4,015 matches
-
luat câteva. — Luați, nu vă fie rușine. Se mai întâmplă. Până se-așază mâncarea, oboseala, oameni suntem. Amestecarea de lichide... Tăceam. Nu-mi ardea de sporovăiala lui. Priveam absent derularea stâlpilor de lumină. Abia atunci am observat că ardeau toate becurile. O luminație în miez de noapte, cum de mult nu mai văzusem, nici pe Bulevard, nici pe străzile din preajma Foișorului de Foc, pe unde gonea acum Dacia neagră. M-a observat cum priveam luminile, parcă număram becurile. — Dispoziție generală. Luminație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că ardeau toate becurile. O luminație în miez de noapte, cum de mult nu mai văzusem, nici pe Bulevard, nici pe străzile din preajma Foișorului de Foc, pe unde gonea acum Dacia neagră. M-a observat cum priveam luminile, parcă număram becurile. — Dispoziție generală. Luminație agiornale, toată noaptea, să vadă tovii pe unde se retrage. Ieși de la lumină și dai de beznă nu merge, într-o zi ca asta. Că, de... Să se-ntâmple, Doamne ferește, vreo chestie, să se prindă ăia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o voi vedea pe ea. Va sta rezemată de ușa bucătăriei, tot așa cum, cu câteva ceasuri mai înainte, stătuse în ușa dormitorului copilului pe care îl adormisem. Doar că nu o va mai învălui lumina aceea de asfințit venind de la becul de pe holișor. În lucirea dură a neoanelor din bucătărie o voi vedea, abia acum, parcă pentru prima dată. Obosită, tristă, fără vreun licăr. Încearcă doar să zâmbească, urmărind cum fata cu ochelari, încinsă, începuse să mă mângâie pe chelie, șoptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
duceau la pivnița noastră și am luat-o în jos încet, în ciuda creșterii evidente a volumului zgomotului. Nu încăpea îndoială că sursa zgomotului era undeva acolo, jos și totuși nu ezitam să mă îndrept spre ea. Vedeam limpede, pentru că singurul bec care luminează mica noastră pivniță era deja aprins, iar diferitele nuanțe de maro ale dezordinii familiare a cutiilor, lampadarele cele vechi și alte nimicuri adunate acolo erau evidențiate de umbre ascuțite ca într-o pictură cubistă. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o plăcintă cu carne! Ai o rimă la plăcintă? ― Flintă. Dascălu începu să fredoneze: ― În țara cu fluturi albaștri / Iepurașul pișicher / Trăgea de coadă un rinocer / Țintarul cu o flintă / Îl făcu plăcintă... Scoase un film și-l derulă în fața becului. ― Hm, yală nemțească... Am să pregătesc mai multe variante. ― Va să zică de-aia te-a chemat... Ce trebuie să deschizi? ― Poarta spre împărăția fluturilor albaștri. Ha! Ha! O să-mi cumpăr o plasă și o cutie de cristal. Vezi! Bătu cu unghia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sus. ― Ești sigur? ― Știu planul pe dinafară. ― De-aici nu luăm nimic? Inginerul rânji. ― Dacă ții să iei un scaun amintire, n-am nimic împotrivă. Ai răbdare! Galeria de tablouri o să ți să pară mai interesantă. Scara luminată slab de becul de serviciu era plină de umbre. Într-o nișă ovală, pândea o siluetă. Se deslușeau limpede umerii masivi. Cârnul se opri brusc. Ridică arma și trase. * Melania Lupu răspunse timidă: ― Alo? Scarlat, gata să apese pe trăgaci, o privea fix
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
brusc storurile. O lumină rece de dimineață cu ger și soare năvăli în încăpere scormonind toate ungherele. Grigore Popa își duse mâna la ochi: ― Tinere, dacă simți nevoia să-ți biciuiești nervii... Sculptorul avu un gest de nerăbdare: ― Nu suport becul când afară e ziuă. Clar? Își privi ceasul: Poate că ar trebui să anunțăm Miliția. E aproape 9, 30. Ne vor întreba de ce am așteptat atât. Valerica Scurtu tresări. Privea constant într-un singur punct, evitând trupul lui Panaitescu. Îngăimă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușă... Matei izbucni în râs. Prinse în palme umerii bătrînei: ― Hai că-mi placi! Transportară cadavrul și-l întinseră pe pat. Se uitau în jur impresionați de sărăcia interiorului. O masă șchioapă, două scaune ieftine, divanul cu arcurile stricate, un bec simplu fără abajur care atârna sinistru din mijlocul tavanului. Ibricul de cafea se răcise pe reșou, alături de mașina de scris. ― Aha! bombăni Grigore Popa. Uite cine consuma electricitatea! Melania Lupu se îndreptă. Gâfâia. Își trecu degetele străvezii peste fruntea asudată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gărzilor camioanelor, ale bătăușilor poliției, și chiar, deși în mai mică