4,866 matches
-
orice casă veți intra, ziceți mai întîi: Pace acestei case! Și de se află acolo un om al păcii, pacea voastră se va lăsa asupra lui, iar de nu, se va întoarce asupra voastră. Rămîneți în acea casă; mîncați și beți ceea ce vă dau, căci lucrătorul își merită plata"267. Aceste ultime cuvinte au devenit normă pentru Apostoli, au fost repetate de mai mute ori de Sfîntul Pavel 268. Prin acestea Cristos impunea credincioșilor obligația să întrețină lucrătorii evanghelici și le
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
În anchetă și În procedura judiciară, În care erau implicați avocatul acesta anxios, poliția locală cea greoaie și magistrații incompetenți ai Costei del Sol, cu reflexele lor tulburate de atîția ani În care avuseseră de-a face cu turiști britanici beți criță. — Señor Danvila, ați spus că Frank a ucis cinci oameni. Cum, pentru Dumnezeu? — Le-a incendiat locuința. Acum două săptămîni... a fost cu certitudine un act premeditat. Magistrații și poliția n-au avut niciun dubiu. Păi, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
miezul nopții, cînd zgomotul unei petreceri Îndrăcite se revărsa dinspre discotecă pe terasa piscinei. Doi bărbați În smochinguri albe se bălăceau În piscină, cu paharele ridicate În cinstea nevestelor lor, care se dezbrăcau lîngă trambulină, rămînÎnd În lenjerie. O tînără beată criță, Într-o rochie aurie strînsă pe corp, o porni clătinîndu-se pe marginea piscinei, apoi Își smulse pantofii cu toc stiletto și-i azvîrli În apă. Absența lui Frank Îi eliberase pe membrii clubului, transformînd Nautico Într-o curioasă amestecătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
drum prin spațiul dintre camionetă și mașina parcată În fața lui. Se auzi scrîșnet de metal sfîșiat cînd se Îndoi o aripă, iar un far se sfărîmă și căzu printre roți. Costumele dansară pe umerașele lor ca un șir de faraoni beți. ZÎmbindu-le turiștilor Înspăimîntați, Crawford băgă În marșarier, apoi smuci iar mașina Înainte, ridicînd mîinile cînd aripa strivită a camionetei Îi jupui vopseaua de pe portieră. Deja nu-mi mai băteam capul să mă feresc, așa că, atunci cînd Crawford reuși să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gazonul ei. Acum se uita de la balcon la carul alegoric al forțelor de ordine, care trecea pe lîngă Înghesuiala de la cafenele. ZÎmbi fugar cînd Bobby Crawford, Într-o cămașă hawaiiană de Împrumut, se avîntă către platformă, mimînd un tînăr englez beat crăci și cu chef de scandal; Îi luă cîteva clipe să transforme exercițiul de securitate Într-o scenă de Keystone Kops(##notă - De fapt Keystone Cops, serie de comedii mute centrate pe aventurile unui grup de polițiti incompetenți, creație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sărmanei sale neveste, Cartea celor douăzeci și una de nopți, care-i va înșira informații fabuloase, inducându-i, implacabil, vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l de frisoane, cu pupilele ei de mercur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
despre care el nu știa nimic, nici măcar că începuse ea singură să-și promoveze numele fanariotizat de "Zoe", pentru a-l escamota pe "Zoia" înscris în actul ei de naștere. Prenumele Zoia fusese caligrafiat în catastif de mâna unui notar beat, la îndemnul lui taică-său, care era și mai beat și care în plus citise cu câtva timp în urmă romanul acela sovietic, plin de cruzime, "Zoia și Șura", povestea unor copii implicați stupid și inutil de către "Tătucul popoarelor" în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
singură să-și promoveze numele fanariotizat de "Zoe", pentru a-l escamota pe "Zoia" înscris în actul ei de naștere. Prenumele Zoia fusese caligrafiat în catastif de mâna unui notar beat, la îndemnul lui taică-său, care era și mai beat și care în plus citise cu câtva timp în urmă romanul acela sovietic, plin de cruzime, "Zoia și Șura", povestea unor copii implicați stupid și inutil de către "Tătucul popoarelor" în absurditatea războiului. O luase, atunci, de după umeri, aproape părintește, pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului. Nenorocirea s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă: lacul din Cișmigiu forfotea de mulțimea bărcilor ticsite de soldați cu steaua roșie. Într-o barcă, erau trei Alioșa, atât de beți, încât nu mai știau să înainteze, nici încolo, nici încoace. Barca se oprise pe lac, taman sub podul ăla făcut pe atunci din ramuri groase de stejar și soldații beți pierduseră ramele. Unul dormea pe fundul bărcii, altul stătea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
