4,476 matches
-
de către prințul Ferdinand și regina Maria, alături de episcopul Dunării de Jos de atunci, Pimen Georgescu, viitorul mitropolit al Moldovei, construcția durând până în anul 1917 și fiind realizată după planurile arhitecților Petre Antonescu și Ștefan Burcuș. Construcția se detașează în planul arhitectural gălățean, fiind concepută în stil muntenesc, cu o singură cupolă fără abside laterale. În anul 2006, a fost sărbătorit centenarul Catedralei episcopale din Galați, prilej cu care au sosit în orașul de la malul Dunării moaștele Sfântului Nectarie de la Eghina. Construcția
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
proiectat de arhitectul Petre Antonescu. În prezent acesta este sediul mai multor instituții precum “Administrația Porturilor Dunării Maritime” sau “Compania de Navigație Fluvială Română Navrom”. Situat în centrul Galaților, fostul Palat al Justiției, astăzi sediul Universității, ocupă în vechiul peisaj arhitectural al municipiului locul cel mai de seamă, datorita monumentalitații sale. Acest edificiu este opera arhitecților Grigore Cerchez și Vîrnav. A fost construit între anii 1911-1913. Aflat în centrul orașului, lângă Parcul Municipal, găzduiește și în ziua de azi Poșta Centrală
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
care inaugurează lucrările la Fabrica de apă și concomitent, la Castelul de apă, alimentarea făcându-se direct din Dunăre. Edificii emblematice în arhitectura orașului, Castelul de apă (1910-1913) este realizat dupa proiectul inginerului Elie Radu, iar hala "Radu-Negru" (1904-1906), monument arhitectural reprezentativ al comerțului severinean, este zidită după planurile arhitectului C. I. Gabrielescu. La 3 noiembrie 1909 se pune piatra de temelie a Palatului Culturii (Teatrul), care va fi ridicat după planul arhitectului Grigore Cerchez. Până în 1911 apar Fabrica de gheață
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
României.Aceasta va deține titlul împreună cu orașul sârbesc Novi Sad și orașul grecesc Eleusina. Timișoara deține cel mai amplu ansamblu de clădiri istorice din România (cca 14.500), constituit din ansamblurile urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin, Fabric și Elisabetin. Diversitatea arhitecturală, reprezentată de baroc, istorism și Wiener Secession, au adus Timișoarei renumele de „Mica Vienă”. Bastionul Maria Therezia cuprinde cea mai mare parte a zidului de apărare a vechii Cetăți a Timișoarei, care s-a păstrat până azi. Mai există un
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
impresionantă , sunt viu colorate și foarte bogat ornate. În cartiere precum Mehala, Iosefin și Freidorf se păstrează trăsăturile tipice ale satelor tradiționale de șvabi bănățeni: case mari cu front stradal, frumos ornate și cu spații verzi în fața caselor. Ultimul curent arhitectural care influențează orașul este cel românesc, introdus odată cu trecerea Timișoarei sub administrație românească. Cel mai bun exemplu este Catedrala Mitropolitană realizată în arhitectură tradițională românească, în stil moldovenesc, fiind în prezent cea mai înaltă biserică din România (90,5 m
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
acest prilej, hramului "Sf. Ierarh Nicolae" i s-a adăugat și hramul "Buna Vestire". Ctitorie a Smarandei Doicescu, sfințită la 15 august 1863. Este construită din yidărie de cărămidă și învelitoare de tablă, cu pardoseală și catapeteasmă din lemn. Originalitatea arhitecturală a acestei biserici constă în combinația celor patru cruci pe care se sprijină turla și arcurile legate prin grinzi puternice de stejar. Pictura originală a fost realizată de Costache Dumitrescu-Buzău, pictor de biserici renumit în vremea sa, refăcută și restaurată
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
datorită trandafirilor care împodobesc piața în ultimii zeci de ani, este locul în care se desfășura „Târgul de pe Mureș” fiind totodată și punctul central din care orașul a început să se extindă. În Piața Trandafirilor se regăsesc și principalele simboluri arhitecturale ale orașului, care amintesc de vechiul târg din perioada medievală sau de orașul în plină dezvoltare din perioada dualismului. Primarul municipiului din începutul secolului al XX-lea, Dr. György Bernády la festivitatea ținută din ocazia devenirii edilul șef al localității
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
și-a dezvoltat profilul în domeniul curei externe în afecțiuni reumatismale, inflamatorii, degenerative, abarticulare, sechele postraumatice ale mâinilor și picioarelor etc. Băile din stațiunea Pucioasa mai sunt recomandate și împotriva altor boli: • Biblioteca Orășenească ”Gheorghe N. Costescu”, o spectaculoasă capodoperă arhitecturală de secol XIX, amplasată central chiar în imediata vecinătate a Primăriei orașului Pucioasa; • Biserica "Sf. Mare Mucenic Gheorghe” amplasată în plin centrul stațiunii pe strada Trandafirilor la numărul 51, un lăcaș ortodox care este datat la jumătatea secolului XIX, mai
