3,633 matches
-
astăzi pentru a obține date Îndepărtate În timp sunt numeroase și eficiente; la fel și tehnicile capabile să aducă la lumină și să indice acțiunile „fosilizate” ale omului, În contextul lor natural și social complex. Din acest punct de vedere, arheologia modernă a fost integrată În cadrul științelor antropologice. Să ne Întoarcem la preistorie. Un alt aspect al identității sale este durata extraordinară. Inventarea comunicării prin simboluri grafice, apoi a scrierii a venit foarte târziu În evoluția omenirii și doar În câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teoretic, ar trebui să le recunoaștem trăsăturile specifice, pentru a Îndepărta riscul de a amesteca Într-un Întreg manifestări diferite. Cele expuse până acum delimitează un prim criteriu al metodei: tratarea religiei sau a religiilor preistorice necesită, Înainte de toate, o arheologie preistorică a religiei. Dar acest tip de arheologie, la fel ca altele, nu poate funcționa dacă nu Își definește obiectul de studiu: dacă nu abordează, cel puțin Într-o formă provizorie, identitatea fenomenelor religioase. Se ajunge astfel la problema crucială
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru a Îndepărta riscul de a amesteca Într-un Întreg manifestări diferite. Cele expuse până acum delimitează un prim criteriu al metodei: tratarea religiei sau a religiilor preistorice necesită, Înainte de toate, o arheologie preistorică a religiei. Dar acest tip de arheologie, la fel ca altele, nu poate funcționa dacă nu Își definește obiectul de studiu: dacă nu abordează, cel puțin Într-o formă provizorie, identitatea fenomenelor religioase. Se ajunge astfel la problema crucială a cercetării: ce este religia? Cum poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religie sau despre religii? În plus, a anticipa definirea religiei și a porni cu o asemenea premisă la examinarea dovezilor arheologice este o cale necesară, dar nu suficientă. S-ar ajunge la o simplă descriere: dar ceea ce se poate cere arheologiei preistorice sau antropologiei evoluției umane este de a contribui la definirea și explicarea religiei; adică de a oferi elemente În vederea caracterizării conținutului specific și diagnostic al fenomenului religios prin explicarea modalităților și motivelor pentru care acesta a apărut, independent de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a oferi elemente În vederea caracterizării conținutului specific și diagnostic al fenomenului religios prin explicarea modalităților și motivelor pentru care acesta a apărut, independent de studierea religiilor atestate de texte. Teoretic, acesta ar trebui să fie rolul cel mai ambițios al arheologiei În domeniul despre care vorbim. 2. CERCETAREA RĂDĂCINILOR: RELIGIA CA ȘI COMPORTAMENTTC "2. CERCETAREA RĂDĂCINILOR \: RELIGIA CA ȘI COMPORTAMENT" Dificultatea cercetării antecedentelor religioase În preistorie nu este o noutate. Dar tocmai experiența multor cercetători cu autoritate 1 care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viziune asupra culturii ca „sistem” de componente interconectate, religia se constituie Într-un subsistem al sistemului sociocultural alcătuit de fiecare grup uman (din fiecare „cultură” unică). Acest mod de a privi lucrurile, apărut În mediul antropologic, este foarte util În arheologie, În măsura În care subliniază interdependențele dintre manifestările religioase și alte comportamente abstracte sau concrete, care, parțial, sunt mai ușor de recunoscut În dovezile arheologice: cultura materială sau tehnologia, gestionarea resurselor sau economia, relațiile ecologice ale grupului uman cu mediul extern, idiosincraziile individuale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sens arheologic. Din când În când se materializează și alte aspecte ale ritului (magie, inițiere) sau constituenți ai comportamentului religios, și anume fragmente de credințe, mituri sau prevederi sociale de origine religioasă (de exemplu, respectarea tabuurilor alimentare). Pentru toate acestea, arheologia are puterea și datoria de a descoperi vestigii. Chiar și În privința celor mai arhaice societăți, cele paleolitice, nu trebuie neglijate dovezile curiozității pentru natură și ale ritualismului, acea Înflorire a „vieții spiritului”, parte evidentă a evoluției umane. Găsirea unei cochilii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intervenție umană În gropile frecventate și devastate de urși. În ceea ce privește contextul vestigiilor cultuale, K. Flannery (1976, cap. 11) a efectuat un experiment bazându-se pe modelul lui Rappaport, citat În subcapitolul 3. Acest model este potrivit pentru aplicarea sa În arheologie pentru că pune religia În relație cu organizarea socială, cu relațiile tribale și cu economia și separă actele religioase În clase funcționale capabile să opereze În contexte diferite. Așadar, studierea contextului arheologic poate indica funcția vestigiilor religioase Într-un sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de foarte