3,722 matches
-
după amiezii. În sprijinul unităților defensive, insuficient de puternice în această parte de sud-vest, au sosit subunități amestecate. Apărătorii au rezistat atacului până la căderea nopții, când luptele au luat o puază. Regimentul 59 german nu a putut să ia cu asalt pozițiile aliate până seara, pentru că au trebuit să înlocuiască unitățile Diviziei I Panzer. În timpul acelei zile, Nicholson a vorbit la telefon de mai multe ori cu responsabilii Ministerului de război, raportând evoluția luptelor. War Office se pare că a înțeles
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
care se remarcase până atunci prin ignorarea ordinelor superiorilor săi, a trebuit să se supună. Deși ordinul sublinia că orașul Calais urma să „fie lăsat pe seama Luftwaffe”, cucerirea lui s-a dovedit foarte dificilă, iar Guderian a decis să continue asaltul asupra orașului cu sprijinul puternic al bombardierelor în picaj Junkers Ju 87. Nicholson era conștient că linia fortificațiilor era prea lungă și insuficient de rezistentă ca să poată fi apărată doar de două batalioane. În noaptea de 24/25 mai, el
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Calais și citadela au fost bombardate de artilerie și de 200 de bombardiere germane. Apărătorii orașului au mai rezistat câteva ore.. Guderian l-a vizitat pe Schaal și i-a sugerat încetarea acțiunilor ofensive pentru ca să permită regruparea forțelor, mai înainte de asaltul final. Schaal era foarte încrezător că atacul pe care urma să îl declanșeze avea să fie încununat de succes. În după-amiaza acelei zile, germanii au traversat podurile peste canal și au intrat în oraș prin nord. Citadela a capitulat. Infanteriștii
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
ediție „Campionatului European” organizat de Federația Internațională de Scrimă pentru toți federații afiliate, care, în majoritatea lor, erau din Europa. Spada a fost unica probă. În absența scrimerilor italieni, Lucien Gaudin a câștigat medalia de aur fără să piardă nici un asalt. Și-a luat revanșa în fața lui Nadi pe 30 ianuarie 1922, la un meci de prezentare la Circul de iarnă din Paris, la care au asistat 7000 de spectatori. La Paris 1924, Gaudin a cucerit prima sa medalie de aur
Lucien Gaudin () [Corola-website/Science/334599_a_335928]
-
de aur pe echipe, din nou la o tușă. Nu a putut participa la spadă individual. La Amsterdam 1928, Franța a pierdut cu Italia la proba de floretă și s-a rămas cu medalia de argint, după ce Gaudin a pierdut asaltul său cu italianul Giulio Gaudini. A ajuns în faza finală la floretă individual, dar a fost lovit neintențional cu pomoul de germanul Erwin Casmir și a fost făcut KO. Reanimat cu aspirină, coniac și masaje, s-a calificat pentru barajul
Lucien Gaudin () [Corola-website/Science/334599_a_335928]
-
41 de ani. S-a retras de oboseală din proba de spadă pe echipe, dar a câștigat un secund titlu la floretă individual cu opt victorii și o egalitate în faza de grupe finală și cu trei victorie din trei asalturi în barajul final. La întoarcerea la Gara de Nord din Paris, a fost aclamat de mulțime ca un erou. La scurt timp, a fost recompensat cu Legiunea de Onoare în grad de ofițer și a avut o statuie de ceară la Muzeul
Lucien Gaudin () [Corola-website/Science/334599_a_335928]
-
dar Fairburne îl distruge, în semn de răzbunare. El îl îngroapă pe Brauer și ia un glonț din arma acestuia. Din cauza faptului că nu știe încă unde se află fabrica de producere a lui "Ratte", Fairburne se alătură LRDG în asaltul aerodromului Pont du Fahs și găsește o hartă care duce către locul fabricii, aceasta aflându-se undeva în canionul Midès (sudul Tunisiei). El ajunge înăuntrul complexului și plantează bombe pentru a distruge atât fabrica, cât și prototipul "Ratte". Pentru a
Sniper Elite III () [Corola-website/Science/334696_a_336025]
-
-i fura banii lui Dawes înainte ca aceștia să fie spălați și folosește telefonul lui Khai ca dispozitiv de urmărire, amplasându-l în valiza în care se aflau banii, pentru a afla unde sunt ținuți restul banilor. După ce supraviețuiesc unui asalt al oamenilor lui Roark, Nick și Khai scapă. Descoperind că banii lui Dawes sunt ținuți într-un seif impenetrabil dintr-un zgârie-nori din Miami, Boomer își sună un fost asociat pentru un roboțel care să poată sparge seiful. El și
Battlefield Hardline () [Corola-website/Science/334680_a_336009]
-
