10,418 matches
-
îmi vei fi tot leac.... m-ai înălțat ca pe o boare deasupra mării-n cer senin și le-ai rugat pe ursitoare s-arunce cupa cu venin... cere-mi și-ti dau... îți dau suflarea să-ți încălzească brațul blând, neobosit în dantelarea zilelor vii, ce își dau rând... Referință Bibliografică: Dantelare / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DANTELARE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341095_a_342424]
-
la pastă de dinți și la conservele de pește, leș jeux șont faits, rien ne va plus! ești anunțat, adică programul cu publicul s-a-ncheiat mâine este lungă zi liberă, se vor ridica rugăciuni către cer, se va sacrifică mielul cel blând, pentru că șansa să-i ajute pe cei norocoși. (ELEGIA 38) Este multă cultură metafizica aici, bine filtrată de sensibilitatea poetului: Ploaia vine că o iubită uitată, mereu în momente nepotrivite, iubesc ploile, spune o femeie altădată frumoasă și de ce nu
POETUL FLORIN DOCHIA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341243_a_342572]
-
Alma se amuză.Îi plăcea să stea în preajma lor. - Nu văd nici un impediment,râse -Tata mi-a dat voie, să-l numesc așa. Ea observă că în ultimul timp, Leon părea mai puțin interiorizat. - Frumos nume .E nărăvaș? - E foarte blând și se mișcă încet. E cam leneș. - Înseamnă că nu seamănă cu tine. Trebuie să-l dresezi! Puștiul aproape sări de bucurie; - Am voie? Alma nu apucă, să răspundă. Lordul intră în încăpere,îmbrăcat cu haine de echitație și cu
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
cine să mai cânte sub lună, când pe cer S-au adunat doar aripi cu zboruri care pier? Se-adună nemiloase pădurile să-și piară Toți arborii desculți, pe-o strună de vioară... Și cântecul străpunge covorul de tăceri Al blândelor ispite, din nopțile de ieri; Mi te-așezai în vise cu dor și jurăminte Azi bântuie minciuna și toamna prin cuvinte... Și doar îți dăruisem o lacrimă albastră Acolo în vitraliul ciobit din joaca noastră; Ai lăcrimat parșiv și lacom
ALBASTRU FRÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341275_a_342604]
-
din Vâlcelelor este mort. - Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i fie țărâna ușoară. - Eu sunt moștenitorul! - triumfă cu mândrie și aroganță Principele Severinelor. Mihai consternat de atitudinea tatălui său părăsi încăperea, îndurerat de vestea morții acelui om blând și bun la suflet. - Tudor, după moartea mea vei deveni moștenitor, iar pe fratele tău îl vei ține la curtea domnească, având grijă să nu-i lipsească nimic. Nu vreau ca principatele să mai fie fărâmițate. Doresc să fac din
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
sub o tufă spinoasă. De bucurie, și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin, și o picătura de sânge s-a prelins pe ghiocel. Căldura sângelui a dat puteri florii să reînvie. Astfel
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
Publicat în: Ediția nr. 765 din 03 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Îți scriu să te împac viața-i aceeași - o conspirație între adevăr și fals și poate... că lumea-i un copac roditor când vorbele sunt mari și soarele blând? unii te vând îndată ce luna coboară în fântână izvoarele tale le-au fost la’ ndemână pe vreme de secetă și-ndoială... îți scriu să te împac ce mare eroare... să cazi la’ nvoială cu abisul (iubitor de pulberi, de fulgere
CÂND VORBELE SUNT MARI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341345_a_342674]
-
din 05 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Magia pădurii Pădurea, Ca-ntr-o vrajă dintr-un vis, Frunzele, precum aripile și-a întins, Solemnă înmărmurire, O clipă sacră de senin și vis. Peste pădurea-nvăluită-noapte, Adeseori, Se aud în șoapte Voci blânde ce urcă în Cer. În umbre-ndepărtate, Vântul poartă cu sine, Pe aripi, răsuflări divine. Din Înalt de Cer, O rază de Lumină a căzut Peste tăcerea nopții ce-a foșnit. Din înmărmurirea solemnă, Trezind un Infinit, Imperceptibil, Totul se
MAGIA PĂDURII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341382_a_342711]
-
