KorAP: Find »[drukola/base=articular & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...142 143 144 ...209 >

5,210 matches

Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257

firului cu plumb, prin executarea de radiografii (Sbenghe, 1987). Mobilitatea este apreciată prin posibilitatea de a efectua întreaga gamă de mișcări la nivelul trunchiului, de gesturi, asigurarea ortostatismului și a diferitelor forme de deplasare la nivelul membrelor inferioare. Creșterea mobilității articulare reprezintă un obiectiv al procesului de recuperare. În acest scop, se urmărește în primul rând obținerea unghiurilor funcționale, iar în al doilea rând, atât cât este posibil, redobândirea întregii amplitudini a mișcării. Ca element mecanic efector al mișcării, articulația poate

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
deficitului aparatului NMAK prin pierderea stabilității și/sau a gradului de mobilitate al celor două segmente adiacente. Sub raport fiziopatologic, aceste perturbări pot fi cauzate de: durere, inflamația țesuturilor, deficitul mecanic (prin pierderea integrității aparatului capsuloligamentar, pierderea congruenței suprafețelor osoase articulare) sau pierderea funcției musculare adiacente. Cauzele care generează deficitul de mobilitate trebuie analizate cu atenție atunci când se hotărăște aplicarea exercițiilor de mobilizare a articulației. Măsurile terapeutice pentru corectarea deficitului de mobilitate sunt în funcție de cauzele care le-au generat: a) redori

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
cum se adaptează la efort. MOBILIZARE PASIVĂ PRIN MECANOTERAPIE - Aspectele pedagogice ale acestui procedeu metodic se bazează pe unele reguli precizate de Plas și Hagron (2001), care se referă la: a) cunoașterea principiilor mobilizărilor pasive - regula evitării durerii, respectarea amplitudinilor articulare și a axelor, solicitarea unei singure articulații, mobilizarea lentă și blândă, care să nu antreneze declanșarea reflexelor de apărare; b) cunoașterea pacientului - pentru reglarea amplitudinii articulare sunt interesante toate bilanțurile, însă bilanțul articular este indispensabil; c) cunoașterea obiectivelor - mobilizarea pasivă

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
care se referă la: a) cunoașterea principiilor mobilizărilor pasive - regula evitării durerii, respectarea amplitudinilor articulare și a axelor, solicitarea unei singure articulații, mobilizarea lentă și blândă, care să nu antreneze declanșarea reflexelor de apărare; b) cunoașterea pacientului - pentru reglarea amplitudinii articulare sunt interesante toate bilanțurile, însă bilanțul articular este indispensabil; c) cunoașterea obiectivelor - mobilizarea pasivă are două obiective: creșterea amplitudinii mișcărilor articulare și conservarea forței musculare în condițiile în care mișcarea activă este imposibilă sau contraindicată; d) instalarea pacientului trebuie să

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
mobilizărilor pasive - regula evitării durerii, respectarea amplitudinilor articulare și a axelor, solicitarea unei singure articulații, mobilizarea lentă și blândă, care să nu antreneze declanșarea reflexelor de apărare; b) cunoașterea pacientului - pentru reglarea amplitudinii articulare sunt interesante toate bilanțurile, însă bilanțul articular este indispensabil; c) cunoașterea obiectivelor - mobilizarea pasivă are două obiective: creșterea amplitudinii mișcărilor articulare și conservarea forței musculare în condițiile în care mișcarea activă este imposibilă sau contraindicată; d) instalarea pacientului trebuie să fie confortabilă, într-o poziție care să

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
articulații, mobilizarea lentă și blândă, care să nu antreneze declanșarea reflexelor de apărare; b) cunoașterea pacientului - pentru reglarea amplitudinii articulare sunt interesante toate bilanțurile, însă bilanțul articular este indispensabil; c) cunoașterea obiectivelor - mobilizarea pasivă are două obiective: creșterea amplitudinii mișcărilor articulare și conservarea forței musculare în condițiile în care mișcarea activă este imposibilă sau contraindicată; d) instalarea pacientului trebuie să fie confortabilă, într-o poziție care să nu solicite nici un fel de efort, toate segmentele trebuie să fie asigurate împotriva oricărei

