3,728 matches
-
proces de creație și de dezvoltare. Legenda care spune că doar o fecioară se poate apropia de o licornă indică și atitudinea cerută: cel care visează trebuie să aibă inima și spiritul pure. Leu Animal solar, coama sa reproducând razele astrului, leul evocă puterea, forța și maiestatea. Considerat regele animalelor, el semnifică strălucirea naturală a celui care visează, capacitatea sa de a ghida, conduce sau proteja persoanele aflate sub autoritatea sa. De aceea în vis este un semn pozitiv al afirmării
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de analiză, de căutare a sensului, a nevoii de a înțelege; - de un clarvăzător: temerile cu privire la viitor, căutarea sprijinului, așteptarea soluțiilor magice și nevoia de a ști încotro ne îndreptăm. Obiectele și elementele folosite cel mai adesea (cărți de joc, astre, glob de cristal) sunt tratate la cuvintele corespunzătoare. Pendulul, prin mișcarea de oscilație, simbolizează ezitările și tergiversările interioare, dar reproduce și mișcarea de du-te-vino a actului sexual și are prin urmare, o semnificație erotică certă. Continente și țări În majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
nașterii, munca sa obositoare și dependența de soțul nu întotdeauna înțelegător. Dar în primul capitol al Genezei, capitolul „sacerdotal” (adică nivelul cel mai recent din Pentateuh, cu siguranță posterior lui Deutero-Isaia), dimensiunea creației este universală: cuprinde cerul și pământul, lumina, astrele, apa, natura și animalele, împreună cu haosul înlăturat din cele create; creația este unită cu providența care rânduiește „firmamentul” (considerat ca un fel de semisferă protectoare) ce protejează creația însăși de eventualele atacuri pe care haosul, alungat în afara cosmosului, le-ar
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
atare chiar în Cine mă apără. Acum P. își strânge toate fațadele discursului, de unde forța de impact care i-a propulsat numele în prim-planul liricii românești. Stelele fixe îi clasicizează de fapt lirica, iar autorul își găsește în imaginea astrelor nemișcate simbolul privilegiat al tuturor acelor mistere către care trimite fie prin argheziene interogații, fie prin blagiene tăceri. Puritatea expresivă a versului generează senzația unor structuri armonice în straturile de adâncime ale textului, semn sigur al deplinei stăpâniri a materiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
se îndreaptă către o poezie specială, dialogând cu un homo universalis, căruia îi comunică o viziune heraclitică asupra existenței. Sensibilitatea scrutează tot mai acut răul universal, orizontul e tot mai întunecat, sub semnul tulburător al tragicului. Strămutarea pe un alt astru, vis ultim, traduce nevoia de evaziune, ca panaceu împotriva urâtului. Este greu de spus care ar fi fost traiectoria lui P. dacă destinul său ar fi fost altul. Senzația acută a materiei colcăitoare, teroarea de ceea ce e grotesc și absurd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
scorțoasei culturi occidentale. Cuvîntul cauți are sensul de atenți, cu băgare de seamă, a căuta, a aprecia iar păț are sensul de pă-țanie, întîmplare neprevăzută. Acești doi dadofori sau dioscuri împreună cu Mitra formau o triadă care era văzută fie ca astru al zilei a cărui sosire era anunțată de cocoș, care la amiază trecea triumfător la zenit iar seara cădea cu melancolie spre asfințit; fie ca soare divin, ce pe măsură ce crește intră în constelația Taurului și mar-ca începutul primăverii - soarele a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pîrlit, îi plouă onorurile, elogiurile și busturile" Moftul român, 1893) pe care le parodia într-o manieră amintitoare de Rică Venturiano cu care, după cum vom vedea se identifică: "Oriunde-acum sclipești În depărtări albastre. Tu nu ești unde ești, Pierdută printre astre." Din păcate, aceste exerciții de școlar repetent nu arată doar inadecvarea la lirism! Dacă N. Iorga a fost un resentimentar incurabil, faptul se datorează și unor experiențe ce i-au traumatizat brutal adolescența și tinerețea aceste oaze ale nemăsuratului orgoliu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
psihologia lui e mai puțin un caz obișnuit de bovarism, cît o hipertrofie a eului ereditar. Matei Caragiale luptă cu sine, dar și cu strămoșii; orgoliul lui răsfrînge toată acea lumină ostenită de crepuscul, cu frumusețea somptuoasă și tristă a astrului în declin." În viziunea lui Tudor Vianu, orientarea estetică ar fi cea răspunzătoare de evidentele deosebiri dintre literatura celor doi ("Un filon nou, necunoscut lui Ion Luca, alimentează în tot cazul creația lui Matei și acesta este "estetismul", din care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
