KorAP: Find »[drukola/base=barbă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...142 143 144 ...249 >

6,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

una aflată În căutarea unei imagini paterne. Ar fi putut să meargă; simțeam că poate să meargă. Dar trebuia un tată viril, cu umeri largi, care să inspire siguranță. Mi-am lăsat barbă și m-am Înscris la Gymnase Club. Barba a fost un semi-succes, era rară și-mi dădea un aer dubios, à la Salman Rushdie; În schimb, mușchii reacționau bine, În câteva săptămâni mi-am făcut deltoizi și pectorali absolut onorabili. Problema, problema nouă, era chiar sexul meu. Astăzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

lîngă mine nici măcar n-a ridicat ochii. E Îmbrăcat În blugi și o bluză veche de flanelă și privește pe geam. În momentul În care se Întoarce să răspundă, Îi zăresc preț de o fracțiune de secundă ochii negri și barba de cîteva zile; pe frunte are Întipărite cîteva cute de Încruntare. Nu, mulțumesc. Doar un brandy. Mersi. Are vocea aspră și accent american. Tocmai vreau să-l Întreb politicoasă de unde e, cînd Îmi Întoarce spatele și Începe să privească din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
chipul Încordat și livid. Am zis asta cu voce tare ? — O să murim. Mă uit lung la el. Ar putea fi ultima persoană pe care o voi vedea Înainte de a muri. Îi privesc cutele fine din jurul ochilor Întunecați, bărbia puternică, cu barbă de cîteva zile. Avionul cade din nou În picaj și, fără să vreau, scot un țipăt. — Nu cred c-o să murim, spune tipul. Dar și el se ține cît poate de strîns de scaun. Au zis că trecem printr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Kerry cu blîndețe. — De ce nu te duci să-l saluți pe taică-tău ? zice mama, strecurînd niște mazăre. Masa e gata peste vreo zece minute. Îi găsesc pe tata și pe Nev În sufragerie, În fața meciului de cricket de la televizor. Barba căruntă a tatei e frumos aranjată, ca Întotdeauna, și bea bere dintr-o cană Înaltă, de argint. Încăperea a fost redecorată de curînd, dar cupele obținute de Kerry la concursurile de Înot sînt tot la locul lor. Mama le lustruiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
iese. Sub privirea mea fascinată, acesta se Întoarce. În clipa În care Îi zăresc chipul, Îmi fuge pămîntul de sub picioare și mi se prăbușește tot cerul În cap. Dumnezeule mare. El e. Aceiași ochi Întunecați. Aceleași linii fine dedesubtul lor. Barba de cîteva zile a dispărut, dar e el, categoric e el. E bărbatul din avion. Ce face aici ? Și de ce ochii tuturor sînt Îndreptați asupra lui? Acum vorbește și toată lumea Îi soarbe fiecare cuvînt de pe buze. Se Întoarce din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de multe amănunte pot. Lumină joasă... tone de canapele și scaune de culoarea purpurei... cîțiva tipi În tricouri... trei fete În blugi și pulovere, Dumnezeule, Lissy o să facă plici cînd va auzi... doi care Își șoptesc ceva... un tip cu barbă care citește Private Eye... și cam atît. Nu se poate. Nu se poate ca ăștia să fie toți. Unde-i Robbie Williams ? Unde sînt Jude și Sadie ? Unde sînt toate supermodelele ? — Pe cine ai văzut ? murmură Lissy, fără să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ăștia să fie toți. Unde-i Robbie Williams ? Unde sînt Jude și Sadie ? Unde sînt toate supermodelele ? — Pe cine ai văzut ? murmură Lissy, fără să-și ia ochii din meniu. Nu sînt sigură, șoptesc ezitînd. Ce crezi, tipul ăla cu barbă o fi vreun actor celebru ? Lissy se răsucește cît poate de firesc pe scaun și se uită la el. — Nu prea cred, zice În cele din urmă, Întorcîndu-se. Dar ce părere ai de tipul ăla cu tricou gri ? zic, arătînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
nu mai e nici urmă de șovăială. Gura lui se lipește apăsat și cît se poate de plăcut de a mea. Mă sărută. Jack Harper mă sărută pe o bancă din parc. Gura lui Îmi deschide gura, și-i simt barba abia crescută pe obraz. Brațul său mă Înconjoară și mă trage spre el și simt că nu mai am aer. Mă trezesc cu o mînă În sacoul lui, pipăindu-i mușchii perfecți de sub cămașă, vrînd să i-o sfîșii. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
tare spre stand, care se află În colțul grădinii. Îl găsesc pe Connor făcînd față cît poate de bărbătește unei cozi imense. E Îmbrăcat În Henric al VIII-lea, cu mîneci bufante și brăcinari și pe față are lipită o barbă imensă roșie. Cred că e fiert. Scuze, șoptesc, strecurîndu-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune Connor scurt. O liră jumate paharul. Te descurci ? — Da ! zic, ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănîncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi că ai firimituri În barbă ! — Și de unde naiba Îl cunoști tu pe Jack Harper ? spune Nev. — Pur și simplu... Îl cunosc. Mă colorez ușor. Am lucrat Împreună și ne-am... Împrietenit. Dar, vă rog mult, cînd vine, purtați-vă ca și pînă acum, spun repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

