7,814 matches
-
fiul lui Dumnezeu, gândiți-vă, asta înseamnă că fiul a văzut fața lui Dumnezeu, căci care fiu nu s-a apropiat de fața tatălui său? Fiul ar vedea pururi fața tatălui! Dar prin absurd să spunem totuși că el, un biet om ce a fost, ar fi putut vedea fața Domnului Savaot! Cum ar fi putut face dar aceasta, din moment ce Moise abia a putut vedea spatele Domnului nostru, fiindcă dacă i-ar fi văzut fața ar fi murit în acea clipă
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
aceasta e o teologie a celor mulți și săraci. Însă nu numai a lor... -Eu aș prefera totuși o coroană de aur dacă tot aș fi fiul lui Dumnezeu. Nu crezi? -E o corană a sângelui luminate arhiereu! -Ai înnebunit, biet bătrân vagabond! spuse arhiereul dojenitor făcând un gest cu mâna. Ai noroc însă că ne știm de multă vreme și n-o să te biciuiesc așa cum meriți. Dar acum să-ți spun și eu ceva la care te rog să reflectezi
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
nicidecum un blestem, ci o mare ocară. Doar atât. Cei trei îl priviră cu dispreț iar arhiereul se schimonosi arcuindu-și buzele și schimbă priviri încrâncenate cu ceilalți doi însoțitori. Oamenii lui așteptau acum un singur semn. -Ești doar un biet bătrân nebun Tiqvah! îi spuse cu dispreț arhiereul zâmbind amar. Spunând acestea arhiereul Anna îi întoarse spatele și porni către Templul unde arhiereul Caiafa chemase câțiva apropiați acolo și îl aștepta. -L-ați făcut scăpat pe Baraba arhiereule! Făcându-i scăpați
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
se va întoarce acum împotriva voastră! Unul din însoțitorii arhiereului se întoarse însă brusc și din câțiva pași fu lângă bătrânul păstor împingându-l, iar acesta căzu pe caldarâm. -Ajunge! spuse arhiereul omului său ridicând o mână. E doar un biet bătrân nebun și inofensiv. Și oricum...timpul îi va distruge pe răzvrătiții aceștia până la unul. Lasă-l! Referință Bibliografică: Ancheta (fragment din roman) - Al paisprezecelea fragment. / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1332, Anul IV, 24 august 2014
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
un Aghiutza chior și miop, îi spoon , nu mai fii dop, nedop, nimic de fecut, absurditatea este vecină mintea noastră mai reptilină. Uitai să văs pui , trecui prin strântoarea Behring, unii îi spun Mehring, dar acela era un socialist german, bietul de el, marxist INUMAN.Orice tradiție începe cu Fuchs, și se termină cu Fuck. Dar nu ne vom opri aici, se pare că în limbajul oficial verbul este evitat, cel puțin în public. Mare greșeală. Este chiar imoral. Multe discursuri
CONFLUENŢE LITERARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376491_a_377820]
-
Dar hainului îi stăteau ca ghimpii cele două fâșii neluate cu japca și, unde mai pui, chiar în mijlocul stăpânirii sale?! Cum făcuse de le luase ălorlalți pământul acum, în prag de seceriș, cu toată roada pe el?! Cum se lăsaseră bieții oameni amăgiți?! Dar nu, pe el n-avea cum să-l înduplece... bucata asta o avea de la moșu’său, a udat-o nădușeala bunicilor și-a părinților, precum și-a lui... Ea e semnul netrecerii în uitare a neamului lor
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
-sa aluatul din pulberea dalbă... Se ridică a odihnă întâi, ștergându-și nădușeala frunții cu dosul mâinii, cătând cu privirea spre capătul ogorului, acolo unde străjuia ca potera un salcâm tinerel, ivit de vreo doi-trei ani. La început, era o biată joardă la care omul privise încântat cum se lupta să supraviețuiască în câmpul deschis, hotar trimis de Dumnezeu între pogonul cumătrului și al său... Nevastă-sa îl sfătuise să-l taie, dar el nu și nu! Căpătase un prieten și
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
destine pe care trebuie să le vadă și să le... vâneze nu asta e oricum durerea mea doar știi că nu mă sperii nici de fuga nici de înghețul ce plutesc zilnic pe pânză doar că uneori mă mâhnește rătăcirea bietului păianjen de la unul la altul încât nu moartea ci rănile celor vânați sunt clopot neoprit purtat sub piele chiar și-acum în prag de Sân Nicoară când prins ca umbra de-o icoană m-am rupt din plasă cu o