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
expoziția cu lucrâri de artă din colecția Nicolae Barascu, Fundatia culturala Ion Manolescu, Conacul Toma Cantacuzino situat în parcul orașului, clădire ctitorită de spătarul Toma Cantacuzino în secolul XVII cu ajutorul unor meșteri locali, 5 biserici din care 3 sunt monumente arhitecturale (Biserica Sf. Nicolae, Biserica Sf. Gheorghe și Biserica Schimbarea la față construită în anul 1892), Crucea Eroilor (de 11 m înălțime) situată pe de Dealul Gurga și ridicată în 1930 în memoria celor 365 de brezeni care au luptat în
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
Grand Dessein": galeria de nord ce leagă Luvrul de Palatul Tuileries a fost completată prin adăugarea de noi clădiri realizate de Hector-Martin Lefuel după planurile lui Louis Visconti; alte clădiri au fost adăugate la sud pentru a oferi simetrie complexului arhitectural care a devenit din ce în ce mai impunător. În 1871, muzeul a fost incendiat în timpul Comunei din Paris iar arhitectul Lefuel a fost nevoit să reconstruiască o parte din clădiri. Palatul Tuileries nu va fi reconstruit astfel încât, după mai mulți ani de deliberări
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
de stânci și cascade. Deși lucrarea este destul de mare, 200 x 120 cm, nu este atât de complexă pe cât au dorit călugării de la San Donato, având doar patru personaje în loc de cele cca. cincizeci cerute, și un peisaj sălbatic în loc de unul arhitectural. Lucrarea a fost totuși terminată, practic au fost executate două versiuni ale aceleiași lucrări, una rămasă să decoreze capela Confreriei, cealaltă rămânând în posesia lui Leonardo da Vinci, care a luat-o cu el în Franța. Călugării nu au obținut
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
acestor artiști și prin cele ale contemporanilor lui Donatello, precum Masaccio, ale cărui fresce erau pline de realism și emoție, dar și Lorenzo Ghiberti, ale cărui Porți ale Paradisului ilustrau arta combinației dintre compoziții complexe cu multe personaje și fundalul arhitectural. Piero della Francesca realizase un studiu detailat al perspectivei, fiind totodată primul pictor care a realizat un studiu științific al luminii. Aceste studii, împreună cu tratatul despre pictură al lui Leone Battista Alberti, De Pictura (1435), au avut un profund impact
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
ca reședință episcopală a Constantinopol-ului. In anul 404 e.N biserica a fost incendiată pe timpul unei revolte legate de exilul Sfântului Ioan Chrisostom. In anul 415 e.N, împăratul Theodosius al II-lea a reconstruit biserica într-o nouă variantă arhitecturală. Acest al doilea edificiu a fost devastat și incendiat în cursul revoltei numite "Nika", din anul 532 e.N, revoltă ce era pe cale să răstoarne tronul împăratului Iustinian I. După înăbușirea revoltei, împăratul a trecut la materializarea visului său de
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
al cetății. Deasemenea se mai păstrează în centrul Ciacovei (în locul fostului Cafe-bar) elemente de clădire cu specific arhitectonic medieval, bolți semicirculare din cărămidă. Pe druml județean Ciacova - Cebza se mai găsește și un pod construit de turci, deasemenea cu elemente arhitecturale specifice, numit de localnici "Podul Turcesc", în prezent nefolosit. Bisericile din Ciacova sunt alte obiective intersante. Biserica sârbească cu hramul „Maica Domnului” construită între 1746-1768, cu picturi murale și cu un iconostas pictat în 1771 de Dimitrie Popovici. Biserica romano-catolică
Ciacova () [Corola-website/Science/301014_a_302343]
-
este un cuvânt provenit din limba latină, balaustium, desemnând un element arhitectural având un dublu scop, protectiv și estetic, al unei clădiri, structuri sau al unui pod. Balustrada este partea superioară, continuă sau întreruptă, rectilinie sau curbilinie, realizată din lemn, metal sau alte materiale dure, a unei scări, platforme sau unei căi
Balustradă () [Corola-website/Science/301027_a_302356]
-
pildă, un balcon. Balustrada este un ansamblu de alte elemente, având un parapet în partea superioară, care, la rândul său, se sprijină pe elemente verticale de susținere, așa cum ar fi stâlpi, coloane sau colonete, care indiferent de proveniență și denominare arhitecturală, poartă numele comun de balustru. Cuvântul balustradă are echivalentele următoare în alte limbi: "balustre" în franceză, "balaustro" italiană, "balustrade" or "baluster" engleză, etc. În limba italiană, termenul "balaustro" provine din "balaustra", floare de rodie. Cele mai timpurii exemple de balustrade
Balustradă () [Corola-website/Science/301027_a_302356]
-
