5,219 matches
-
abilități) se ancorează în planul fundamental concret al existenței, legîndu-se de elementarul ființial, înscris în harta dexterităților și a deprinderilor uzuale. Patologiile de emisferă dreaptă sînt mereu subtile, vag sesizabile (și, indubitabil, greu de diagnosticat), pline de mister și simbolism bizar. Confruntat cu ele, neurologul devine, volens-nolens, un semiolog. El dezleagă cifruri comportamentale, "sparge" coduri manifes taționale, puțin inteligibile la prima vedere. În această zonă se situează analiza (frecvent, o "psihanaliză") lui Sacks, încercînd să lumineze un univers obscur, nu atît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
masacru, lichidîndu-l pe agresor. Ca și Tengo, ea va accede la o altă dimensiune existențială, în urma noii misiuni. Conștientă de schimbare, Aomame o "conceptualizează" drept "1Q84", unde "Q" abreviază expresia engleză Question mark / Semn de întrebare. Personajul intră într-o bizară formă de confuzie existențială, nemaireușind să distingă realitatea. La fel, Tengo, după publicarea Crisalidei de aer, (modificată de el și cu un succes imens de public și critică, succes anticipat de Komatsu), pare să fi deschis Cutia Pandorei. Își pierde
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și cu votul explicit al cronicarului, reprezintă și o cartografie a lecturii personale. Serii de articole publicate în revista ieșeană "Convorbiri literare" aduc argumentele de substanță ale aprecierii unor autori uimitori pentru domnia sa, de la Alice Botez la Petre Cimpoieșu, de la bizara Amélie Nothombe la Carlos Ruiz Zafòn. Vocea textelor este la unison cu spiritul director al operei Doamnei Elvira Sorohan. Rezonanța apare inclusiv în selecție, cu toate condițiile la vedere: de gust estetic, de etică a scrisului, de învestire personală prin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
responsabilitate. Aztecii se consideră poporul soarelui. Pentru ei, realitatea fundamentală, fondatoare, este scena care s-a petrecut la Teotihuacán. Pentru omul modern e vorba de un mit. Fiecare lume consideră că realitatea unei alte lumi posibilele și imposibilele ei este bizară, dovadă certă a unei inferiorități culturale sau chiar mentale, dacă nu chiar manifestarea unei nebunii colective. SPAIME MODERNE: BARBARIA POSIBILULUI Guayakii și aborigenii din Australia se temeau de divizarea societății, grecii de sclavie și tiranie, oamenii din Evul Mediu de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Ă este acel Improvizator care nu știe nici el cum o idee străină, ajungîndu‑i la ureche, devine dintr‑o dată a lui, de parcă ar fi purtat‑o necontenit în sine. De fapt, personajul este chiar ideea, incarnată într‑o foarte bizară ființă narativă, despre care, la drept vorbind, nu știm decît că are douăzeci și șase de ani. Știm mai mult despre locuința lui - aceeași cameră izolată, atît de specific dostoievskiană, menită să ascundă, să izoleze, în contrast absolut cu vastitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
realitatea de fapt pune probleme, ci cuvîntul însuși și destinul său puțin confuz sau ambiguu. În plus, raportul cu această entitate complexă care este limba franceză nu e deloc neted, nu mai mult decît raportul francezilor înșiși cu această construcție bizară, care îi ia ca punct de plecare, îi include și îi alungă în același timp. Căci excluderea literaturii "franceze" din cîmpul literaturii "franco fone" o va lăsa pe aceasta din urmă cu un centru de gravitație absent, sau măcar indicibil
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tău începutul fiecărui text: odată ce începi să transformi în cuvînt embrionul textului, te supui unor reguli care bulversează acel embrion, care îi propun să crească, să devină text publicabil urmînd cărări pe care le numim cuvinte și care, în mod bizar, se articulează între ele fără a forma intersecții, piețe, trotuare. Genele literaturii, ale unui text publicat, ale poeziei sau prozei, nu sunt cuvintele; cuvintele reprezintă doar unul din mijloacele pe care ființele umane și le-au dat pînă acum pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
literar-filosofică și poate astfel purcede la varii lecturi intertextuale ; de la celebrul Prétextat Tach (căpcăunul intelectual din primul roman, care a impus-o rapid pe piața literară), la sonorități grațioase sau neliniștitoare, precum Saturnine (protagonista din Barbe Bleue, 2012), pînă la bizarele Zoïle, Astrolabe sau Albumine. Evident, nu există interviu sau discuție cu Amélie Nothomb care să nu abordeze chestiunea prenumelor personajelor. De fiecare dată, scriitoarea se apără afirmînd că, deși sunt alese cu grijă pentru a servi scopului urmărit, niciunul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau mai degrabă încețoșată. Nu ajunsesem încă la majoratul de 21 de ani, trăiam pe margine, eram un fel de pasager clandestin în Paris. Aveam de a face pe atunci cu persoane care, indirect, aparțineau unei lumi dubioase, frecventam locuri bizare și existau, ici și colo, indicii despre ce avea să devină afacerea Ben Barka. J. Echenoz Acum că sunteți în fața mea, pot să vă pun în sfîrșit întrebarea care mă bîntuie de multă vreme: cum găsiți numele personajelor dvs.? Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trece cu vederea scriitura acestuia. În fine, narațiunea Omul și umbra, din volumul omonim publicat, în 1946, de Oscar Lemnaru, este singura proză de teroare din creația sumară a scriitorului, celelalte (de pildă, Masca sau Mâna) intrând doar în sfera bizarului, nu în cea a terifiantului 65. De altfel, Lemnaru este obsedat de ideea cultivării fantasticului 66, care, după cum se subliniază și în Dicționarul scriitorilor români, rămâne, potrivit autorului, "singurul legitim [...], toate celelalte formule părându-i-se uzate" (1995-2002: II, 737
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sau, măcar, să-i dea ceva de băut. "Atunci, Stroici îl apucă și-l ținu neclintit; iar Spancioc, scoțând cuțitul din teacă, îi descleștă cu vârful lui dinții și îi turnă pe gât otrava ce mai era pe fundul păharului". Bizar este că răzbunarea, teoretic dreaptă și aducătoare de echilibru în tulburarea elementelor pe care o săvârșise Lăpușneanu, are, în sine, aerul unui asasinat sadic din specia celor gândite de tiran, fapt accentuat de căutătura sadic-vindicativă a celor doi boieri: în timp ce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-i nebune și s-o țintuiască pe loc". Refrenul acesta, desprins dintr-o teamă inițial paralizantă, galvanizează intențiile hangiului: "da! s-o țintuiască pe loc". Metamorfoza psihosomatică este completă: "tremurătura lui se opri, abaterea dispăru și figura-i [...] luă o bizară seninătate". Personajul este gata de acțiune: "El se ridică drept, cu siguranța unui om sănătos și puternic". Odată opera de efracție încheiată, Leiba, întors din casă cu armele sale insolite, așteaptă ca mâna făptașului să forțeze intrarea. Când aceasta nu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fiorul frigului, că amândouă se confundară într-un tremur puternic, nepotolit". Printr-o contaminare ontologică, haita, zăpada, astrele personifică frigul; singurul refugiu din calea acestuia rămâne umilul spațiu domestic, protejat de căldura focului: "Eternul frig licărea în ochii jivinelor, în bizarele jocuri fosforice ale zăpezii, în luciul tern al planeților morți de pe cer, în văpaia rece de diamant a stelelor zbătându-se de prisos, în înghețul întunericului fără fund și zare". Toate sugestiile luminoase, care, în mod curent, implică pulsul vital
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atmosfera care se constituie din tente stranii, în consens cu pasiunile ce se dezvoltă și se ciocnesc. Conacul izolat din coasta Repedei este, prin arhitectura sa ciudată, mediul propice tainei" (1984: 135-136). Alegând, ca setting al intrigii sale, un spațiu bizar, cu pulsații deschise în finele capilare ale goticului, naratorul reiterează un topos al imaginarului terorii, extrem de util în accentuarea senzației de straniu, care precedă orice experiență ficțională a terifiantului 85. Calitatea desenului împrumută ceva din tușele maeștrilor americani, mai ales
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
extraeuropene. Aceștia au obținut mai multe rezultate în America, Australia, Africa și mai puține în Asia, unde islamismul a repurtat succese mai importante. În același secol al XVI-lea, stilul baroc (de la portughezul barroco, perlă neregulată, neșlefuită, resemnificat prin "extravagant, bizar, absurd", estetic echivalent cu fantezie, exaltare, gust pentru fantastic, pitoresc, decorativ) s-a exprimat în edificii religioase cu ornamentații greoaie și multe linii curbe. Spiritual, misticismul a atins apogeul. Între 1550-1650 s-a vorbit de "secolul sfinților", iar în Franța
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a vechilor mituri ce ar garanta vigoarea unei opere. Dimpotrivă, avangardiștii susțineau superioritatea imaginației și a simbolurilor care surprind receptorii și le modifică atitudinile, comportamentele, modurile lor de a fi. Acei creatori au intrat în conștiința publică cu nume uneori bizare: futuriști, expresioniști, cubiști, dadaiști apoi suprarealiști. Lista a continuat cu noi denumiri mai mult sau mai puțin ezoterice, până astăzi. În spatele denumirilor stau însă idei și gesturi adesea comune, peste care s-a trecut cu ușurință. Avangardiștii în arte plastice
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sau sculpturi dispărute le aflăm aici o unică amprentă prin reproducerea lor. Alexandru Bogdan-Pitești se folosește de ziarul Seara pe care-l conduce cu începere din 1910, utilizându-l atât ca o armă politică, cât și ca o publicație literară, bizară hibridizare, nu însă și pentru excentricul estet. În el își publică majoritatea articolelor de critică de artă simbolisto-decadenții Dimitrie și Lucrezzia Karnabatt, articole rezultate dintr-un periplu prin muzeele europene. O scurtă trecere în revistă a mișcărilor secesioniste scoate în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