măsură, ale personalului ambulanțelor, prin natura profesiei obișnuit cu ce era mai rău. Pe măsură ce automobilele avansau pe străzi, se aprindeau pe fațade, unele după altele, de sus până jos, becurile, lampadarele, proiectoarele, lanternele de mână, candelabrele atunci când existau, poate chiar și vreo candelă veche de alamă în trei colțuri, din acelea alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a deschide o discuție serioasă. Gătește și ne servește micul dejun, dar, cum ne așază farfuriile dinainte, iese fuga din bucătărie și urcă la etaj, să facă paturile. După aceea, se ocupă de tot felul de treburi prin casă: înșurubează becuri, bate covoare, repară ferestre. Nu am ce face, va trebui să pândesc o ocazie ceva mai târziu, pe parcursul zilei. Aerul dimineții e rece și cețos. Îmbrăcați cu pulovere, ieșim pe terasă și cercetăm pajiștea umedă, înecată de rouă. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu Peoples timp de douăzeci de ani, dar n-am să susțin că mi-a plăcut vreodată. Era un tip ciudat, antipatic, cu un regim alimentar strict vegetarian și cu toată căldura și personalitatea unui stâlp de iluminat public cu becul ars. Costume de poliester șifonate (majoritatea maro), ochelari cu rame groase, o mătreață perpetuă și repulsia deconcertantă față de conversația banală, indiferent de subiect. Puteai să apari la serviciu cu brațul în eșarfă sau cu un ochi bandajat și Henry nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o listă pregătită de acasă - de regulă, de către nevastă. Așa e ? — Da’ bineînțeles ! recunosc eu. Da’ să știi că pînă la două articole mă descurc și singur... — Nu se pune ! Mai departe : Are exclusivitatea treburilor masculine din gospodărie, precum schimbatul becurilor. Da, desigur, cînd am timp..., nuanțez eu puțin afirmația. — Mănîncă doar mîncare gătită și nu frecventează fast food-urile. Evident ! confirm eu. Și uite-așa am trecut cu brio proba de admitere în categoria pe cale de dispariție a bărbatului tradițional. Problema
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Ciudat a fost că, după doi ani, a recunoscut-o imediat. Ieșise de la teatru, de data asta el nu era însoțit, se grăbea la o doamnă care-l aștepta, alta decât Margareta. Afară era urgia lui Dumnezeu, iar în lumina becurilor electrice din Piața Teatrului se vedeau ace de ploaie. De sub umbrela lui a văzut cine era sub umbrela lor, a văzut-o pe ea, cu un domn, probabil tatăl. Se mai împlinise parcă, dar capul încadrat de părul negru acoperit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se simțea la larg în perechea de pantofi păstrată numai pentru ocazii cu totul speciale, de parcă i-ar fi crescut între timp picioarele. Toader, feciorul cel binedispus, sări să-i ajute și-i conduse până la treptele intrării, deasupra căreia erau becuri aprinse și ghirlande de brad. Era ora 8. Până la miezul nopții mai rămăseseră 4 ore. Când îl văzu pe Dan, Marioara avu cea mai mare surpriză din viața ei: bărbatul despre care se vorbise atâta, bărbatul cu mister, bărbatul despre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Din fericire, canapelele din lemn erau încă solide și asigurau opt locuri comode pentru norocoșii ce le ocupau. Deasupra lor mai exista și o oglindă scorojită, în care, la nevoie, cei interesați și-ar putea aranja freza sau mustața. Lipsa becurilor nu prezenta nici o importanță, deoarece soarele de vară, ridicat mult deasupra orizontului, lumina atât de puternic, încât și un orb ar fi putut citi "Scânteia" fără probleme. Odată cu razele fierbinți și căldura din compartiment creștea corespunzător. Cum era și de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
într-un oraș mort ca acela (de televizor nici nu mai vorbesc, urma să-mi achiziționez unul Lux, în rate, după vreo câțiva ani). Așadar stăteam cu Mona sorbind liniștiți cafeaua, într-o lumină cât mai difuză, obținută prin camuflarea becului veiozei cu un ziar îngălbenit, aproape maroniu de atâta căldură, și gândul mă ducea la chipul Iozefinei și la degetele ei delicate, de pianistă. Avea degete mult mai fine decât Mona. Mi se părea, pe parcursul întâlnirilor cu Mona, că Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de obosit, abătut și poate însoțit de cineva de care Mona n-ar fi trebuit să știe, sau cu o poftă nebună de a parcurge o carte deosebit de interesantă. Când vedeam lumină în cameră, difuză, cu penumbra produsă de camuflarea becului cu un ziar și când mai constatam