4,354 matches
-
labirintul viziunilor coșmarești. O altă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist este văzută în predilecția - însoțită de o depoetizare a limbajului artistic - pentru citadin, cotidian și banal, datele realului rămânând pretext pentru activarea respectivelor viziuni de coșmar care par a bântui existența unora dintre acești poeți. În a doua secțiune sunt expuse modalitățile de concepere a discursului poetic, multe dintre ele putându-se regăsi ca trăsături definitorii în poezia optzecistă: destructurarea limbajului, formele de dialogism, jocul probabilităților, ironia. Cristina Ciobanu afirmă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
formă sau alta în întreaga poezie a acestei generații și, de cele mai multe, reacția e aceeași, de factură albatrosistă cum intuiau redactorii revistei, un refugiu într-un univers virtual, oniric uneori, un spațiu al imaginarului care reflectă temerile și ideile ce bântuie eul liric, sau o aspirare a realului în lumea imaginară, o banalizare a imaginarului ori o ficționalizare a banalului. Percepția despre sine și despre artă e demitizantă, există permanent un ochi care privește din exterior și care înregistrează excesele literaturizării
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
labirintul coșmarurilor proprii. Cealaltă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist este dată de înclinația spre citadin, spre cotidian și banal, înclinație însoțită de o depoetizare a limbajului artistic. Realul însă rămâne pretext pentru redarea viziunilor de coșmar care par a bântui sufletul unora dintre acești poeți. Cealaltă secțiune importantă a acestui capitol este cea în care avem în vedere o prezentare a modalităților de structurare a discursului poetic, modalități asupra cărora vom reveni și în capitolul final pentru că multe dintre ele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai e loc pentru niciun vis de dragoste. Singura prezență care feminizează spațiul acesta prin personificările atributelor sale este moartea. E o lume a lipsei de ideal, a neputinței de salvare. Revine obsesiv și imaginea războiului care continuă să-l bântuie pe poet mulți ani. Deși influența bacoviană se poate sesiza cu ușurință, există aici o pierdere într-un ținut al groazei permanente care depășește universul obsesiv al lui Bacovia. În cazul acestuia din urmă, versificația tradițională din primele volume, muzicalitatea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
amintește ușor de descrierile parnasiene sau mai de grabă de avangardă: "vino să-ți sărut fiecare deget ca pe un tub de clarinet;/ mai frumoasă ești decât Venera fiindcă ai și brațe/ și dacă ții degetele în vânt, marșuri funebre bântuie încet". Tot tabloul acesta devine o istorie a alunecării spre moarte reconstituite iarăși prin imaginea călătoriei pe ape: "odată ne vom întâlni într-un fluviu ascuns/ zvâcnind unul într-altul, curgând spre lumină". Ceea ce l-ar deosebi pe Tonegaru de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
formă sau alta în întreaga poezie a acestei generații și, de cele mai multe, reacția e aceeași, de factură albatrosistă cum intuiau redactorii revistei, un refugiu într-un univers virtual, oniric uneori, un spațiu al imaginarului care reflectă temerile și ideile ce bântuie eul liric, sau o aspirare a realului în lumea imaginară, o banalizare a imaginarului ori o ficționalizare a banalului. E o poezie care oscilează între afirmarea unor certitudini (banale, scandaloase, provocatoare sau, chiar, absurde) și ezitarea în conturarea unui univers
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
asemenea amploare poate fi considerată drept o încercare de a contrazice pretențiile populiste ale VB de a fi reprezentatul poporului" (DE Cleen, 2009: 587; vezi și De Cleen și Carpentier, 2010). Concluzii În 1969, Ionescu și Gellner scriau: "Un spectru bântuie lumea: populismul". Observația lor par să fie pertinentă și astăzi, mai cu seamă în Belgia unde, începând cu 1980, au apărut trei partide populiste. VB, partidul cu cel mai mare succes, este reprezentat de mai bine de 30 de ani
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Un eufuism nu este constituit din mecanisme structurale sau din "istoria nenaturală", ci din utilizarea constantă a ambelor. Noutatea o constituie excesul: eufuismul oricărei compoziții este o chestiune de măsură" (313, sublinierea autorului). Problema unei retorici corespunzătoare a continuat să bântuie evoluția prozei în vernacular, chiar și după ce eufuismul secolului al XVI-lea a fost respins de cei care au crezut că puteau ajunge la ceva mai bun și prin aceasta la o retorică mai corectă, o circumstanță evidentă în prezent
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