Sad al-Din în custodie, echipa îl poate identifica pe Hassan ca fiind Clericul, acesta având propria rețea jihadistă și operând din interiorul bazei acestuia din Pakistan. Preacher și Dusty se alătură echipei Mako pentru a asalta baza lui Hassan. În timpul asaltului, Voodoo și Preacher îl identifică pe Hassan și reușesc să-l omoare înainte ca acesta să detoneze bomba atașată de el. Preacher se întoarce acasă, unde echipa SEAL și familiile lor participă la înmormântarea lui Mother. În acel moment, Preacher
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]
-
Pușca de asalt (numită uneori și armă de asalt, automat sau, mai demult, pușcă automată) este principala armă de foc individuală a infanteriștilor din majoritatea armatelor contemporane. A fost utilizată pentru prima dată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar până la sfârșitul
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
Pușca de asalt (numită uneori și armă de asalt, automat sau, mai demult, pușcă automată) este principala armă de foc individuală a infanteriștilor din majoritatea armatelor contemporane. A fost utilizată pentru prima dată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar până la sfârșitul secolului XX a devenit arma de
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
de recul a gazelor rezultate din arderea încărcăturii cartușului, cât și trageri „foc cu foc” (în regim semiautomat). Într-o definiție strictă, o armă de foc trebuie să aibă cel puțin următoarele caracteristici pentru a fi considerată ca pușcă de asalt: Armata SUA definește pușca de asalt ca fiind „o armă de foc scurtă, compactă, capabilă de a trage în mod selectiv cu cartușe de putere intermediară între cele utilizate la pistoalele-mitralieră și cele utilizate la puștile standard”. Sturmgewehr 44 (abreviat
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
arderea încărcăturii cartușului, cât și trageri „foc cu foc” (în regim semiautomat). Într-o definiție strictă, o armă de foc trebuie să aibă cel puțin următoarele caracteristici pentru a fi considerată ca pușcă de asalt: Armata SUA definește pușca de asalt ca fiind „o armă de foc scurtă, compactă, capabilă de a trage în mod selectiv cu cartușe de putere intermediară între cele utilizate la pistoalele-mitralieră și cele utilizate la puștile standard”. Sturmgewehr 44 (abreviat "StG 44") a fost prima pușcă
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
fiind „o armă de foc scurtă, compactă, capabilă de a trage în mod selectiv cu cartușe de putere intermediară între cele utilizate la pistoalele-mitralieră și cele utilizate la puștile standard”. Sturmgewehr 44 (abreviat "StG 44") a fost prima pușcă de asalt utilizată în lupte, fiind adoptată de "Wehrmacht" în 1944. Având calibrul 7,92 mm, folosea cartușe "7.92x33 mm Kurz", trăgând cu o cadență de 500 gloanțe/minut. Viteza inițială a prioectilelor era de 685 m/s, iar încărcătorul avea
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
de 500 gloanțe/minut. Viteza inițială a prioectilelor era de 685 m/s, iar încărcătorul avea 30 de cartușe. StG 44 combina caracteristicile carabinei cu cele ale pistolului-mitralieră. StG 44 este o abreviere de la "Sturmgewehr"), nume înseamnând literal „pușcă de asalt”, (în - „asalt” și "gewehr" - „pușcă”), în sensul luării cu asalt a unei poziții inamice. Ulterior și alte armate au adoptat această denumire a noului tip de armă a infanteriei (în engleză "assault rifle", în rusă "штурмова́я винто́
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
gloanțe/minut. Viteza inițială a prioectilelor era de 685 m/s, iar încărcătorul avea 30 de cartușe. StG 44 combina caracteristicile carabinei cu cele ale pistolului-mitralieră. StG 44 este o abreviere de la "Sturmgewehr"), nume înseamnând literal „pușcă de asalt”, (în - „asalt” și "gewehr" - „pușcă”), în sensul luării cu asalt a unei poziții inamice. Ulterior și alte armate au adoptat această denumire a noului tip de armă a infanteriei (în engleză "assault rifle", în rusă "штурмова́я винто́вка", în
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
685 m/s, iar încărcătorul avea 30 de cartușe. StG 44 combina caracteristicile carabinei cu cele ale pistolului-mitralieră. StG 44 este o abreviere de la "Sturmgewehr"), nume înseamnând literal „pușcă de asalt”, (în - „asalt” și "gewehr" - „pușcă”), în sensul luării cu asalt a unei poziții inamice. Ulterior și alte armate au adoptat această denumire a noului tip de armă a infanteriei (în engleză "assault rifle", în rusă "штурмова́я винто́вка", în franceză "fusil d'assaut" etc.). A fost utilizată
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