steaua roșie. Într-o barcă, erau trei Alioșa, atât de beți, încât nu mai știau să înainteze, nici încolo, nici încoace. Barca se oprise pe lac, taman sub podul ăla făcut pe atunci din ramuri groase de stejar și soldații beți pierduseră ramele. Unul dormea pe fundul bărcii, altul stătea de-a curmezișul, cu cizmele atârnându-i în apă, altul își ținea capul în pumni. Niște diavoli de puștani din București își găsiră o riscantă și vătămătoare distracție: începură să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în capul soldaților cu steaua roșie la bonetă. Alioșa, cel care bălăbănea cu cizmele în apă, peste marginea bărcii, se uita către noi, în sus, cu ochi turbați, așa de răi, încât mi s-a făcut frică. Era însă prea beat, ca să reacționeze în vreun fel: mișca numai o mână a amenințare, scăpând-o în apă și bâiguind ceva nedeslușit. Am zărit, în capăt de alee, o patrulă de-a lor, apropiindu-se în trap. Puștii bucureșteni au zbughit-o, împrăștiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de muribund dezabuzat de însăși starea lui și de medicamentele neputincioase și amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii nefirești, zăcând rătăcit și pierdut într-o casă, străină, construită grăbit și stângaci din marmură adusă de aiurea. Deși cunoștea dinainte răspunsul pe care urma să-l primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cel care convocase cinstita adunare, se grăbea acasă, la nevastă și copii; eu, deși am stat până la capăt, n-am fost tocmai prezent, ocupat fiind cu barul; Florin Măduța avea de finalizat unul dintre proiectele sale informatice; T.S. Cașiș, deja beat la Începutul Întâlnirii, arțăgos și frustrat, se grăbea să prindă o cursă de Lipova; numai Vasile Leac părea dispus la orice. Așadar: Ceea ce s-a Întâmplat atunci pare, privind În urmă, de-a dreptul rușinos. Nu m-am mirat văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pildă: Slide show cu icoane făcătoare de minuni, fotografiate de Sorin În cuvioasele lui pelerinaje. Pe fundal, vocea Andreei citind pițigăiat specificațiile tehnice ale unei pompe de ulei. Pe Leac cu chipul În blur recitând din creația proprie. Pe Florin, beat mangă și filmat În racourci, spunând de zece ori același lucru: Mă omoară maică-mea! Pe Sorin, plângând de emoție, nici nu mai știu din ce cauză. Pe Cătă, țipând la Cristina, soția lui, vreme de un minut Întreg, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sau Psihologie pe care mi-o prezentase, poate vă mai aduceți aminte, Într-o discotecă, la ștrand. Oarecum rănit În amorul propriu, m-am retras În grădină. Nu mai era aproape nimeni, doar doi prieteni de-ai lui Leac, foarte beți, și, Într-un colț, Laura-maseuza conversând cu Alexi, afro-americanul pus pe fapte mari. M-am dus spre ei, m-am așezat pe iarbă, Alexi a părut Încurcat de venirea mea, eu nu m-am sinchisit, s-a cărat el până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aș fi fost atât de În largul meu. Spre dimineață m-a invitat s-o conduc, să-i găsesc un taxi, n-am găsit nici unul dispus să ne ducă, locuia prea aproape. Am mers amândoi pe jos, ea era destul de beată, mă ținea strâns de braț, mergea strâmb, pe jumătate Întoarsă spre mine, lipită de mine, Îi simțeam sânii. Eu mă simțeam din ce În ce mai În largul meu, copleșit de o erecție fundamentală, cum scrisese Cătă Într-un poem din tinerețe. Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
strecurat o mână Între picioare, i-am adulmecat pulpele, fundul. Simțeam că renasc, mi-am dat jos pantalonii scurți, am rămas În curul gol, În tricou și șosete, extaziat. Între picioarele ei, uscat și rece. Mă munceam degeaba, era prea beată, nu simțea nimic, mormăia din când În când, Îmi Închipuiam că suspină. M-am proptit În cele din urmă Între pulpele ei, n-am reușit să intru, dar era bine și așa. Cu genunchii Îi apropiasem picioarele cât să produc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
