre mine cu răceală. Avea ochii mari și holbați. Bună, a murmurat. Ne-am cărat gențile pe scări până în holul principal. Călătoria a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
poate să scoată un personaj, dar pe care, în lipsa altor informații mai substanțiale, o femeie le transformă în mai mult decât reprezintă. Zach și-a lipit gura de palma ei și-a supt umezeala. Din camera cealaltă, au auzit pași, arcurile patului scârțâind, apoi o tăcere tristă. Viața trebuie să ți-o trăiești vara, a zis Zach îndepărtându-se. Așa cred eu. Să le ia dracu’ de recolte. De muncit nu termini niciodată; dar sezonul de mers pe râu e scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în tușe adânci. te ascunzi între două linii. creezi tunelul prin care liniștea ridică întunericul la grad de resemnare. unde vei așterne buzele, te întreb. știu că urăști roșul. le voi colora în alb. poate așa se vor naște alte arcuri de timp între vorbele nerostite. lasă albul deoparte. roșul îți va readuce un zâmbet stingher. pe fața ta aleargă fire de praf și valurile unei mări pe care ai reinventat o. liniște acum, te rog. începe expoziția în care creația
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul falnic, destinul îl curbează-n spirală, răscruci cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de ochii tăi ca două stele peste văi, cum să nu te tot cutremuri când au trecut prin mine oceane de frunze, oceane de vremuri... vineri, 21 septembrie 2012 Dacie sfântă Zeul tău, Dacie sfântă, Doarme-n vise seculare Peste arcul de Carpați, De la Tisa pân’la Mare. Cu mioarele prin stele Risipite pe câmpii, Ai trăit printre barbari Învelită-n strai de ii. Ai fost vis, ai fost legendă, Sedusă de toți dușmanii, Strecurată printre timpuri, Ai uitat să-ți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
copitele cailor praf... metamorfoză... în strigătul meu Doamne m-ai crescut ca pe un melc iartă-mi brațele curbate și reci ca lemnul acesta din care mă cioplesc singură îmi privesc prefacerile în lăstari înalți răsar și Tu îmi faci arcul spre apus îmi faci săgețile suntem gata să tragem odată Tu o dată eu și totuși în aer nimic ... am început să semăn... cu o piesă de schimb nemișcată printre sunete metalice secunde străine lichide și limpezi poate că în vremea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
grăbiți ca niciodată și doar am renunțat pe rând la fumat apoi la euri acum stăm fiecare în spitalul lui privind ca niște bolnavi descumpăniți un medic bolnav în centrul orașului se-aprind lumini trupul mi se înconvoaie se face arc în spatele faptelor transparente umbre lipsite de zid se apropie rostind încet tot mai încet numele pe care inima îl tipă nimeni nu aude nu răspunde nimeni lumea e un spital în care fiecare își bea liniștit ceaiul amar cu lămâie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
atât de mare pentru biata Creață Lîncât picioarele i se muiaseră și dădu să cadă. El o prinse de după umeri și o ridică pe brațe. Zbiera disperat la cei din jur să i se aducă apă. Am sărit ca un arc care fusese prea întins și se rupsese, dar n-am făcut nici un pas căci cineva mă prinse de mână. Nu mai e treaba ta, am auzit în timp ce eu aveam în cap scenariul luptei cu Petruș. Lasă-i pe ei să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am să stric o prietenie abia clădită cu două cuvinte pe care nici nu știam cum să le rostesc. Nu e făcută pentru mine, îmi spuneam cu regret... și visul meu tainic mă chinuia și mai mult. M-am strâns arc apăsând cu putere în cap și-n picioare, transformându-mă într-un pod peste limitele care mă țineau pironit la pământ. Uitasem că Sini e cocoțată pe mine și-am văzut-o cum cade râzând. După ce ne-am ridicat amândoi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a sfâșiat liniștea din jur și colții lui dezveliți de durere mi se opriră în mână. Mă mușcase destul de tare, așa că i-am dat drumul din brațe. Mă privea de jos cu dușmănie, încolăcit ca un șarpe cu capul ridicat arc, aruncând din priviri săgeți albăstrii. Mârâia... Îmi părea rău că-i produsesem durere, dar în același timp am simțit că am de-a face cu o sălbăticiune. Nu era câine cum am crezut prima oară, ci aveam în față un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mea te-a luat, domnule detectiv, drept o bucățică picantă, să-i meargă la bere. — Și care au fost rezultatele investigațiilor tale ? — Păi n-au