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
fel de efort, toate segmentele trebuie să fie asigurate împotriva oricărei deplasări nedorite, axa articulației să corespundă exact cu axa mecanică, segmentele care urmează a fi mobilizate trebuie atașate de piesa mecanică, fără ca aceasta să împiedice mișcarea; e) reglarea amplitudinii articulare depinde de bilanțul articular și de indicațiile pe care le oferă terapeutul; f) reglarea intensității forței exterioare în sistemul cu contragreutate - acesta trebuie să fie suficient pentru a deplasa segmentul de membru, fiind calculat în funcție de masa segmentului și de poziția

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
segmentele trebuie să fie asigurate împotriva oricărei deplasări nedorite, axa articulației să corespundă exact cu axa mecanică, segmentele care urmează a fi mobilizate trebuie atașate de piesa mecanică, fără ca aceasta să împiedice mișcarea; e) reglarea amplitudinii articulare depinde de bilanțul articular și de indicațiile pe care le oferă terapeutul; f) reglarea intensității forței exterioare în sistemul cu contragreutate - acesta trebuie să fie suficient pentru a deplasa segmentul de membru, fiind calculat în funcție de masa segmentului și de poziția acestuia în raport cu gravitația; g

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
mobilizărilor pasive, respectarea unor reguli se impune ca o necesitate obiectivă. În acest sens, Robănescu (1983) recomandă: să se cunoască bine starea structurilor ce vor fi supuse manipulării, pentru a nu crea probleme mai mari; să se cunoască bine mecanica articulară, pentru a executa corect amplitudinile și direcțiile de mișcare, precum și pentru a utiliza „mișcări asociate de facilitare”; să se asigure o poziție corectă a corpului și segmentului de mobilizat, precum și prize și contraprize corecte ale kinetoterapeutului; mișcarea să fie analitică

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
analitică; mobilizarea să nu provoace dureri, pentru a nu declanșa „reflexe de apărare”; pregătirea prin căldură și masaj a țesuturilor; mobilizarea pasivă trebuie să fie adaptată scopului urmărit. Tehnica de aplicare a mobilizărilor pasive este în funcție de scopul urmărit: evitarea anchilozei articulare; creșterea amplitudinii mișcărilor articulare; alungirea unui mușchi sau tendon retracturat; asuplizarea țesutului cutanat și subcutanat cu cicatrice retractile; creșterea excitabilității unui mușchi; scăderea contracturii unui mușchi; refacerea imaginii motoare pierdute; evitarea alterării reprezentării mentale a schemei corporale și spațiale; ameliorarea

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
provoace dureri, pentru a nu declanșa „reflexe de apărare”; pregătirea prin căldură și masaj a țesuturilor; mobilizarea pasivă trebuie să fie adaptată scopului urmărit. Tehnica de aplicare a mobilizărilor pasive este în funcție de scopul urmărit: evitarea anchilozei articulare; creșterea amplitudinii mișcărilor articulare; alungirea unui mușchi sau tendon retracturat; asuplizarea țesutului cutanat și subcutanat cu cicatrice retractile; creșterea excitabilității unui mușchi; scăderea contracturii unui mușchi; refacerea imaginii motoare pierdute; evitarea alterării reprezentării mentale a schemei corporale și spațiale; ameliorarea circulației membrului imobilizat; conservarea

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
care să alterneze contracția cu relaxarea mușchilor agoniști și antagoniști. Sunt situații în care mișcarea pasivă dobândește o cu totul altă orientare ce poate fi sistematizată astfel: mobilizează articulațiile, mărind bogăția de informații prin excitarea propriocepției periși intraarticulare, menținând troficitatea articulară; învinge contracturile și retracțiile în devenire, prevenind instalarea diformităților (Albu, Vlad, Albu, 2004). Mobilizările pasive sunt repetate de 10-15 ori pe zi, pe un fond de relaxare-decontractare ce se asigură segmentar, poziționând pacientul după cum urmează: pentru membrele inferioare, relaxarea se