amor pentru Diafana, pomenindu-mă povestind despre Cristina, cu ochii sticlind spre ringul de dans, acolo unde, Îmbrățișând o mignonă de consum, dansa prietenul meu Cătălin. Cum de Cătă: rânjind fericit, cocoșat ca să ajungă cu mâinile pe bucile mignonei, prea beat deja ca să Înțeleagă că i se Întinsese o cursă. Nici Alexi nu mai Înțelegea nimic. Care Cristina? Într-adevăr, el n-o Întâlnise. Nici pe Cătă, cel aflat În pragul primului său adulter, nu-l știa. Cum care Cristina? Blonda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de aurolac la gură și, cu privirea ațintită pe albul imaculat, așteptau Înserarea. Când, efect al luminii farurilor sfâșiate de crengile arborilor din parc, pe zid se ițeau umbre dansând halucinante. Copiii se uitau la filme! Adunau În mintea lor beată fragmente din puținele producții vizionate la viața lor, le montau cu imaginile pe care le filmau chiar atunci cu privirea năucă, le ieșea un film nou. Sorin zicea că Întâlnise chiar semne ale unei halucinații colective, fiindcă de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
admiterea lui la facultate. Purta din perioada refugiului la Iași, în cumplita iarnă a lui 1917, o suferință grea a rinichilor. Atunci, însărcinată fiind în ultima lună, stătuse o noapte întreagă ascunsă într-un beci înghețat de frica soldaților ruși, beți și mult mai periculoși decât inamicul. Posesor al unui pachet de acțiuni la Societatea Tramvaielor din București suficient cât să-i asigure o rentă anuală decentă, preferase ca încă din primul an de studenție să-și câștige singur banii. Datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Acesteia din urmă, familia Licheardovici îi era extrem de recunoscătoare pentru că datorită relațiilor ei din lumea înaltă, făcuse să fie mușamalizat un scandal jenant ce lega numele lor cu vinderea unor cantități însemnate de grâu deficitar către armata română. Nespus de beat, Iorgu încearcă o curte stângace Smarandei. Fata nu face nici un secret din dezgustul provocat de apropierea lui și strâmbă din nas cu silă atunci când acesta își scoate vestonul militar, pe umerii căruia se văd galoanele gradului de sublocotenent, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de secundă ochii îi sticlesc periculos. Cu acel instinct specific al femeilor Smaranda simte tensiunea bărbatului, perfect camuflată de altfel sub o atitudine deferentă. Mai ușor cu băutura Iorgule! Deja e mai multă decât poți tu suporta, ești turtă! Eu, beat? Trece cu mâna prin ruina frezei lui de malagambist,95 căzută dezordonat peste fruntea asudată. Doar dintr-o sticlă de șampanie și câteva coniacuri? Nici pe departe! A, de aceea ai trecut pe votcă.... De ce nu? O băutură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ne-o vor livra personal. Se întoarce către Marius cu o mișcare bruscă, care face să zăngăne paharele aflate pe masă. Nu-i așa domnule locotenent erou? Răspunsul vine sec. Nu am informații proaspete asupra acestui subiect. Încetează, Iorgu. Ești beat, nu te mai poți controla. De sub voaleta subțire ca pânza de păianjen, aruncată cu aparentă neglijență peste toca mică, luminile întunecate ale ochilor Smarandei se transformă în stilete. Și crezi că-mi pasă? De vreme ce tot vom muri, consider că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și cu părul pe moațe, cheamă sus, cu semne obscene, sugestive, doi adolescenți cu obrajii inundați de coșuri. Mai mult ca sigur, liceeni veniți în căutarea primei lor experiențe amoroase cu bani din portofelul părinților. Un grup de soldați germani beți își fac apariția din interior urlând un cântec cu versuri porcoase, din care se aude Gröfaz107 și Arschloch 108. Așezat pe bordură, cu mâna întinsă, un ins ce poartă un veston militar jerpelit îngână cu voce căzută într-un falset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nărilor, pe Marius. Strănută scurt, înfundat. În față, o altă ușă. Dincolo de prag, un culoar lung și îngust duce către holul principal, mascat cu o draperie grea, roșie, în spatele căreia se aud pași grăbiți si tonurile ridicate ale unor femei bete. La mijlocul coridorului, o scară din lemn, în spirală, urcă spre etaj. Sub pașii lor, treptele scârțâie agasant la fiecare atingere. Sus, se opresc să scruteze cu ochi vigilenți palierul. Un bec chior, aflat undeva la mijlocul tavanului jos, încearcă fără succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]