un ansamblu de forțe sociale și sexuale care fac din ea, o biată față din strada la origini, un simbol și un mit. Transformarea femeii pariziene într-o cvasi-divinitate este un alt element al mecanismului mitizării 46: "o divinitate, un astru ce tronează peste toate gândurile ce nasc în creierul masculului" [Baudelaire, 1971, p. 211]. Pentru a se afirma, Pariziana are nevoie vitală de a fi sanctificata, ca în cazul lui Michèle de Burne, devenind egalul lui Christos, Allah sau Brahma
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se dezvoltă din plin doar în societatea înaltă. Pentru a intra în lumea bună, e nevoie de un anume stil, de o elegantă sofisticată: "La femme à la mode (...) c'est la reine de tous leș salons, c'est l'astre de toutes leș fêtes; on l'admire, on l'adore, on l'aime, on l'envie; elle est jeune, elle est riche, elle est libre sans être veuve, ce qui est le comble de la liberté" [Girardin, 1843, p.134]. Grația
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vom cumpăra argintăria din orașul de graniță// erați mai frumoși decât partidul unic/ decât fumul industriei tocmai bun pentru compilații// cu frică vă spun nu voi ați hrănit lupii/ nu uitați/ triumful poate fi pretutindeni”. Tot așa, Epoca noastră ori Astrul camuflajului, din volumul Transparență cu Pietà (1997), sunt reprezentative pentru întreaga creație a autorului. SCRIERI: Căile șoimului, pref. Constantin Ciopraga, București, 1990; Cearcăn, București, 1991; Abisul mâinilor, Iași, 1994; Coloana oficială, București, 1994; Zidul din turn, postfață Alexandru Paleologu, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
Pe de altă parte, ca Logos, aceeași energie întemeiază universul ("explică eteratele goluri") și are, prin urmare, o dimensiune cosmică: Asculta, șoaptele defunctei surori explică eteratele goluri! Căi ale științei comunicate, nupțiala cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de gemene astre: duruta lui Monos și Una, vie agrigentina Dragoste! Să nu uităm că, în doctrina barbiana, spațiile (=relațiile dintre simboluri, principiile poești din Eureka) constituie realitatea asupra cărei lucrează poetul - iar eterul este "marele medium al creației"66, discutat ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
declară, într-un articol, "Cuvânt către poeți", în Pan, din 1-15 martie 1941: "Am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor slavi absolute ale intelectului și viziunii: starea de geometrie și, deasupra ei, extaza"77. Soarele și Luna ("gemene astre"), la care se face indirect referire, în parafrază barbiana, reprezintă o reductio cosmică a aceleiași forțe active formatoare, masculine, respectiv pasive, feminine. Atracția lor reciprocă este văzută de Empedocles din Agrigento (Sicilia) - una din sursele filozofice importante ale lui Edgar
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
o potrivească, într-un cadru simbolic cât mai adecvat. Dificultățile, cu care se confruntă cel angajat într-un astfel de exercițiu creator, par de netrecut: Pentru acest fapt preponderent, pregătit de timpuriu cu mai mare avariție decât o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistentă și Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor abia ajung [s.n.]22. Pentru a putea exprimă, cât mai deplin, chintesența acestei experiențe, pentru a vedea dincolo de datele realității materiale imediate ("alaiul strident, străveziu, dens desăvârșit al
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
evocat de Ion Barbu, în poemul "Poartă", din Joc secund: "Suflete-n pătratul zilei se conjuga. / Pașii lor sunt muzici, imnurile - ruga. / Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, / Vindeca de noapte steaua-n tremurare. // Pe slujite vinuri frimitura-i astru / Munțu-n Spirit, lucruri într-un Pod albaștri / Raiuri divulgate! îngerii trimeși / Fulgera Sodomei fructul de măceș". Cu deosebirea că, în acest caz, poetul surprinde momentul în care inspirația poetica capătă contur 76. Mai instructive decât lectură pe care o face
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
-i alt soare... / Și ca destinul, se întâmplă-n toate. / [...] Materiile scad pulverizate / [...] Poți trece, ca prin spirit, prin copaci / și ziduri, spirit însuți...” Dematerializarea și purgarea de accidental au cuprins întregul cosmos, terestru și astral: „Erau copacii scheme și aștrii cerc virgin, / În loc de păsări linii pluteau, pe ceruri line, / Zăpezi curgeau cu-arome, ca din potir de crin.” Când victoria asupra devenirii nu poate fi obținută prin această esențializare și abstractizare, pierderea eului în substanța anonimă e preferată trecerii individuale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