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
o amplitudine ce o depășește ușor pe cea normală); forța de tracțiune se distribuie pe cea mai largă suprafață posibilă sau este pe o zonă restrânsă; modificarea periodică a forței de tracțiune are sau nu influență favorabilă asupra creșterii amplitudinii articulare; prin ortezare se obține sau nu relaxarea mâinii în poziție funcțională; prin ortezare se câștigă posibilitatea unei prehensiuni globale sau a unor pense de finețe. ORTOPEDIE (< fr. orthopédie, cf. germ. Orthopädie, gr. orthos - drept, paideia - creștere) - Ramură medicală ce se

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
aplicarea unei comprese cu gheață la apariția durerii reduce inflamația, iar uneori este folosită concomitent cu exerciții de întărire musculară (se poate recomanda limitarea participării la sporturi viguroase). OSTEOARTRITĂ (< fr. ostéo-arthrite) - Afecțiune în care cartilajul care protejează și învelește suprafețele articulare se deteriorează odată cu trecerea timpului. În cele din urmă, oasele, nemaifiind separate de cartilaj, se freacă unele de altele, ducând la lezarea țesutului și a osului subiacent, determinând apariția simptomelor articulare dureroase ale osteoartritei. Denumită uneori boală articulară degenerativă sau

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
Afecțiune în care cartilajul care protejează și învelește suprafețele articulare se deteriorează odată cu trecerea timpului. În cele din urmă, oasele, nemaifiind separate de cartilaj, se freacă unele de altele, ducând la lezarea țesutului și a osului subiacent, determinând apariția simptomelor articulare dureroase ale osteoartritei. Denumită uneori boală articulară degenerativă sau osteoartroză, ea reprezintă cea mai frecventă formă de artrită și este cauza principală a durerii și invalidității în rândul adulților în vârstă. Boala afectează deseori articulațiile coloanei vertebrale, degetelor de la mână

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
o serie de modificări chimice de la nivelul cartilajului care fac astfel încât acesta să se distrugă într-un ritm mai rapid decât este produs. În majoritatea cazurilor, specialiștii nu cunosc cauza distrugerii cartilajului; sunt invocate greutatea corporală excesivă, vârsta înaintată, leziunile articulare, slăbiciunea musculară, pozițiile deficitare în unele activități ale articulațiilor, predispoziția genetică, afecțiunile endocrine și metabolice etc. Deși nu există un tratament curativ, el poate fi util în ameliorarea simptomelor. Obiectivele tratamentului sunt următoarele: reducerea simptomelor, menținerea funcției articulare, minimizarea invalidității

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
înaintată, leziunile articulare, slăbiciunea musculară, pozițiile deficitare în unele activități ale articulațiilor, predispoziția genetică, afecțiunile endocrine și metabolice etc. Deși nu există un tratament curativ, el poate fi util în ameliorarea simptomelor. Obiectivele tratamentului sunt următoarele: reducerea simptomelor, menținerea funcției articulare, minimizarea invalidității, limitarea modificărilor structurale. Tratamentul are la bază: severitatea simptomelor (de la moderate la severe), gradul în care simptomele afectează activitățile obișnuite, succesul sau eșecul tratamentelor anterioare și gradul de deteriorare a articulației. P PACIENT (< lat. patiens, -ntis, cf. fr.

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
seriată a acestui procedeu terapeutic; durata menținerii postúrilor este variabilă, fiind în funcție de natura, gravitatea și stadiul evolutiv al afecțiunii. Postúrile corective (liberă, liberă-ajutată sau fixată) se adresează numai părților moi, al căror țesut conjunctiv poate fi influențat. În recuperarea mobilității articulare, sunt utilizate postúrile seriate care fixează orice câștig de amplitudine și permit reluarea recuperării de la unghiul nou obținut în ședințele anterioare. Postúrile de facilitare cel mai des utilizate sunt: postúrile de drenaj bronșic, postúrile antideclive sau proclive pentru promovarea sau