că ea pregătise deja, între timp, și cina și mă aștepta cu muzica preferată, cu un vin deți săreau plombele, strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cei de la curtea lui Roș împărat al lui Ion Creangă, din aceia cărora le curgeau oghialele de pe dânșii. Bineînțeles că toată lumea din orășel știa că fusesem student la București, dar nu știa cum oi fi reușit eu să calc pe bec, ca să ajung un simplu administrator într-un orășel uitat de Dumnezeu. Nu știau cât de tare aș fi putut fluiera în biserică. Îmi dădusem, cu siguranță, seama și că ei mă priveau fie cu milă, fie cu desconsiderare, dar și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
respect? Gerard căută cheia dosită după paravanul cu Scufița Roșie și Lupul și descuie. Pătrunzând în întunericul încăperii, i se păru că aude în surdină niște acorduri de pian sau ceva din operetele lui Kalmann. Dacă n-ar fi aprins becul de deasupra ușii, ar fi avut senzația că întreaga încăpere a fosei ar fi fost plină cu instrumente muzicale, de la viori și contrabași, până la flauturi, trompete, oboiuri și tube, xilofoane, etc, pregătite pentru repetiție. Lumina parcă bolnavă a becului murdărit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aprins becul de deasupra ușii, ar fi avut senzația că întreaga încăpere a fosei ar fi fost plină cu instrumente muzicale, de la viori și contrabași, până la flauturi, trompete, oboiuri și tube, xilofoane, etc, pregătite pentru repetiție. Lumina parcă bolnavă a becului murdărit de muște de-a lungul anilor, scotea la iveală umbrele paravanelor, ale cuierelor și ale dulapurilor, creionându-le apăsat proeminențele lungite și lascive pe dușumele, ca și cum acestea până atunci, n-ar fi existat. Gerard văzu cum toate aceste umbre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iveală umbrele paravanelor, ale cuierelor și ale dulapurilor, creionându-le apăsat proeminențele lungite și lascive pe dușumele, ca și cum acestea până atunci, n-ar fi existat. Gerard văzu cum toate aceste umbre se topeau unele într-altele furișându-se, ca și cum lumina becului le-ar fi deranjat. În mijlocul încăperii îi trona lui Gerard propria umbră. Fără cap și imitând poziția lui cum stătea așezat pe scaun. Capul umbrei era practic topit în marea umbră a corpului, cu păr, cu urechi, cu torace, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Aflat la intrarea în șopron, bazinul, destul de voluminos, colecta apa de ploaie de pe aproape tot acoperișul casei, iar aceasta, acumulată pe parcursul anului, moale, necalcaroasă, era numai bună pentru spălat sau limpezit rufe. Anual, la inițiativa doamnei K., bazinul trebuia făcut bec primăvara devreme, în așa fel ca ploile din aprilie și mai să-l umple cu cea mai curată apă. După ce Valy îmi arătase detaliat ce trebuia să fac: să scot cu găleata toată apa din bazin, să o car undeva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
glasuri de pe lumea cealaltă, glasuri somnoroase, răsfrânte de ecoul a ceea ce părea o imensă peșteră goală. Scoase capul pe fereastră și se minună de înălțimea cupolei de fier și sticlă, ce părea și mai mare pentru că de-abia o luminau becurile livide și prăfuitele reclame luminoase. Pasagerii ce rămăseseră fideli lungii călătorii coborau acum cu geamantanele lor ponosite de carton și se îndepărtau cu pași obosiți, blestemând orarul absurd al acelui tren matusalemic, care ajungea întotdeauna la destinație cu mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
așa mic și prost cum eram, tot mi s-a părut atunci că am intrat într-un loc ciudat, într-o cameră unde erau îngrămădite niște mașinării, un fel de fiare aiurite, scaune de care erau legate curele și niște becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu pricepeam nici în ruptul capului ce-i cu trăsnaia aceea de fitness, despre care mă iscodeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Procesul-verbal! Procesul-verbal!"... Burtă Multă înțelege comedia și o ia repejor, pe scări, ca deschizător de drum, către apartamentul lui nea Onuț. Roboțelul agitat îl urmează. Pe scări, tot beznă. Burtă Multă e negru de supărare: "Calicii dracului! N-aveți un bec pe toată scara!"... Mă amuz. De la parter parcă aud cum roboțelul face zgomot de tinichea, lovindu-se mereu de balustradă și pereți. Durează ceva vreme și auzim pași coborâtori și prudenți. Burtă Multă, liniștitor, către tinicheaua din întuneric: "Mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]