puține ori pe an. Mormintele apar În două sau trei locuri În lume, aproximativ acum 100 000 de ani, deși există un exemplu anterior, scheletul incomplet de la Kibish-1 (Etiopia), vechi de 130 000 de ani. De aici Încolo, arheologia consemnează un fapt nou: numărul de schelete umane găsite Înregistrează o creștere vertiginoasă, ceea ce denotă că au apărut practicile de Îngropare a morților. Mai interesant pentru scopul nostru este faptul că, aproape Încă de la Început, În unele cazuri, sensibilitatea față de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Singurul fenomen de amploare, care pare să se atenueze și, În final, să Înceteze, este frecventarea și pictarea grotelor adânci, aceasta fiind, fără Îndoială, consecința reașezării sociale și teritoriale a vechilor triburi. Este interesant de observat că, În nordul eurasiatic, arheologia și etnologia sugerează apariția străveche a figurii „șamanului”: persoana care, fiind Înclinată spre stări de transă sau posedare, primește rolul de intermediar Între trib și lumea invizibilă a spiritelor; și, În virtutea relației sale personale cu spiritele, devine tămăduitor, vrăjitor, exorcist
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și a creat, În acest fel, „zeii”. Acesta este al doilea „mare sistem” despre care trebuie discutat. Pentru a-l ilustra, este bine să reluăm amplele demersuri făcute În acest sens, Începând cu cele mai recente studii ale specialistei În arheologie, M. Gimbutas (1982; 1989), care, aproape singură, Începând din anii ’60, a construit și susținut teoria acestui sistem. Trebuie introdus un nou nume, civilizația „Europei arhaice” (Old Europe), pentru a indica identitatea și realizările colective ale diferitelor culturi ale Europei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe pereții locuințelor. Conțineau reprezentări și invocații. Exemplare din poemul Erraxe "Erra" sau cel puțin unele părți din text erau și ele considerate amulete, conform afirmației de pe tab. V, 57-58 a aceluiași poem, fapt demonstrat și de practica dezvăluită de arheologie. 7. APENDICE: MENȚIUNI DESPRE RELIGIA ELAMIȚILOR, A HURRIȚILOR ȘI A AMORIEILORTC "7. APENDICE \: MENȚIUNI DESPRE RELIGIA ELAMIȚILOR, A HURRIȚILOR ȘI A AMORIEILOR" Elamiții, hurriții și amoriții sunt trei populații importante din anticul Orient Mijlociu, care au avut multe legături cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre procesele de interpretatio a divinităților considerate asemănătoare, care au avut loc În mediile teologice. Un aspect particular al religiei eblaite, tipic pentru tradițiile ulterioare din regiunea Siria-Palestina, este reprezentat de cultul strămoșilor, În special al celor aparținând casei regale. Arheologia ne oferă În acest sens indicii clare care privesc Îndeosebi epoca paleosiriană, dar nu Încape Îndoială că astfel de tradiții vor fi fost străvechi: există Într-adevăr date textuale care atestă ceremonii și ofrande sacrificiale În cinstea regilor defuncți tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioadă care se Întinde din secolul al IX-lea până În secolul al V-lea Î.Hr.). Documentele provin mai ales din Amman, Heshbon și Tell el-Mazar; mai sunt și unele inscripții grecești din epoca elenistică și câteva informații adunate de arheologie și numismatică. Astfel de materiale, deși laconice, au revelat totuși un număr important de antroponime utile pentru verificarea tradițiilor religioase familiare. xe "Melqart"Zeul național al amoniților este Milkom, un teonim care face aluzie la regalitate și care este deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cazuri, locurile de cult Își mențin funcția, mai ales În insulele Mării Egee, dar În altele pot fi recunoscute readaptări și remodelări, ca la Delos, unde rămășițele unor morminte miceniene, situate În apropierea Artemisionului și scoase din nou la lumină de arheologie, au suferit În epoca istorică efectele unei evidente reinterpretări. Leagăn al unui străvechi cult funerar, În epoca lui Herodot (IV, 33-35) acestea erau Într-adevăr venerate de către locuitorii insulei ca „mormintele fecioarelor Hiperboreenexe "Hiperboreene"”, Hiperochexe "Hiperoche" și Laodicexe "Laodice", Augexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
miceniene, În care poate fi recunoscut și nucleul istoric al acestei mitologii. De altminteri, cronografia elaborată de greci situa vârsta eroică Între secolele al XVI-lea și al XIII-lea Î.Hr., o perioadă ce coincide cu Înflorirea micenienilor, În timp ce arheologia a arătat În ce fel, În jurul veacului al VIII-lea, unele morminte din epoca miceniană deveniseră locuri ale cultului eroic 1. Dar pentru grecii care le povesteau, acele fapte aparțineau unui trecut Îndepărtat, În decursul căruia viața actuală Își primise
