4,476 matches
-
recunoască independența. La puțin timp după izbucnirea celui de al doilea Război sacru, Philippes al II-lea, regele Macedoniei, încercând să-și îndindă hegemonia asupra tuturor statelor Greciei, a încercat să cucerească cetatea în anul 340 e.A, dar dupăun asediu lung a fost forțat de generalul atenian Phocion să se retragă în anul următor. Pe timpul acelui asediu o legendă a plasat intervenția zeiței Hecate Phosphoros, care a agitat torțe în timpul nopții făcând vizibile trupele macedonene. Sculați de alarma câinilor cetății
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
regele Macedoniei, încercând să-și îndindă hegemonia asupra tuturor statelor Greciei, a încercat să cucerească cetatea în anul 340 e.A, dar dupăun asediu lung a fost forțat de generalul atenian Phocion să se retragă în anul următor. Pe timpul acelui asediu o legendă a plasat intervenția zeiței Hecate Phosphoros, care a agitat torțe în timpul nopții făcând vizibile trupele macedonene. Sculați de alarma câinilor cetății, soldații apărători s-au putut apăra victorios. Pe timpul domniei lui Alexandru cel Mare, fiul lui Philippes al
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
urmat asasinării împăratului Commodus, la sfârșitul anului 192 e.N. In războiul civil care a urmat între pretendenții la tronul imperial, Byzantion s-a aflat de partea generalului Pescennius Niger împotriva lui Septimius Severus. Cel din urmă a supus orașul unui asediu lung și memorabil. După trei ani bizantinii s-au predat,în 196. Invingătorul, iritat, a dispus masacrarea garnizoanei și a magistraților orașului, a distrus orașul și fortificațiile lui puternice. I-a anulat toate privilegiile, lăsâdu-l în situația de simplu orășel
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
îi datorează foarte mult. O primă încercare majoră de cucerire a Constantinopol-ului a fost cea condusă de sultanul Murad al II-lea, în 1422. După două decenii, în 1453, Mahomed al II-lea, supranumit Cuceritorul, a plănuit și organizat un asediu decisiv. El a desfășurat în fața orașului 200.000 de oameni, din care 60.000 eraucombatanți. Eroicul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Dragases le-a opus numai 6.000-7.000 de războinici (în mare parte de origine apuseană), cu care
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
moment istoric crucial evoluția Constantinopol-ului s-a identificat cu cea a Impriului Otoman, care a cunoscut apogeul sub domnia sultanului Soliman I-ul Magnificul (1520-1566) și s-a menținut ca amenințare europeană până la dezastrul de la Lepante (1571) și la eșecul asediului Vienei, din 1683. In perioada de puternică ascensiune a imperiului, sultanul Selim I-ul (1512-1520), printre alte teritorii a anexat și Egipt-ul și a preluat demnitatea religioasă musulmană de calif, demnitate ce i-a fost vândută de către ultimul calif
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
ultimă barieră de apărare a Capitalei în cazul unei invazii, sistemul de fortificații al Bucureștiului nu a fost niciodată încercat de focul războiului. Inovațiile militare aduse de armata germană la începutul secolului 20 au făcut fortificațiile inutile în eventualitatea unui asediu, astfel că la intrarea României în Primul Război Mondial, ele sunt dezarmate. Sistemul de fortificații se află în prezent într-un proces de deteriorare ireversibilă. Azi au mai rămas 17 forturi și 13 baterii intermediare, din cele 36 de construcții
Sistemul de fortificații al Bucureștiului () [Corola-website/Science/318760_a_320089]
-
Ultimei Alianțe sunt regele elf Gil-galad și Elendil, conducătorul oamenilor, alături de fii lui, Isildur și Anárion. Mărșăluind spre Mordor, aceștia înfrâng armata lui Sauron și mai apoi asediază fortăreața Barad-dûr în care Sauron își are lăcașul. După șapte ani de asediu, timp în care Anárion a fost ucis, Sauron însuși iese și a incepe lupta împotriva liderilor Ultimii Alianțe. Sauron îi ucide pe Gil-galad și Elendil, dar propriile puteri îi slăbesc de asemenea. În lupta intervine Isildur, care rezistă atacurilor lui
Silmarillion () [Corola-website/Science/318788_a_320117]
-
unele dintre cele mai mari bătălii ale celui de-al Doilea Război Mondial precum încecuirea de la Kiev din 1941 (capitala Ucrainei avea să fie proclamată Oraș Erou la sfârșitul războiului), unde peste 660.000 de soldați sovietici au căzut prizonieri, asediul Odesei sau forțarea Niprului din 1943. În primele decenii după încheierea războiului, RSS Ucraineană nu număi că a depășit toate nivelurile producției industriale interbelice, dar a devenit vârful de lance al puterii sovietice. În Ucraina au fost construite unele dintre
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