DESPRINDERI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376583_a_377912]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albastre (3b) Nu-mi era însă dat s-o duc prea mult astfel, iar necazurile bieților oameni din sat aveau să ia sfârșit. Când se sfârși toamna, vremea deveni dintr-odată rece, cu ploi mărunte și dese. Dar, iată că, într-o bună zi, a venit din senin mai întâi o burniță, apoi o ninsoare în
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
haină pe umeri și am ieșit repede afară să văd de ce-i atâta zarvă. M-am lămurit repede: potaia de câine atacase niște inși care răzbătuseră prin zăpezi spre cabană. Erau năște tineri, doi băieți și două fete. Avusese dreptate bietul câine de se speriase în halul acela, deoarece cei patru tineri erau îmbrăcați prea pestriț: în costumele lor de schiori, cu bețe și schiuri în spinare, cu fesuri și fulare roșii pe cap și cu rucsacuri uriașe în spate. Cum
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
în halul acela, deoarece cei patru tineri erau îmbrăcați prea pestriț: în costumele lor de schiori, cu bețe și schiuri în spinare, cu fesuri și fulare roșii pe cap și cu rucsacuri uriașe în spate. Cum să nu se sperie bietul câine, dacă el nu mai văzuse așa ceva? M-am pomenit strigat de una dintre fete: - Nene, potolește-ți câinele!... - Marș, Hector! strig eu câinelui. Fugi în tindă! Ce te-ai speriat așa?... Dar gândul meu era în altă parte, anume
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
mai pui țipetele pescărușilor glasurile naufragiaților dintotdeauna nisipul albastrul și surzenia noastră pământul și cerul se topesc în loviturile acestor valuri pentru care brațele nu au îmbrățișarea potrivită pământul și cerul s-au făcut în urechile mele ciocan și nicovală biet pelican cu aripi uitate în alte ape adaug la călătorie naufragiu după naufragiu până ce Bunul Stăpân al călătoriilor și al cuvintelor curate se va milostivi de stângăcia mea. Referință Bibliografică: Liman / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2344
LIMAN de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376600_a_377929]
-
de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv, un braț peste pieptul ei ce tresălta de duioșie și bucurie și adormi instantaneu, cu un căscat uriaș. Biata mamă, nu îndrăzni să se mai miște în următoarele două-trei ore, ca să nu tulbure somnul liniștit al fiicei. Intrigat de lunga ei absență, Liviu își strecură capul prin ușa imobilă a odăii, dar Maria îl liniști cu un gest, arătându
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv, un braț peste pieptul ei ce tresălta de duioșie și bucurie și adormi instantaneu, cu un căscat uriaș. Biata mamă, nu îndrăzni să se mai miște în următoarele două-trei ore, ca să nu tulbure somnul liniștit al fiicei. Intrigat de lunga ei absență, Liviu își strecură capul prin ușa imobilă a odăii, dar Maria îl liniști cu un gest, arătându
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
deja la gândul unui adăpost mai trainic și mai călduros, Bujor își trase căsuța plutitoare la mal și își făcu curaj să bată la poarta palatului de lângă lac. Și iată că în fața lui apăru o prințesă atât de frumoasă că bietul flăcău își uită pe loc numele și de ce se oprise acolo. - Intră, îl invită cu o voce ca de înger prințesa, cred că ești înghețat! Bujor se lăsă luat de mână și păși în urma ei ca vrăjit. Lumina și căldura
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
să croiască un steag nou pentru împărăția în care niciodată nu avea să mai fie război. Așa se face că pe zidurile palatului prinseră să fluture o grămadă de steaguri, care mai de care mai colorate și mai împodobite, că bietul Împărat Negru ajunsese de râsul vecinilor săi. - Odată și odată trebuie să te hotărăști, îi spuse într-o zi împăratul fiului său, pentru că dacă nu o vei face tu, o voi face eu înainte de a transforma palatul cu totul într-
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
porci zilnic. Aceste pedepse nu au avut darul, de al schimba, el era făcut pentru astfel de farse.Totul a fost în zadar. Multe de acestea se întâmplau des între el și mai tânăra noastră surioară, ce devenise sărmana un biet copil traumatizat, ce privea mereu peste umăr gata să cârpească palme oricui se aventura să se apropie de ea mai mult, din cauza lui Haralamb, care nu obosea niciodată cu farsele sale. Îmi vine în minte cum, într-o zi, am