progresivă a sensibilității la orașul modern și personajele sale: "A cette heure, Paris offrait (...) le plus intéressant des spectacles" [Zola, La Curée, p.79]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX-lea este mai ales spectacolul Expozițiilor naționale și internaționale, care bântuie acest secol, atestând dinamismul și strălucirea Franței 177. Parisul se afirma drept capitală luxului și a modei, atrăgând privirile admirative și vizitele personalităților din lumea întreagă: "On causait des princes qui viendraient à Paris pour l'Exposition" [Zola, Nana, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
leș instincts coquets se développaient naïvement" [idem]. Faptul că femeia este actrița o ajută în preschimbările survenite, dar detaliile o pot trădă 353. Ea face parte din batalionul de femei ușoare, experte în arta de a iubi, dragostea pentru actrița bântuie imaginarul timpului. Nana are o anumită fascinație chiar și asupra mamelor bărbaților nobili seduși: "Chaque matin, pendant le déjeuner, la bonne madame Hugon revenait malgré elle sur cette femme (...) éprouvant cette sorte d'obsession qu'exercent leș filles sur leș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
imediat după botezul său, tânărul Vasile își împarte averea la săraci. Mai târziu, pe când se afla în fruntea Bisericii capadociene, în timpul secetei din anul 367, urmată de foametea din 368, când provinciile Asiei Mici, printre care și Cezareea, au fost bântuite de o îndelungată secetă care a pustiit totul, nelăsând locuitorilor acestor provincii vreo speranță în dobândirea unei recolte, Vasile cel Mare nu s-a mulțumit să țină doar cuvântări fulminante, pline de patetism, în care să îndemne la milostenie, amintind
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
subvenții (Laurențiu Ulici), pensii și ajutoare prin lege (Eugen Uricaru). Despre vrednicia și sporul obținut pentru breaslă de actuala conducere centrală ne vom pronunța, firește, după raportul de activitate la finalul mandatului domniilor lor. O dată la patru ani, o întrebare frisonantă bântuie colocviile informale, la bodegă sau la telefon, ale scriitorilor: "Pe cine votăm?" Pentru azi, pentru șefia filialei care reunește scriitorii din Iași, Suceava, Botoșani și Neamț, va trebui să alegem, în opinia mea, un om decent, gospodar, serios, capabil să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
avut prezența de spirit să se care în iad înainte de anunțarea Nobelului pentru literatură, fantoma acestui satrap ucigaș, imun la remușcări, tratat și înmormântat gratis, în ciuda pensiei de 65 de milioane, de un SRI vinovat și complice, continuă să ne bântuie. Cred că moartea generalului de Securitate, apropiat prieten al teroristului Carlos, zis Șacalul, în preziua acordării Nobelului uneia dintre cele mai consecvente voci care nu a obosit, ca noi, să denunțe lumii activitatea criminală a Securității românești, nu e întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ale românilor, ale unei țări și societăți dominate de ură și nedreptate, de manipulare și sfidare, de trădare și minciună. Demonii trecutului, cu care președinții de până acum au făcut pact de sprijin (Iliescu) sau de neagresiune (Constantinescu, Băsescu), ne bântuie și ne țin în continuare în frig și sărăcie. Trăim într-o țară în care, vorba unui flyer adolescentin-rebel, distribuit zilele astea pelerinilor de Sf. Parascheva, avem "prea multă poliție și prea puțină justiție". Poate că nu ne mai poate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Octombrie. Cu toate acestea, comunismul, singura doctrină totalitară care a impus terorismul de stat și masacrarea cu metodă a propriilor cetățeni sub pretenția mincinoasă a unei "orânduiri mai bune și mai drepte", nu pare a fi murit complet, ci ne bântuie încă, strigoi însetat de transfuzii cu sânge proaspăt de jurnalist, intelectual sau politician imberb. Mai nou, cică ar fi cool să fii de stânga, marxizant flegmatic, revoluționar antisistem (cu inevitabila meclă a lui Ché pe burtă) sau luptător neobosit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
regal pe fond de azur), schimbând doar baza pe care se reflecta Crinul, din albastru în alb. Un alb al unei virginități emoționante, un alb al credinței intense, înălțătoare, un alb care ar fi trebuit să spele o casă regală bântuită de trădări și asasinate de păcate și să reconvertească energia publică în forță mântuitoare, salvatoare, a nației, în fața dezastrului cotropirii engleze. Crinul, revalorizat astfel, nu s-a ofilit secerat de înfrângere, ci a renăscut victorios, triumfător până la urmă, rezistând pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