lovitură de stat militară condusă de Samuel K. Doe a răsturnat guvernul Tolbert în 1980, unii membri ai lui fiind executați. Orașul a fost grav afectat în primul și în cel de-al doilea război civil liberian, în special în timpul asediului Monroviei, cînd multe clădiri au fost avariate și aproape toată infrastructura a fost distrusă. S-au dat lupte grele între guvernarea lui Samuel Doe și forțele Prințului Johnson, în 1990. În 1992, Frontul Patriotic Național din Liberia a luat cu
Monrovia () [Corola-website/Science/316106_a_317435]
-
periferia de pe celălalt mal al Ebrului, înainte de a fi distrus podul de peste acest râu. Luptele se mai prelungesc încă 9 zile și se încheie pe 14 august 1808, cu hotărârea francezilor de a se retrage, după 61 de zile de asediu. Palafox s-a imortalizat conducând luptele, precum și prin răspunsul oferit generalului francez Verdier, care îi trimisese cuvintele „paix et capitulation” („pace și capitulare”), cărora generalul spaniol le-a răspuns cu „guerra y cuchillo” („război la cuțite”). După această reușită, Palafox
José de Reboledo Palafox y Melzi () [Corola-website/Science/316115_a_317444]
-
Napoleon în persoană intră în Spania în fruntea armatei sale, acesta din urmă distruge în doar câteva săptămâni armatele inamice, una după alta. Astfel, Palafox este obligat să se replieze spre Zaragoza unde este din nou asediat și luptă memorabil. Asediul se termină după 3 luni prin căderea orașului sau, mai degrabă, prin eradicarea rezistenței, grav încercată de boli și lupte printre ruinele orașului. El însuși bolnav, Palafox cade în mâinile francezilor, care îl vor ține prizonier la Vincennes până în decembrie
José de Reboledo Palafox y Melzi () [Corola-website/Science/316115_a_317444]
-
Jonson a scris multe piese-măști, adesea în colaborare cu Jones. Shakespeare a inclus secțiuni de piese-măști în multe dintre piesele sale. Secțiunile muzicale a pieselor-măști au devenit piese cântate care sunt recunoscute ca opere engleze, prima fiind considerată a fi "Asediul insulei Rhodes" de William Davenant (1656), la început prezentată într-un spectacol particular. În Franța, între timp, Molière a transformat mai multe dintre comediile sale farsă în varietăți muzicale cu cântece (pe muzica lui Jean Baptiste Lully) și dans din
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
acesta îi va expulza din Roma, lucru evocat de Suetoniu. Marea Revoltă a Evreilor împotriva romanilor este înăbușită de Vespasian și apoi de Titus. Iosephus Flavius descrie evenimentul situându-se de partea romanilor susținând că Titus a întreprins cu moderație asediul Ierusalimului din anul 70. Apion din Alexandria susține că evreii ar participa la ritualuri sângeroase soldate cu sacrificii umane. Juvenal scrie poezie antievreiască. Iosephus Flavius de asemenea plăsmuiește o serie de mituri antisemitice în lucrarea "Împotriva lui Apion. Tacitus scrie
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
zdrobi rezistență. Bar Kohba, care s-a aflat în fruntea insurgenților, a pedepsit pe orice evreu care a refuzat să se alăture răscoalei. Războiul dintre români și evrei a durat de această data cam doi ani și jumătate, excepție făcând asediul Betarului care s-a prelungit încă un an. În acest răstimp, împăratul Adrian a interzis evreilor accesul la Ierusalim și a decis ca un nou oraș român, Aelia Capitolina ,care îi poartă numele (Aelius Hadrianus), va fi zidit în locul celui
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
și după ce au suferit grele pierderi, românii au adoptat tactică pământului pârjolit, care a redus și demoralizat populația evreiască, zdruncinându-i motivația de a continua lupta. Bar Kohba s-a refugiat în fortăreața Betar. Românii au capturat-o după un asediu care a durat trei ani și jumătate. După cum afirmă învățatul talmudist Shimon ben Gamliel în tratatul Taanit 4:5, 24 a-b. toți apărătorii cetății, în afară el însuși, au fost uciși. În tratatul Eikha Rabba 2:5, amintește rabbi
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
ar fi Valerius Maximus și Titus Livius sugerează că el s-a inspirat în principal,din surse literare. Autenticitatea celei de a patra carte a fost contestată . Un exemplu pe care el îl dă este controlul apei râului în timpul unui asediu: "Lucius Metellus, atunci când lupta în Spania, a deviat cursul unui râu și l-a direcționat de pe un teren mai ridicat împotriva taberei inamicului, care era amplasată pe un teren jos. Apoi, când inamicul a intrat în panică din cauza inundației bruște
Frontinus () [Corola-website/Science/320148_a_321477]
-