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
trebuie obișnuit cu o nouă experiență corporală, fapt pentru care, la început, poziționările vor fi menținute scurt timp. b) Poziționările au drept scop prevenirea apariției deformărilor osoase, frecvent întâlnite în condițiile unor poziții asimetrice. Deformările osoase sunt însoțite de anchiloze articulare și de contracturi musculare ce pot ajunge până la retracții musculare, situație în care îngrijirea pacientului este foarte dificilă. c) Poziționarea corectă previne apariția ulcerului de decubit. Cerințe pentru o bună poziționare: poziția trebuie să fie stabilă, iar suportul utilizat trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
de etapele controlului motor. În acest sens, se au în vedere: a) mobilitatea - abilitatea de a iniția o mișcare, de a o executa pe toată amplitudinea ei fiziologică. Deficitul de mobilitate poate avea drept cauze: hipertonia, hipotonia, dezechilibrul tonic, redoarea articulară sau periarticulară; b) stabilitatea - capacitatea de menținere a postúrilor gravitaționale și antigravitaționale, dar și pozițiile mediane ale corpului. Stabilitatea se realizează prin două procese: integritatea reflexelor tonice posturale de a menține o contracție în zona de scurtare a mușchiului contra

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
nivelul organelor și sistemelor. Modificările sunt aceleași, indiferent de grupa de vârstă a pacientului și de boala pe care o are. Principalele consecințe ale imobilizării sunt: reducerea masei musculare și a forței de contracție a acesteia; demineralizarea osoasă; reducerea mobilității articulare. În timp, apar modificări structurale la nivel muscular și osteoarticular, cu afectarea secundară a aparatelor cardiovascular, respirator, renal, digestiv etc. Modalitățile de prevenire sau reducere a efectelor imobilizării sunt axate pe tabloul clinic general, care cuprinde trei tipuri de perturbări

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
în acord cu acțiunile terapeutului. READAPTARE LA EFORT - Proces de ameliorare a funcțiilor vitale, cu scopul de a recupera sau depăși capacitățile anterioare accidentului. Readaptarea la efort este indicată doar persoanelor care au beneficiat de o recuperare corespunzătoare a funcțiilor articulare și musculare și după ce au atins un anumit nivel al potențialului fizic. Procesul de readaptare se organizează începând cu deprinderile motrice care au fost dobândite și consolidate, în mai multe variante, în funcție de vârsta, înălțimea, greutatea, sexul, dar și profesia persoanei

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
antagoniste, fără a crea dezechilibre suplimentare între grupele musculare agoniste/antagoniste ce ar putea duce la retracții musculo-tendinoase, surse de atitudine vicioasă; profilaxia sindromului algoneurodistrofic, care se află de multe ori la originea durerii, a tulburărilor trofice și a redorilor articulare. Evaluarea în timp a evoluției unei leziuni traumatice a nervilor periferici se realizează prin bilanțuri repetate ale celor trei funcții pe care le îndeplinesc nervii periferici: motoare, senzitivă și vegetativă. REEDUCARE (de la reeduca < fr. rééduquer) - Ansamblu de mijloace, metode și

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
inferior). Între aceste manevre, se pot executa mai ușor mișcările de flexie active; c) reflexele de postură din poziția ortostatică (se imprimă bruște împingeri pacientului, care, prin balansări, caută să-și mențină echilibrul; sunt reflexe de rectitudine); d) mobilizarea simplă articulară, ce excită proprioceptorii tendonului și capsulei articulare; e) efectul vizual, urmărirea mișcării segmentului și efectul auditiv al comenzilor kinetoterapeutului; f) excitația pielii de deasupra mușchiului (masajul cu gheață, ciupiturile, ionizarea cu histamină) etc. REGLARE (de la regla < fr. régler; engl. regulation

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
mai ușor mișcările de flexie active; c) reflexele de postură din poziția ortostatică (se imprimă bruște împingeri pacientului, care, prin balansări, caută să-și mențină echilibrul; sunt reflexe de rectitudine); d) mobilizarea simplă articulară, ce excită proprioceptorii tendonului și capsulei articulare; e) efectul vizual, urmărirea mișcării segmentului și efectul auditiv al comenzilor kinetoterapeutului; f) excitația pielii de deasupra mușchiului (masajul cu gheață, ciupiturile, ionizarea cu histamină) etc. REGLARE (de la regla < fr. régler; engl. regulation, adjustment)- Menținerea în echilibru a funcționării unui

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]