pe basoreliefurile ce împodobeau palatele acestora. Deși se pare, conform sursei citate, Wittkower, 1974, că balustradele nu erau cunoscute în Grecia și Roma antică, ele apar de abia la sfârșitul secolului al XV-lea, prima dată în Italia, ca elemente arhitecturale distincte ale balcoanelor palatelor ("palazzo", în italiană) construite în Veneția și Verona. Este foarte probabil că aceste balustrade quattrocento sunt continuarea arhitectonică a predecesoarelor lor gotice, formând balustradele colonetelor ca o alternativă la arcadele miniaturale, copii proporțional reduse ale celebrelor
Balustradă () [Corola-website/Science/301027_a_302356]
-
se adăugau 15 camere mari și 3 mai mici pentru soldați. La intrarea în cazarmă era o cameră de gardă și una pentru arest. Avea doua nivele pentru două companii de infanterie, doua pivnițe și grajd pentru 17 cai. Stilul arhitectural era de inspirație germană. Acest corp al plăieșilor, ca instituție, a fost premergătoare celei militare grănicerești, care se înființează în anul 1773 Confiniul militar al Almăjului, cunoscut și sub numele de Granița. Până în anul 1780 compania de grăniceri de la Bozovici
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
ornamentale". O caracteristică a centrului, o constituie varietatea în forme și dimensiuni, a vaselor îndeosebi a oalelor destinate folosinței casnice, boalce, oale cu baiera, cațaveici, ulcioare. Interesantă este și plastică zoo și antropomorfa, reprezentările feminine numite "păpuși" folosite în decorul arhitectural al caselor, ca și figurinele-jucării și obiectele miniaturale. Perimetrul satului Dragăești, situat în zona de tradiție între zona subcarpatica și complexul de terase sudate în Coasta Nordică a Câmpiei înalte a Târgoviștei, se caracterizează prin existența solurilor brune-roscate de pădure
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
fluctuanta a satului nu a favorizat-o. Astăzi, Mărginenii de Sus numără în jur de 1220 de săteni care rar se mai numesc Boulescu sau Calota, alte nume fiind mai frecvente: Giurea, Miron, Perșunaru, Stan, Ștefan, Zănescu, iar de monumentele arhitecturale ce cândva dominau regiunea, nu se mai știe nimic, fiind distruse sau adânc îngropate. Încet, încet, sătul își uită trecutul. După strămutarea satului, între primele construcții ale noii locații a satului s-a aflat și biserica, care a păstrat hramul
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
trei pe stânga și a celor patru evangheliști în câte un cerc, în "Naos", câte doi pe fiecare parte. Biserică veche a suferit în timp din cauza intemperiilor și a cutremurelor, lucru care a impus mai multe reparații și chiar modificări arhitecturale. În 1997, prin strădania sătenilor și a parohului, sub coordonarea preotului paroh Ioan Mușat, au început lucrările de subyidire, extinderea locașului, planșeu, acoperiș cu trei turle învelit cu tablă galvaniyată, lumina electrică și încălzire centrală. Pictură în stil neobizantin a
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
Luca, sau cel mai probabil de la luciul apei, datorat frecvențelor inundații, este așezat la 4 km sud-est de centrul comunei, pe un teren fragmentat de meandrele râului Jijia. Satul este atestat documentar din sec. XV (1436) și are ca monument arhitectural Biserică "Sf. Nicolae" clădita în anul 1830. Satul Luceni se prezintă sub forma unei așezări areolar-alungite, cu extinderi tentaculare, cu structura răsfirata și textura neuniforma.
Luceni, Iași () [Corola-website/Science/301289_a_302618]
-
fost, în nici un caz, un rezultat al expoziției de la Paris din 1925, ci doar a fost promovat cu fervoare și impact cvasi-universal de către aceasta. Apariția și promovarea Art Deco în Statele Unite este categoric legată de Paris 1925. Cu excepția unor manifestări arhitecturale timpurii, pentru S.U.A., dar de maturitate a stilului în Europa, așa cum ar fi clădirea primăriei din Asheville, Carolina de Nord, realizată între 1926 - 1928 (vedeți Imaginea 1 - Art Deco), continentul nord-american "prinde" un tren de mai târziu al stilului. Astfel
Art Déco () [Corola-website/Science/301439_a_302768]
-
practic întreaga planetă. În această secțiune se prezintă o listă a câtorva dintre cei mai activi și recunoscuți arhitecți care au designat și proiectat clădiri și structuri ambientale care au rămas și asăzi ca exemple memorabile ale stilului Art Deco arhitectural.
Art Déco () [Corola-website/Science/301439_a_302768]
-
de Bauhaus, a practicat ca arhitect și realizator de mobilier în Berlin designând case și spații comerciale, precum și un număr de piese de mobilier tubular, replici ale cărora sunt încă prezente azi în producția de masă. În ciuda a multor realizări arhitecturale și de mobilier de anvergură, Breuer s-ar putea să fie cunoscut mai ales pentru designul scaunului Wassily, realizat în 1925 și dedicat lui Wassily Kandinsky, unul din membrii marcanți ai grupării Bauhaus. Acest scaun, inspirat de modelul mânerelor de
Marcel Breuer () [Corola-website/Science/300017_a_301346]