Primul Asediu Arab al Constantinopolului din 674 - 678 a fost un conflict major din timpul războaielor bizantino-arabe, și a fost unul dintre numeroasele asedii în care apărarea Constantinopolului a fost testată. Lupta a fost dată între Imperiul Bizantin și Califatul arab al
Primul Asediu Arab al Constantinopolului (674-678) () [Corola-website/Science/320204_a_321533]
-
Primul Asediu Arab al Constantinopolului din 674 - 678 a fost un conflict major din timpul războaielor bizantino-arabe, și a fost unul dintre numeroasele asedii în care apărarea Constantinopolului a fost testată. Lupta a fost dată între Imperiul Bizantin și Califatul arab al omeiazilor. Muawiyah I (602 - 680), care a ajuns conducător al imperiului arab în urma unui război civil, a trimis pe fiul său Yazid
Primul Asediu Arab al Constantinopolului (674-678) () [Corola-website/Science/320204_a_321533]
-
de succesorii lui Krum. Krum s-a angajat într-o politică de expansiune teritorială. În 807 forțele bulgare au învins armata bizantină în valea Strumei. În 809, oștirea lui Krum a asediat și a forțat capitularea cetății Serdica (Sofia). După asediu a omorât garnizoana bizantină, de 6.000 de oșteni, în ciuda promisiunii lui Krum că viața acestora va fi cruțată. Actul a provocat reacția împăratului bizantin Nicefor (Nichifor) I, care a dispus strămutarea populației din Anatolia și a o coloniza de-
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
de două săptămâni. În cele din urmă, la 22 iunie 813, bizantinii au atacat, dar s-au retras imediat în dezordine. Cavaleria lui Krum a zdrobit oastea bizantină, iar Krum s-a îndreptat spre Constantinopol, care a fost supus unui asediu. Discreditat, Mihai a fost silit să abdice și să se călugărească - al treilea împărat bizantin schimbat din cauza acțiunilor lui Krum. Noul împărat, Leon al V-lea Armeanul, s-a arătat deschis negocierilor și a aranjat o întâlnire cu Krum. Când
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
prietenoasă, uneori ostilă. În cele din urmă Bulgaria a devenit principalul rival al Bizanțului la nord, începând mai multe războaie. Cele două puteri au avut, însă, și perioade de pace și aliere, cel mai relevant în timpul Celui de-al Doilea Asediu Arab al Constantinopolului, când armata bulgară a jucat un rol esențial în oprierea asediului și prevenirea unei invazii arabe în Europa răsăriteană. Bizanțul a avut o influență culturală puternică asupra Bulgariei, așa încât în 864 statul a adoptat creștinismul ca religie
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
la nord, începând mai multe războaie. Cele două puteri au avut, însă, și perioade de pace și aliere, cel mai relevant în timpul Celui de-al Doilea Asediu Arab al Constantinopolului, când armata bulgară a jucat un rol esențial în oprierea asediului și prevenirea unei invazii arabe în Europa răsăriteană. Bizanțul a avut o influență culturală puternică asupra Bulgariei, așa încât în 864 statul a adoptat creștinismul ca religie de stat. Împărțirea Hanatului Avar a permis Bulgariei să își extindă granițele către nord-vest
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
țării la sud de Balcani. Când Iustinian a încercat să ia înapoi această regiune, trei ani mai târziu, armata lui a fost învinsă în bătălia de la Anchilaus. În 716, hanul Tervel a semnat un acord important cu Bizanțul, așa încât în timpul asediului Constantinopolului din 717-718, a trimis 50 000 de ostași pentru a-i ajuta pe bizantini, omorând în jur de 30 000 de arabi și fiind numit de contemporanii lui "salvatorul Europei". Hanul Sevar, ultimul membru al clanului Dulo, a murit
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Impactul pierderii Siriei de către bizantini este ilustrat și de cuvintele lui Joannes Zonaras: „"[...]Din acel moment [după căderea Siriei] Ismaeliții nu au încetat să ne invadeze și să jefuiască întregul teritoriu al romanilor"”. În aprilie 637, arabii, după un lung asediu, capturează cetatea Ierusalim, care a fost predat de către Patriarhul Sofronie. În vara anului 637, musulmanii au capturat Gaza, și, în aceeași perioadă, autoritățile bizantine din Egipt și Mesopotamia au încheiat un armistițiu scump, care a durat trei ani pentru Egipt
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
bătălie, Umayyazii nu au reușit să străpungă zidurile Theodosiene și au ridicat o blocadă de-a lungul râului Bosfor. Amenințarea iernii a forțat asediatorii să se retragă pe o insulă aflată la 130 km distanță. Cu toate acestea, înainte de începutul asediului, un refugiat creștin din Siria cu numele Kallinikos (Callinicus) din Heliopolis tocmai inventase pentru Imperiul Bizantin o nouă armă devastatoare, care a ajuns să fie cunoscută sub numele de "focul grecesc". În 677, marina bizantină a folosit această armă pentru
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]