minte că ar fi putut să mă lase și pe mine fără păr, dacă voiam. M-am holbat la el și am depărtat mâinile, clătinând grăbit din cap. - Cum faci asta? Luă un pumn de clisă și mă mânji pe barbă. Îmi arătă soarele, apoi Își Îndreptă nâna spre Răsărit și, după ce ridică două degete, făcu un gest de parcă mi-ar fi smuls clisa cu barbă cu tot. - Pfuuuhh, suflă el În palme, Înainte să le scuture. Fără păr. Dar, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
grăbit din cap. - Cum faci asta? Luă un pumn de clisă și mă mânji pe barbă. Îmi arătă soarele, apoi Își Îndreptă nâna spre Răsărit și, după ce ridică două degete, făcu un gest de parcă mi-ar fi smuls clisa cu barbă cu tot. - Pfuuuhh, suflă el În palme, Înainte să le scuture. Fără păr. Dar, se gândi el și zâmbi dintr-o parte, dar tu vrei să legăm frăție, așa că o să dau clisa jos. Îmi curăță barba cu atenție, privindu-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fi smuls clisa cu barbă cu tot. - Pfuuuhh, suflă el În palme, Înainte să le scuture. Fără păr. Dar, se gândi el și zâmbi dintr-o parte, dar tu vrei să legăm frăție, așa că o să dau clisa jos. Îmi curăță barba cu atenție, privindu-mă când dintr-o parte când din cealaltă. Ce pește e ăla? schimbă el vorba deodată și se uită, hulpav, În desagă. - Pește bun. - Putem să fim frați și fără să ne muște blestemații de țânțari, sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
i-am văzut cum mă căutau pe celălalt mal. Un ghimpe rece Îmi răscoli măruntaiele. - Sigur erau ai tăi? Râse. Sigur că erau ai lui și nu ai mei. Îi știa după port. Erau singurii care Își smulgeau părul și barba. - Crezi că Tatăl ar fi lăsat ca iubitul lui fiu să fie un fugar, așa cum e Krog? - l-am Îmboldit eu din nou. - Hm, Enkim crede ceva și despre asta, dar mai bine tace. - Krog e la fel ca tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Încingea discuția, restul oamenilor mormăiau Încetișor, după cum credeau că le e interesul. - Cuvintele astea o să ne aducă numai chin, tot spunea unul dintre vrăjmașii lui Moru. Îl chema Scept și era ditamai omul, mare și falnic, spătos, cu pletele și barba neagră. Când vorbea, Își rostogolea ochii bulbucați peste cei strânși În poiană. - Ați văzut unde s-a ajuns cu casele lui Dilc, zicea el. Mâine-poimâine o să facem case cât colinele, ape care curg prin sat, sau poteci pietruite care trec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și apoi vino să-mi spui ce și cum. Vreau să știu ce vorbesc vânătorii ăia răzvrătiți. Vreau să știu dacă râd sau dacă le e frică. Tek se ghemui și-mi puse o mână pe picior și cealaltă pe barbă, așa cum făceau cei din neamul lui În fața Vindecătorilor, apoi Îl strigă pe Kikil și o luară din loc. Nu ne uitarăm după ei. Pornirăm iute către Miazăzi, luând vântul În față. Uriașul nor de gheață și de zăpadă acoperea deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ca să asculte unii de alții fără să crâcnească. În clipa aceea, un negru se Înclină În fața mea. Avea ochii ageri și mușchii precum frânghiile. - Vindecătorule, Începu el, fără să mă privească În ochi. Supus, mă apucă de picior și de barbă. Fir-ar să fie, asta voia Moru, mi-am spus, dar n-am Întrebat decât: - Cum ți se spune? - Sunt Wola, din neamul vulturilor. - Măi Wola, măi. Mai zi-mi o dată: cum spunea Bulut că o să trecem peste Marea cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia mai răsufla, de ziceai că Îmbătrânise mult-mult, bietul de el. După ce s-a apropiat de mine, a mai privit o dată Îndărăt, peste Marea cea mare. Era cenușie și rece. Vântul ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În seara aceea hotărâseră să se alăture celor ce-mi luaseră urma ca să iscodească Într-o parte și În alta, doar-doar or afla cât de bine se știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mele sunt moștenite tot de la el, de când l-a legat pe Kron cu vorbe ce s-au topit În trupul lui, ajungând astfel din tată-n fiu, până la Psara, fiică a Milei, și apoi la mine. Scept se sumeți. Avea barba lungă și plete negre ca pana corbului ce fâlfâiau, grele, În bătaia vântului de Miazănoapte. - Te știu prea bine, Krog, Încă de când ai venit În satul meu. Am auzit ce mi-ai spus dar, până una-alta nu văd În fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
bivoli alergând peste câmpie, stârnind nori de praf și culcând ierburile la pământ - Poate mor, poate scap! mai strigară câte unii când ne amestecarăm cu vrăjmașii. În față mi se arătă un blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și i-am repezit sulița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