nici nu m-am tăiat în vreun ciob. Pe atunci, nu se aruncau cioburile pe ulițele satului. Deh, acestea erau jocurile noastre, dragi nepoți, în zilele când ploua după săptămâni de secetă. Nu vă recomand să procedați astfel. Natura era blândă cu noi, iar țărâna era curată. Când cineva se tăia cu secera, turna țărână pentru oprirea sângelui. Alte vremuri, aceeași Natură dar nepângărită de tot felul de chimicale. Bunicul îmi spunea cu blândețe, că Natura a fost creată ca să ne
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
rugii tale iarăși singură contemplu muntele sfântului semn Arunașalla încă păstrează culoarea purpurie acesta este fundalul limpede și luminos al existenței sau ne-existenței punctul de reper imposibil să rezist farmecului său orice aș face oriunde m-aș afla conturul blând rotunjit al crestei sale desenează căderea-n gol albastru adânc strălucitor de stele fără număr se boltește licuricii transformă grădina într-un covor de lumină plutitoare o ultimă privire o figură subțire și dragă întrezărită pentru ultima oară la ultima
CEA MAI FRUMOASĂ ATINGERE A DARULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341431_a_342760]
-
Jan Bărbulescu (care murise cu șase luni în urmă, fiind luat în coarne de un taur de la moșia din Episcopia, chiar în ziua de sfântul Ion, când își sărbătorea onomastica, voind să se laude față de prieteni... că are un taur blând ca un miel, căci era prins de băutură și îmbrăcat într-un halat de mătase, roșu, în clipa când a pus mâna pe fruntea lui Prian, atât i-a trebuit „fiarei” că l-a făcut una cu pământul) mi-a
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
De zidul nopții-n sunet de-alăute Se năruiau cărările pierdute Eu mă rugam pe boabe de mărgea. Te-am căutat prin marile cetăți Nădăjduind să-nduplec noaptea să-ți SONET CONSTANT Pe nume-ți este scris : statornicie! Și-un blând miracol te pândește-ades. Să-i descifrezi sublimul înțeles Tu te-ai deprins din fragedă pruncie. Credință îți alunecă-ntr-un riț Te dai iubirii ca-ntr-o Mater Alma Și printr-o amintire vie, calmă, Ai vrea sa retrăiești eternul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
te-ntorci din drum de-ai obosit Chiar dacă luntrea trage-ncet la mal Deasupra țărmului se zbate-un val Și pescărușii au zburătăcit. Deasupra, în azurul nesfârșit O pasare măiastra s-a oprit... LUMINI CRUCIFICATE Mă sprijin de un sunet blând de flaut Feudele de clipe-s iluzorii Beau apă din zenit precum prigorii Prin riduri amintirile îmi caut. Și nici nu știu, acelasi palimpsest Ce s-a iscat așa cum iscă zorii A deviat o clipă meteorii Și din întoarcere mai
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
albăstrele, năsturași sidefii, mici pâlcuri de păpădii. Susur de izvor s-aude, de sub pietre clipocind, apa sprinten șerpuiește, având sclipiri de argint. Cățărați pe un stei din sare, speriați, doi iezișori behăie timid spre capră, implorând-o: „ajutor!” Cu ochi blânzi, spre mine, capra privește implorator, să-i dau jos neastâmpărații, să se joace pe covor. Ținând iezii strâns în brațe cobor steiul dăltuit, câinele în juru-mi sare, pune botul jos pe labe, dă din coadă mulțumit. Revin, spre prânz acasă
VIŞINI ÎN FLOARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341485_a_342814]
-
prea tineri, neistovita culoatre mov, jder în întunecime, horă-ntâlnind mâna ta, chip străin, oh, prea devreme murim prima oară, prea devreme murim... O parte din legi s-au șters prin plecarea voastră, tăcerea m-a învelit ca pe un vierme blând, de mătase, în edificiul părăsit cineva a intrat frumos și alb, încăperile i-au devorat chipul, eu privesc prin transparența clipei. Cine mă va elibera de aripi înainte de a mă închide în mine? De la cenușiu la albastru este o cale
TOTODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341489_a_342818]
-
femeie adâncă, strălucitoare Așa, se-nnoptează în istorie grav și trist În veci pe cruce va rămânea Christ Și tot universul, de tine, îngrozitor mă doare! CU MÂINILE ÎNTINSE CĂTRE TINE Tu ești un mal al râului, al mării, Eu blândul, malul celălalt. Cu mâinile întinse către tine Dinspre adânc înspre înalt. Tu ești corola crinului cântând, Eu rădăcina lui din adâncimi Și astfel în tăcere și în rugă, Te port de la-nceputul timpului pe mâini. Tu ești aripa stângă a
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