organizarea este adesea insidios subminată de detalii simbolice puternice care au devenit centre independente de energie. [...] Picturile lui Moreau par să permită un mare grad de autonomie, deși acestea sunt, de obicei, constrânse de către un ferm, dar cu toate acestea bizar și abstrus aranjament imaginar"52. Chiar într-un context narativ pe care-l revendică pictura lui Moreau, "narațiunea", ca și în cazul romanului lui Gustave Flaubert și a romanelor decadente, cedează locul descrierii, sau mai precis "simbolurilor" care alcătuiesc textura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o delectatio morosa conferă tabloului și o notă decadentă, amplificată și de stranietatea peisajului cu valențe claustrale și litificate într-o rigor mortis care afectează tot ceea ce se află în jur, de la blocurile paralelipipedice de piatră albă cu o luminescență bizară, la apele încremenite într-o oglindă glasată, de la atitudinea solemn-statuară a omului în giulgiu, noul locuitor al Insulei morților, la verticalitatea chiparoșilor asemeni coloanelor unui templu. Nu există nicio pasăre, niciun semn de viață în acest peisaj mai degrabă mental
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nuanțe de mucegai rare", demne de cele celebrate de Huysmans. Alphonse Voisin Delacroix la Paris expune fantezii macabre: "aceste lămpi cu flori sub forma unor tibii înverzite, aceste scrumiere sub forma osului iliac roase de compoziții purulente" și alte curiozități bizare care reprezintă o "negare a actului decorativ". Sunt enumerate și vasele de faianță care ornează terasele și galeriile castelui Peleș executate de von Heider la Schongau "vase strălucitoare precum penajul păsărilor, oceli precum au păunii". În "Des ateliers de céramique
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lumină și o atmosferă care să dea naturii o notă stranie și misterioasă (de altfel proprie și ea basmului). Astfel, misterul și enigmaticul de care se simțea atras sunt exprimate ca problemă de lumină în pictură. Interesul pentru ezoteric și bizar atenuându-se, natura, realitatea cu frumusețea ei începe să-l atragă 173. Preocupările pentru arta decorativă la Gheorghe Petrașcu, evidențiate și de studiul Sandei Agalidi, scot în evidență "interesul firesc pentru un gen ce era mult cultivat în acel deceniu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a ceea ce dalta nu a decupat, nu a format încă în masa amorfă, densă, o potențialitate care întârzie să se desfacă, dar din care se alimentează restul. Cu câteva decenii înainte, non-finitul picturii lui Nicolae Grigorescu apăruse ca o inovație bizară, fiind puternic contestat ca o carență sub raport tehnic. O serie din Himerele paciuriene au ceva neterminat, nedesăvârșit, tatonant, manifest prin disproporția intenționată a raporturilor corporale, cât și prin fluiditatea, instabilitatea ductilă a acestor corpuri. În mitologia greacă, Himera este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Mișcărilor iregulare ale membrelor le corespunde în clasificarea lui Charcot faza de debut a crizei, a marilor mișcări tonice, însoțite de ochii dați peste cap, care lasă să se vadă albul scleroticei, de gesticulația exagerată prinsă în atitudinile cele mai bizare din faza tetanismului. Aceste atitudini, în care corpul pare rupt în bucăți, în care trăsăturile feței apar deformate în rictus sunt lipsite de un corespondent cognitiv sau afectiv. De aici, probabil, senzația că ele răspund unui control și unei intervenții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca model decăderea Imperiului Roman. Utopia estetică a lui Alexandru Bogdan- Pitești are rădăcini mult mai adânci, ea se modelează în atmosfera acestei crepuscularități fin de siècle și, ca orice stingere, este înnobilată fictiv în contextul sensibilității decadente. Acest mesianism bizar, deoarece prevede paradoxal o înălțare până la măreția decadenței europene, se articulează pornind de la premise culturale. În opinia lui Alexandru Bogdan-Pitești, România trebuie să îndeplinească un rol tutorial-civilizator prin promovarea unei politici culturale extinse la nivelul întregii arii balcanice. Perspectiva optimistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care devenise prizonieră odată cu închiderea Berlinului de Vest, iar orașul își găsea astfel viața și substanța în îngrăditura libertății sale. Am făcut o incursiune în Berlinul de Est. Unter den Linden și Alexanderplatz se transformaseră, se occidentalizaseră într-un mod bizar și neconvingător: un minaret uriaș pe post de turn Eiffel, clădiri cu pereți de sticlă, zone pietonale, dar și vitrine mohorîte și cheap ce degajau o tristețe ascunsă, prea multe uniforme în comparație cu ținutele civile, ca pentru a ține sub observație
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]