acestora era să te conștientizeze asupra mentalității burgheze de care educația lor urma să te elibereze. Profesorii eliberatori se ofereau ca modele, uneori erijându‑se chiar În revoluționari. Înșirau aiureli adolescentine. Își legau părul În cozi de cal, Își lăsau barbă. Erau doctori În filozofie hippy și dansatori de swing. Ravelstein nu se comporta În acest fel nu făcea nimic din ce putea fi imitat cu ușurință. Nu puteai Începe să fii ca el fără să studiezi și să Înveți În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
pe care le organiza. Era cel dintâi pe care‑l invita și cel dintâi care accepta. Citea câte o comunicare la fiecare dintre manifestările lui Ravelstein. Avea un aer meditativ, așezat, stabil și vorbea lent, fără grabă sau nervozitate. Cu barba lui albă, pătrată, - fără mustață - semăna cu un fermier din Michigan pe care‑l cunoscusem În urmă cu cincizeci de ani. Și Herbst studiase cu profesorul Davarr, dar cum nu cunoștea greaca, nu putea fi considerat un produs Darvarr autentic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
până după optzeci de ani. O dată pe an se interna În spital pentru verificări. Dar În rest, viața lui se desfășura ca Înainte. Avea o Înfățișare blajină, tolerantă, deschisă. Fața lui binevoitoare, ca un cadran tăcut de ceasornic, Încadrată de barba albă, ondulată, arăta calmă și sănătoasă. Se uita atent la femei, le măsura siluetele, sânii, picioarele, coafurile. Era unul dintre bărbații care știu să aprecieze, care acordă meritul cuvenit calităților unei femei. Complimentele pe care le făcea nu stânjeneau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul camerei mele, dar el nu mă ia niciodată În seamă. Are o barbă rară, un nas ca un burete de plastic pentru frecat fundul oalelor, și poartă o beretă. E musai să fie artist. Dar trăsăturile feței lui mi se par total lipsite de interes. După un timp, Îmi aduc aminte că Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]