franceză "fusil d'assaut" etc.). A fost utilizată de trupele germane în campania din Italia, în bătălia pentru Normandia și, mai ales, în ofensiva din Ardeni, unde și-a demonstrat redutabila sa eficacitate. Această armă, prima din categoria puștilor de asalt, nu era lipsită defecte. Era destul de grea, incomodă pentru tragerea din poziția culcat (din cauza încărcătorului de mari dimensiuni) și prezentat o anumită fragilitate la nivelul patului puștii. De asemenea, cadența mare a tirului avea și unele inconveniente: încălzirea rapidă a
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
fragilitate la nivelul patului puștii. De asemenea, cadența mare a tirului avea și unele inconveniente: încălzirea rapidă a țevii armei și consumul excesiv de muniție. AK-47, cu variantele sale ulterioare modernizate (AKM - „automatul Kalașnikov modernizat”), este cea mai utilizată armă de asalt din lume, fiind adoptată de Armata Sovietică încă din 1949. A fost inventată de Mihail Kalașnikov în 1947 și folosită în timpul Războiului Rece ca armă standard a infanteriei de către armatele statelor din Blocul Estic și ale altor țări aliate cu
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
tragere de 600 gloanțe/minut. Viteza inițială a prioectilului este de 715 m/s, iar încărcătorul poate avea 20, 30, sau 40 de cartușe. La nivelul anului 2010 fuseseră fabricate în întreaga lume peste 75.000.000 de puști de asalt AK-47. Principalele atuuri ale acestei arme sunt prețul redus de fabricație (în comparație cu alte puști de asalt), fiabilitatea și simplitatea manevrării și întreținerii sale. AK-47 figurează pe drapelul și stema Mozambicului. Pușca americană de asalt M16, folosită pentru prima dată pe
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
poate avea 20, 30, sau 40 de cartușe. La nivelul anului 2010 fuseseră fabricate în întreaga lume peste 75.000.000 de puști de asalt AK-47. Principalele atuuri ale acestei arme sunt prețul redus de fabricație (în comparație cu alte puști de asalt), fiabilitatea și simplitatea manevrării și întreținerii sale. AK-47 figurează pe drapelul și stema Mozambicului. Pușca americană de asalt M16, folosită pentru prima dată pe câmpul de luptă de către forțele terestre ale SUA în timpul bătăliilor din junglele Vietnamului de Sud în
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
75.000.000 de puști de asalt AK-47. Principalele atuuri ale acestei arme sunt prețul redus de fabricație (în comparație cu alte puști de asalt), fiabilitatea și simplitatea manevrării și întreținerii sale. AK-47 figurează pe drapelul și stema Mozambicului. Pușca americană de asalt M16, folosită pentru prima dată pe câmpul de luptă de către forțele terestre ale SUA în timpul bătăliilor din junglele Vietnamului de Sud în anul 1963, a devenit ulterior (până în 1969) principala armă de foc individuală a trupelor americane, înlocuind pușca automată
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
30 de cartușe). Arma are o greutate de 3,39 kg (sau 3,84 kg cu încărcătorul cu 30 de cartușe) și o lungime de 1 m, lungimea țevii fiind de 0,508 m. Împreună cu variantele sale ulterioare, pușca de asalt M16, este folosită de armatele a 15 țări membre ale NATO, precum și de armatele altor 80 de țări din întreaga lume, și este arma de foc (care folosește calibrul 5,56 mm) cu cel mai mare număr de exemplare produse
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
membre ale NATO, precum și de armatele altor 80 de țări din întreaga lume, și este arma de foc (care folosește calibrul 5,56 mm) cu cel mai mare număr de exemplare produse. Timp de circa trei decenii, principala armă de asalt a armatei române a fost AKM (acronim de la „automatul Kalașnikov modernizat”), calibrul 7,62 mm, produs după o licență sovietică. În prezent, în dotarea Forțelor Terestre Române (Echipamentul militar al Armatei Române) se află: precum și alte modele, mai recente.
Pușcă de asalt () [Corola-website/Science/334803_a_336132]
-
general al Cupei Mondiale la aceeași categorie de vârstă. A participat ca rezervă la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, în care echipa Franței a câștigat medalia de aur la proba de sabie masculin pe echipe. Pentru ca nu a tras niciun asalt, a primit o diplomă olimpic, dar nu a fost medaliat. Absolvent al Școli Superioare de Comerț din Paris, a participat la Campionatul European din 2014 de la Strasbourg ca sportiv precum și ca directorul de marketing. Fiind singurul francez calificat la Jocurile Olimpice
Vincent Anstett () [Corola-website/Science/334828_a_336157]