fost. Întorcîndu-se spre ghereta paznicului, scoase vîrful albicios al limbii și scuipă. Saliva descrise un arc larg de cerc și ateriză pe o mașină vecină. — Bătrînelul, spuse el, s-a zăvorit aici de bunăvoie de vreo jumătate de an, dar dacă intri În vorbă cu el, Îți dai seama cît e de sprinten, la vîrsta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aceștia se aburesc și astfel mai cîștigi timp bătîndu-ți capul cu ei ca să-i ștergi și să-i așezi la loc. Neavînd așa ceva, am luat-o, aparent nepăsător și tăcut, spre canapea. M-am așezat În colțul dinspre ușă. Un arc gemu sub greutatea mea și, pînă să-mi dau seama, m-am și trezit Îngropat În canapea. Arcurile sînt rupte. Trebuie să trimit după cineva să le repare, spuse soția mea rîzÎnd. Se așeză și ea În fotoliul din colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
așezi la loc. Neavînd așa ceva, am luat-o, aparent nepăsător și tăcut, spre canapea. M-am așezat În colțul dinspre ușă. Un arc gemu sub greutatea mea și, pînă să-mi dau seama, m-am și trezit Îngropat În canapea. Arcurile sînt rupte. Trebuie să trimit după cineva să le repare, spuse soția mea rîzÎnd. Se așeză și ea În fotoliul din colț, picior peste picior. Genunchii ce i se zăreau de sub fusta scurtă arătau chiar mai bine decît mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atunci și ea va privi dincolo de curbă care, deși existentă, părea inexistentă. Cablul de telefon nu mai era bun la altceva... decît să te spînzuri cu el. Am trîntit ușa cabinei, dar chiar Înainte de a se Închide i-a sărit arcul și a rămas o crăpătură de vreo trei centimetri. Trecea multă lume pe stradă, dar n-aveam cui să adresez un cuvînt. Se pare că salvatoarea mea n-a sosit Încă. Oameni care mergeau grăbiți, zîmbind unul altuia... O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai era nevoie să excelez prin conformism și cumințenie („Ce copil înțelept, doamnă!”). Pe strada Sfinții Constantin și Elena erau șapte băieți. Eu, singura fată. Pohta ce-am pohtit s-a împlinit. Am devenit căpetenie de haiduci. Trăgeam excelent cu arcul și arbaleta. Eram Robin Hooda, Tierry la Fronda de Raionul Grivița și de Chitila. În sfârșit, devenisem ce-mi doream: o fetiță năzdrăvană. Cartierul meu general era în caisul din curte. Acolo dormeam, citeam, făceam schițele noilor bătălii, chemam aghiotanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
datoriilor ce trebuiau plătite, și al secetei. „Trece și asta” rupse doamna Pavel. E mai bine, gândea, să se vorbească de modă, de cancanuri, de mărunțișuri. Și era adevărat, pentru că, aici, în ținuturile acestor preocupări, vorbirea lor țâșnea fântâni arteziene, arcuri de triumf, și curcubeie, înalte pasiuni genetice înflorite în trecerea, pe care o socoteau tulbure, a timpului încă neînțeles. Zilele zburau din calendarul vremii, s-apropia Crăciunul. Doamna Pavel se ivi în prag: - Domnule judecător, să nu spuneți „nu”: pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
capul, întâmplător, și ne-am privit în ochi, mi-ai spus abia șoptit, sugrumat de emoție: „Am impresia că vă cunosc de undeva! Mi te adresaseși politicos, la persoana a doua plural, dar eu, uimită, ca de-o străfulgerare, deschizând arcul vorbirii, abia putui murmura: Și eu! Te-am mai văzut undeva...Nu știu. Te tutuiam ca pe o veche cunoștință. În secunda următoare mi-ai prins palma mâinii drepte, mi-ai strâns-o într-o căldură pe care am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-și capul își atingea cu vârful degetelor de la picioare, fruntea, apoi totul reveni la nemișcarea dintâi, culcată pe spate, câteva minute, când ai fi jurat că a înmormântat-o nisipul ajutat de briza milenară a mării, după care, asemeni unui arc destins brusc, se ridică la cea mai corectă verticală. De data aceasta începu mișcarea ritmică a depărtării și apropierii picioarelor și a mâinilor cu palmele bătute deasupra capului, apoi un dans sprinten, o zvâcnire a trupului și-a brațelor, închipuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
voi fi boldit ochi minunați, poate mă credeam încă sub stăpânirea unui vis - îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor. —Te miri tare, bădiță? zise șerpoaica; ai crezut că te afli în pustiu. Ghiujul naibei, ticălosul de bărbatu-meu, s-a îmbătat ca un muscal și s-a culcat în șură... Nu poți avea nici o credință într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]