obișnuit de atâția ani. Mai pe scurt, deși uitatul la televiziunile noastre îmi provoacă, de regulă, repulsie, am fost de Revelion invitatul lui Dinescu. Contrar opiniei generale, Mircea Dinescu nu e deloc țăcănit sau boem. El e doar un personaj bântuit de duhul improvizației și de energia acidulată a unui histrion neobosit. În fond, destinul poetului autentic este să se expună neîncetat pe sine, să se lase condus de inspirație, să fie canalul, portavocea, trâmbița, solul și îngerul acelei vibrații speciale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fie o simplă marionetă care să ridice mâna, obedient, la comenzile sforarilor de partid, Pupu a fost eliminat rapid, ca o măsea stricată, de aparatul bine gresat al mașinăriei de partid. Indiferent de culoare sau ideologie. Firește că și doctorul, bântuind pe terenuri nefamiliare, a greșit. "Vulturul" (cum îi place să i se spună în echipa de intervenție) e totdeauna singur și nu are nicio șansă în fața turmei. Apoi, în lumea politică, notorietatea mediatică e importantă, dar devine repede o sursă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
semnala textul amuțitor pe care acest schimb de replici l-a generat pe blogul domnui Traian Radu Ungureanu (aka TRU). Domnul Ungureanu este un jurnalist sportiv celebru, recalificat ca ideolog al gândirii de dreapta, în virtutea unui stereotip care m-a bântuit și pe mine în deceniul trecut, potrivit căruia, stânga fiind compromisă de deceniile de dictatură și de prestația securiștilor lui Iliescu, dreapta (ba chiar Dreapta, cu majuscule) e musai să fie pură, dreaptă și bună, iar toți cei care se
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
doar de modestia sa paralizantă. E la Eminescu un efort titanic de cizelare a limbii, de rafinare a graiului, de îndumnezeire a lui culturală, prin efort meșteșugăresc și prin intuiție poetică (în sensul originar al lui poiesis) care l-a bântuit, cu siguranță, și pe Paul Miron. Se lăsa adesea pradă magnetismului ce iradiază din textele eminesciene, care-l absorbeau pe profesor, făcându-l să-i sune în miez de noapte pe prietenii de la Memorialul Ipotești (Vali Coșereanu și Cezar Rebenciuc
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ocazie, dincolo de documentare, de dialog sau de schimburi de experiență, ceea ce a fost mai surprinzator pentru arhiviștii ieșeni a fost contactul nemijlocit cu instrumentele de inventar și cu informațiile legate de zestrea arhivelor- moldovenești. În mod paradoxal, stafia Imperiului Rus bântuie și la ei, așa cum se întâmplă și la noi, prin depozite. Dacă la noi spectrul inițial benefic al lui Kiseleff a fost înlocuit de moștenirea instituțională sovietică (din 1951, după model sovietic, arhivele au trecut în subordinea Ministerului de Interne
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
bine un singur ros, niste gus gus, vreun jay jay j, o bjoarka sau un royksopp. Lumea lor o știam din senzații vagi care ajung până prin balkani. So, cetzuri și nori joși la greu. Fabrici transformate în chestii spații lounge bântuite de fantoma lui Lenin în exil. Exact în tampere. TAmperamental. Urban fără fitze. Stewardu mi-a dat pe finnair la retour cotidianul HBL de Helsinki cu mecla mea color pe cover. (...) N-am înțeles nimic doar "sexuella i Tjechovs tre
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
cu buretele în fața generozității și a dragostei necondiționate care mi-au fost transmise în acest weekend. Smaranda, cred că tocmai am făcut unul din cele mai importante lucruri din viața mea“. De două săptămâni de când am citit scrisorile Alexandrei mă bântuie un singur gând: oare s-ar putea face așa ceva în România? Sunt sigură că da. Poate nu s-ar strânge atâția bani. Dar s-ar aduna 2500 de oameni să mărșăluiască două zile ca nebunii? Sunt sigură că da. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
8 ani, cum lucrează la calculator ca o zmeoaică și cum e vârâtă până peste cap în tot soiul de proiecte cu clasa. Gata întremată, am luat la rând ghișeele. N-o să vă vină a crede, dar pe unde am bântuit eu, cu o singură excepție, totul arăta bine, chiar foarte bine. Spații ca lumea, civilizate, în care se aștepta decent, ba într-unul chiar boierește (afișaj electronic, scaune comode, televizor, automate de apă și cafea). Până și funcționarele mi-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
femeie care atât de mult își iubește copilul adoptat, încât acceptă să intre în limburi, adică în zonele cenușii dintre viață și moarte. Regizorul debutant Juan Antonio Bayona face după un scenariu original, care urmează fidel regulile filmelor cu case bântuite de fantome, un film discret dar puternic, propunându-și nu să te sperie cu trucuri fizice (spirite care apar și fac buhuhu în spatele eroinei, când aceasta se spală pe față), ci să-ți explice cum între viață și moarte granița
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]