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răspunsuri ale haruspicilor. În calitate de cultură „periferică” În raport cu cea greacă, de care a fost influențată aproape mai mult decât oricare alta, ea Împărtășește soarta diferitelor culturi periferice ale epocii clasice, ale căror recuperări moderne s-au făcut În esență pe calea arheologiei: liniile fundamentale ale religiei (ca și ale istoriei și culturii) etruscilor au fost Într-adevăr reconstruite mulțumită unei munci complexe și sistematice de filologie arheologică și epigrafico-lingvistică ce a prelucrat date provenind din săpăturile făcute În sanctuare, așezări și morminte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacru și la o listă a zeilor mai mult sau mai puțin Îmbogățită de elemente mitografice. O arată și „teologia tripartită” (theologia tripertita) pe care M. Terentius Varro (116-27 Î.Hr.) a formulat-o sistematic În prima carte a lucrării Arheologia lucrurilor divine. Scrie Varro: Există trei tipuri de teologie: (a) cea mitică (mythicòn genus; fabulare - fabulosum), de care se slujesc poeții, (b) cea fizică (physicòn, naturale), de care se slujesc filozofii, și (c) cea statală (politicòn, civilă), de care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exterior, condusă mai ales de misiuni franceze, italiene și ruse, a preferat să culeagă mai ales date noi despre cultura materială, aducând doar În câteva cazuri elemente noi și semnificative pentru istoria religiei. Un exemplu ar fi descoperirea făcută de arheologii ruși În oaza de la Merv, din actualul Turkmenistan, a unui complex monumental civil și religios, În care există urme suficient de evidente ale cultului indo-iranian *sauma (cf. mai jos, subcapitolul 1.2). Se poate vorbi, În acest caz, despre un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pp. 1 sqq.). Această teorie prezintă unele puncte slabe (Gnoli, 1980, pp. 91 sqq.; 1991), dar are meritul de a nu-l fi lăsat pe Zoroastru Înghițit În mod neverosimil de negurile unei preistorii de nepătruns. Grație descoperirilor recente ale arheologiei ruse (V. Sarianidi), a fost confirmat rolul important pe care regiunea Merv l-ar fi putut avea În ceea ce privește originile zoroastrismului, dar datele relevate până acum nu permit formularea unei teorii convingătoare (Gnoli, 1989). În concluzie, În timp ce pentru datare trebuie făcută
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tip”. Relatările sunt mai particularizate și cadrul povestirii e diferit, mai concret și mai puțin apropiat de „mitologie”. Când începe istoria lui Israel, începe și „istoria” ca atare. Totuși, acest fapt nu este cu totul sigur. Din nou, cercetarea rezultatelor arheologiei și istoriei Orientului Apropiat antic despre patriarhi se arată destul de dezamăgitoare. II. Istoricitatea patriarhilor sau a epocii patriarhale 1. Urmele puține lăsate de patriarhi în istorie Înainte de toate nu există urme ale patriarhilor biblici în documentele timpului în care cronologia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
preferă Egiptul (Ex 14,11-12; 16,3; 17,3; Num 11,18.20; 14,2-4; 16,13-14; 20,5-6; 21,5). Există așadar o anumită convergență între povestirile biblice, deși multe dintre ele sunt recente, și unele date furnizate de arheologie. Trebuie să fim totuși prudenți. Nu l-am găsit încă pe Moise și pe Israel în Egipt. Am găsit numai urme ale existenței unei populații relativ numeroase în deșertul Negheb într-o perioadă destul de lungă, concret, din 4000 până în 2000
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
orice caz, acest context este plauzibil. Așadar, cadrul în care un personaj precum Moise și-ar fi putut exercita activitatea există. Însă aceste reflecții nu ne permit încă să spunem că l-am găsit pe Moise. Putem doar afirma că arheologia trasează un cadru în interiorul căruia este posibil să situăm o figură biblică precum Moise. Pentru a putea trece de la posibilitate la certitudine și a demonstra existența sa, ar fi nevoie de alte elemente pozitive de care însă, pentru moment, nu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în timp ce Israel trăia în țara sa, condus de regii săi și oferind cult Dumnezeului său în templul din Ierusalim sau în alte sanctuare. Capitolul 5 Cucerirea țării, sedentarizarea păstorilor nomazi, răscoală țărănească sau evoluție socială? I. Cartea lui Iosue și arheologia Cartea lui Iosue descrie cu abundență de detalii două mari bătălii pentru cucerirea țării făgăduite: asediul cetății Ierihon (Ios 6) și bătălia împotriva cetății Ai (Ios 7-8). Restul cuceririi este descris mai degrabă sub formă de rezumat (cf. Ios 10
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se găsea deci în fața a două cetăți distruse, în ruină (cuvântul ebraic „Ai” înseamnă chiar „ruine”). Probabil, povestirile s-au născut tocmai pentru că aceste cetăți nu erau ocupate. Au fost propuse diferite teorii pentru a concilia textul biblic cu datele arheologiei. Nu este locul aici să le prezentăm. Rămâne faptul deconcertant al unei diferențe considerabile între „istoria reală” și „istoria biblică”. 2. Cartea lui Iosue și genul literar „epic” Pentru a rezolva problema, e necesar să pornim, ca și în alte
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]