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ZI ȘI NOAPTE Nu sunt un gând, nu sunt o plăsmuire Și nici un vis ce se sfârșește-n zori, Chiar de mă pierd prin stele, uneori, Sau nu-s mai mult de-o biată amintire. Sunt noaptea-n care-o vrajă te cuprinde Și te transformă-n foc și-apoi în jar, Ți-aduce marea-n ochi, te stinge iar, Din legături eterne te desprinde. Sunt ziua-n care-o roză te alintă Și
ZI ȘI NOAPTE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375915_a_377244]
-
și-a schimbat năravul, din contră, a devenit mai înfumurată și răutăcioasă. Mulți servitori s-au perindat prin casa dumneaei, însă, la scurt timp, dădeau bir cu fugiții. Era imposibil ca vreunul să poată face față pretențiilor și ifoselor cumătrei. Bietul vulpoi era disperat, nu mai avea pe cine să angajeze, căci vestea despre răutatea vulpiței s-a răspândit repede în toată pădurea și toți se fereau de ea. Iată că, într-o zi, umblând vulpoiul abătut prin pădure, se întâlni
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
acesta a fost de neclintit în hotărârea lui. Supărată că și-a pierdut huzurul, se gândea cum să se răzbune. Nici acum nu realiza că era singura vinovată pentru situația ivită, de aceea, toată furia i s-a îndreptat spre bietul urs. Fiind ultimul angajat, credea că el vorbise și îi influențase soțul să o alunge din casă. Umblând fără nicio țintă, iată că îi apare în cale tocmai Moș Martin. Acesta, ignorând-o, își văzu liniștit de drum. Cumătra șireată
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
și-a schimbat năravul, din contră, a devenit mai înfumurată și răutăcioasă. Mulți servitori s-au perindat prin casa dumneaei, însă, la scurt timp, dădeau bir cu fugiții. Era imposibil ca vreunul să poată face față pretențiilor și ifoselor cumătrei. Bietul vulpoi era disperat, nu mai avea pe cine să angajeze, căci vestea despre răutatea vulpiței s-a răspândit repede în toată pădurea și toți se fereau de ea. Iată că, într-o zi, umblând vulpoiul abătut prin pădure, se întâlni
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
acesta a fost de neclintit în hotărârea lui. Supărată că și-a pierdut huzurul, se gândea cum să se răzbune. Nici acum nu realiza că era singura vinovată pentru situația ivită, de aceea, toată furia i s-a îndreptat spre bietul urs. Fiind ultimul angajat, credea că el vorbise și îi influențase soțul să o alunge din casă. Umblând fără nicio țintă, iată că îi apare în cale tocmai Moș Martin. Acesta, ignorând-o, își văzu liniștit de drum. Cumătra șireată
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară - Retrăind în dor sentimentele de-afară. Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă - În astral urcând cu a mea pe veci mireasă. Sub cerul înstelat singur mă preling - Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring. Iubit de muze albe și de năluci ecvestre - Gonit din raiuri dalbe, cerșetor fără de zestre. Prin lumina caldă a Lunii mă transform în cel ce-am fost - Un iubit pierdut prin porturi, un lup
VULCANUL DINTR-UN SUFLET ÎN PĂCAT (SAU LAVA IUBIRILOR CE INUNDĂ INIMILE CARE ÎNCĂ MAI BAT DUPĂ UN SUFLET PERECHE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375960_a_377289]
-
împotrivești, nu ești bleg! - Nu sunt bleg, dar nu știu karate și... ce mai ziseși! - Atunci, tu cum te lupți, mă? - Păi... nu mă lupt! - Cum nu te lupți, mă, nenorocitule? Și-ncepu să zvârle din picioare și din mâini. Bietul Mărțișor fu nevoit să se ferească la fiecare probabilă lovitură. Și norocul lui că era mai iute decât căpitanul, astfel că nu încasă nicio lovitură din fulgerătoarele azvârlituri din mâini și din picioare ale acestuia. Mai ales că atunci când se
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
nu știu să lupt! - Să faci ce fac eu! - Ce să fac? - Nu văzuși? - Văzui, dar nu pricepui, că ai făcut cam repede! - Ia, uită-te! zise căpitanul, răsucindu-se și azvârlind cu piciorul. Din întâmplare lovi în piept pe bietul Norocel, aruncându-l cu capul de perete, în râsetele și aplauzele soldaților. Bietul băiețaș urlă de durere, văietându-se: Aoleu, mor, mă doare! Mărțișor luă aminte, înfuriat că a fost lovit Norocel. - Să încerc și eu, căpitane! Îmi dai voie? Dar
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]