e capabilă să ironizeze, cu mai multă sau mai putina finețe, după împrejurare, orice răspuns stângaci al interlocutorului. Era o femeie impulsiva, dar știa să facă dovada celei mai perfecte stăpâniri de sine, dacă era cazul. Putea fi severă și blândă aproape în același timp. Arătase nu de puține ori că avea abilitatea de a controla, orice situație conflictuală. Știa să atragă ori să respingă cu aerul cel mai firesc, lăsând impresia că e perfect îndreptățită să procedeze într-un fel
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
se-nchină îngerii ți se prosternă într-o dragoste eternă. Toți copiii buni ai Terrei pe cuprinsul emisferei fiindcă ești - te preamăresc Maica Pruncului Ceresc. Maica Pruncului Divin stăpânind Înaltul Cin. Cu fidelitate sfântă toți copiii tăi îți cântă Maică blândă și curată pururi binecuvântată. INTERPRET 2 : Duhu-n trupul fecioresc a zidit copil ceresc a zidit copil divin Lerui ler și linu-i lin. Și s-a răspândit în lume taina veștii celei bune taina vieții minunate a iertării de păcate. Floare
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
mângâiem nespus Pruncușorule Iisus. INTERPRET 3 : Dumnezeu i-a dat Mariei crinul nevinovăției un miracol de iubire floare de neprihănire. CRAINIC 1 : De milenii - două-ncoace Domnul nostru daruri face pentru orișice făptură dându-i cuminecătură Însuși Trupul Său cel blând. De ești însetat, flămând Domnul intră-n trupul tău Și te apără de rău. CRAINIC 2 : Darul lacrimilor tale răsărite în pocale lujeri mici de lăcrămioare rouă în mărgăritare. Chiar și stelele suspină în lumina cea mai lină din seninul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
Pruncuț într-o iesle, nu-n pătuț. Te-ai născut în ieslișoară Doamne-n pântec de Fecioară. pe când Steaua s-a oprit și pe bolt-a poposit, chiar deaasupra unui sat străbătut în lung și-n lat de firavi și blânzi păstori deșteptați din noapte-n zori, de suave voci cerești și colinde îngerești. Care cântă-n cor : Mărire, întru cei de sus, Iubire și-ntre oameni pe pământ pace și bunăvoire! Prin dumnezeiscul dar ieslea deveni altar, căci în ea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
De câte ori se furișa grăbită Spre alte lumi... Pe trepte abisale Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
Și totuși!... Ce-am băut?!... Doar nu m-am îmbătat dintr-o gură de rachiu!...” Își propuse să se găndească cu orice chip la altceva. Încercă să se înduioșeze, așa cum i se întâmpla de fiecare dată, gândindu-se la chipul blând și zâmbitor al mamei sale, stinsă prematur acum trei ani... Paradoxal însă trăsăturile acesteia prinseră a se metamorfoza, încet-încet - fără ca voința lui, ce părea de-a dreptul paralizată, să poată interveni - în cele ale Marietei care, în mijlocul unui hol pe
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
teatru în care toți actorii au aceeași culoare se trăiește intens într-un fond sepia fără scăpare cortina se lasă greu fotografia lunecă în sertarul mesei de nuc lacrima sferei în care viața a început o simt adâncindu-mi palmele blânde pe fruntea lăsată ca într-o rugă în fața celei care îmi aducea odată demult lingurița de fericire înainte de deschiderea pleoapelor de copil somnoros sărut căldura mâinilor și cum roata vieții își întoarce măștile-roți mereu îmbrățișez trupul slăbit de boală al
77 ( GÂND DE ZI 8 NOIEMBRIE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342058_a_343387]
-
hrisoave în versurile eminesciene precum ploaia în rădăcini. Aceasta este eternitatea ei, gloria ei de a fi mereu ca frunzele pe o cetină seculară. II Patria îmi este Limba ce o vorbesc pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce, încă, modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din
GLORIE LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342073_a_343402]
-
timp, țarul organizează prima armată profesionistă din Rusia și dă lovituri mortale tătarilor din Kazan și Astrahan, anexându-le teritoriile. Își alege de soție pe Anastasia, din stirpe rusească. Nelipsit de la nici o slujbă bisericească, mândru și neclintit în politica externă, blând și îngăduitor cu supușii, cu o soție pe care o iubea nebunește și care îi dăruise deja două fiice, Ana și Maria, și doi fii, Dmitri și Ivan, țarul pare, pe drept cuvânt, monarhul ideal pentru poporul rus. Se zice
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]