paradă a unei exegeze originale unui public interesat. Personajul feminin chaucerian are o structură duală, este ambivalentă în tot ceea ce întreprinde, ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
comparația cu elemente ale spațiului celest nu face decât să i amplifice însușirile deosebite: „Văzui atunci printre acele/ Preaminunate demoazele/ Pe una neasemuită;/ și am credință nendoită/ Că precum soarele de vară/ Mai viu și mai frumos dogoară/ Decât oricare astru-n noapte -/ Lună sau stele, cele șapte -/ și ea pe cele mai semețe/ Le întrecea în frumusețe,/ Purtare și drăgălășie,/ și drămuită voioșie,/ Iar gingășia ei - minune.../ [...] Chip hotărât și vitejesc/ Vădea, și port și mers crăiesc.”649 Desăvârșirea fizică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a luat și-a tăiat în perete ferești și îndată s-a văzut. "Dară tot tu ești mai cu minte decât mine", a zis diavolul lui Dumnezeu" 82. Într-o altă legendă se spune că cerul era aproape de pământ, iar astrele soarele, luna, stelele și luceferii umblau printre oameni, încălzindu-i. Tocmai din această cauză, Fârtatul nu s-a gândit să-i creeze omului un adăpost. Așa se explică faptul că, ornamentica locuinței cuprinde acest amestec dintre elemente cosmice și antropomorfice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
30 de zile, plus 5 "epogomene" (adiționale); la sfârșitul fiecărui an, Lunile, grupate câte patru, alcătuiau trei anotimpuri, cel al inundațiilor, iarna și vara. Și vechii evrei foloseau un calendar lunar: termenul Yerah, care desemna luna calendaristică, provine de la Yarèah, astrul lunar. În schimb, calendarul din perioada biblică, era un calendar solar, iar calendarul caldeean se baza pe lună și pe soare, lunile calendaristice depindeau de mișcările lunii astrale, iar anotimpurile erau fixate în funcție de soare. Populațiile maya suprapun două calendare, unul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al nemuririi, Soarele a fost considerat "fruct al Arborelui Vieții", așa-numitul "măr de aur". Se spune că Arborele Vieții are douăsprezece fructe care reprezintă cei doisprezece "sori", Arborele însuși fiind considerat un popas al soarelui. La încheierea unui ciclu, astrul solar vine să se odihnească pe "creanga de aur" a Pomului Vieții.79 Izvor al vieții și al morții, soarele este întruchiparea luminii diurne, focul uranian, dătător de viață, purificator, dar și distrugător, prin arșița și seceta pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
consacrând socialul. Metamorfozele soarelui consacră riturile de trecere, împlinind destinul social ca destin cosmic. Recuperarea anuală a timpului mitic, primordial, și abolirea timpului profan este posibilă printr-un complex ritualic ce presupune o moarte și o înviere, ipostaziate simbolic de astrul solar. Cultul solar cel mai răspândit, care pune început unui nou ciclu calendaristic, este Sărbătoarea Crăciunului. Imaginea mitică, de semizeu, a bătrânului Crăciun, amintind de Zeul Soare, Mithra, și sărbătorit în perioada în care se celebrau Saturnaliile și Calendele romane
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rânduit de Sfântul Toader care stă de pază cu cei 12 cai ai săi pentru a împiedica fuga lui spre asfințit, silindu-l să se ridice pe boltă la amiază. În ciuda tuturor acestor dorințe de a opri soarele din drum, astrul trebuie să-și urmeze propriul destin: După ce apune, pe la jumătatea nopții, soarele ajunge la casa mamei lui care îi dă cămașă curată ș-apoi se duce de se scaldă în mare și toată noaptea se spală de tot răul și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-vă slugile, / Să măture curțile / Cu poalele supniță, / Cu vârful cosițelor. / La mulți ani cu sănătate, / Că-i mai bună decât toate!"125 Paradigma mitologică a colindelor este construită pe baza nuntirii dintre pământ și cer, legătură consfințită de prezența astrelor; în unele colinde, apar și ipostaze feminine ale soarelui care mijlocesc comuniunea dintre sacru și profan: "Sora Soarelui / Că așa zicea, / Că ea e mai mare, / Că-i frate-său Soare / Și de când răsare, / Până când sfințește, / Lumea o-ncălzește, / Că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-a lucrare."137 Pe de altă parte, mărul este un simbol solar. Potrivit unei legende mitice arhetipale, soarele a fost creat împreună cu luna, luceferii, stelele și cometele ca fructe ale Arborelui Cosmic. Astfel, într-o colindă bucovineană, soarele împreună cu celelalte astre este "furat" din rai de Iuda, tocmai pentru a face posibilă apariția noului soare, renăscut din cenușa bătrânului soare: "Sculați, sculați, boieri mari, / Florile dalbe! Că vă vin colindători, / Florile dalbe! / Noaptea pe la cântători. / Sculați, sculați, nu adormiți, / Sculați și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]