4,944 matches
-
lui Fima sau la Întrebarea pe care i-o pusese Wahrhaftig sau poate la amândouă. Ochii lui albaștri, apoși erau ațintiți spre perete, Într-un punct aflat deasupra reproducerii după Modigliani. Cu expresia lui satisfăcută și cu mustața subțire și blondă, Îi părea lui Fima un diplomat prusac trimis Împotriva voinței sale În misiune În Mongolia. Îl lăsă pe Wahrhaftig să termine o anecdotă bine cunoscută. Apoi se așternu tăcerea, după care, ca un leopard somnoros, spuse aproape fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Însă Îndemnurile astea erau de prisos, căci Gad Eitan se retrăsese deja În cabinetul lui, Tamar ieșise să se spele pe față, iar Fima oricum nu se mișcase de la biroul său. La cinci și jumătate o femeie Înaltă, cu părul blond, Îmbrăcată Într-o rochie neagră și frumoasă ieși din cabinet, se opri În fața biroului de recepție și Întrebă, aproape În șoaptă, dacă se vedea? Dacă arăta groaznic? Fima nu auzi Întrebarea și răspunse din greșeală la alta: Sigur, doamnă Tadmor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dar simt că vreau să-ți povestesc absolut totul - cu opt ani În urmă, vara, m-am dus să stau trei săptămâni la verișoara mea din Amsterdam și am avut o idilă amețitoare cu un ofițer de securitate de la ambasadă, blond și prostănac, cu aproape douăzeci de ani mai tânăr decât mine. Un tip care s-a dovedit foarte curând a fi un idiot narcisist. Un adevărat armăsar În pat, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Poate o să te amuze să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
marginea pădurii maică-sa se opri și se Întoarse spre el. Fața ei frumoasă era chipul unui Înger mort: fruntea Îi strălucea În albeața lunii. Obrajii trași erau acoperiți de o paloare cadaverică. Dinții Îi luceau fără buze. Coada ei blondă era făcută din smocuri de paie uscate. Ochii Îi erau acoperiți de ochelari de soare negri, ca ai unui orb. Pe uniforma ei de școală religioasă zări pete de sânge uscate În fiecare loc pe care sârmele de fier Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la timp? Sau dacă din cauza frigului nu poate porni mașina, cum pățește aproape zilnic vecinul cu demarorul care tușește Încontinuu? Sau poate că fata asta - Fima și-o imagină: nu prea Înaltă, pistruiată, cu ochi surâzători, deschiși la culoare, păr blond, buclat - obișnuiește să doarmă la studio, pe un pat de campanie, Într-o cameră specială pentru crainici. Asemănătoare Încăperilor de la spital În care pot dormi medicii de gardă. Cum se Împacă soțul ei, agentul de asigurări, cu asta? Oare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pătrat, cu arătătoare fosforescente, din acelea care străluceau În Întuneric ca ochii unei fantome. Am o fotografie În care apare În uniformă britanică, dar nu prea arată a soldat, atât e de dezordonat. Și obosit. De fapt În fotografie e blond, zâmbitor, cu dinți albi și frumoși, și o mulțime de riduri mici și drăguțe În jurul ochilor. Nu e trist, doar obosit. Ține În brațe o pisică. Poate că suferea și el din cauza iubirii neîmpărtășite? Mama n-a vrut niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să tremure, vasele de sânge păreau că stau gata să plesnească și răcni politicos: —Gata! Ajunge cu cotcodăceala! Marș la lucru cu toții! Aici la mine nu e parlament! Aproape fără să deschidă crăpătura buzelor, Gad Eitan sâsâi pe sub mustața sa blondă: —Ba exact asta este. Un parlament senil. Alfred, vino În biroul meu. Și am nevoie și de tine pentru o clipă, regină a frumuseții În călduri, să-mi aduci fișa doamnei Bergman. Ce ți-am făcut, șopti Tamar În timp ce ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gros, cu ochiuri de grăsime plutind la suprafață ca niște bănuți de aur, pe care obișnuia să-i pescuiască Încet cu lingura când era mic. În fiecare vineri maică-sa Îl aștepta la poarta școlii la amiază, cu coada ei blondă Încadrându-i capul ca o coroană și un fel de pieptene maro, făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bomboană de ciocolată, găsi Într-un sertar uitat o tabacheră din argint, plină cu perle și pietre semiprețioase, iar printre ele descoperi deodată pieptănul din carapace de broască țestoasă pe care mama sa obișnuia să-l poarte În părul ei blond, la ceafă. Doar căciulița croșetată albastră, de bebeluș, cu moțul de lână cusut pe ea nu se zărea nicăieri. Cada din baie era susținută de labe de leu din bronz și pe raftul din spatele ei se aflau pachete Întregi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eu de câteva ori în spatele roabei ca să țin sacii și să ajut la „ajutat“. Drept răsplată aveam voie să mă uit în „camera de duminică“; locuința lor avea nenumărate încăperi micuțe, iar mama lui Felix, o femeie plinuță cu păr blond și ondulat, peste al cărei piept bluza sta gata să plesnească, descuia ușa odăii răsucind cheia aproape fără zgomot. Pentru o clipă rămâneam locului, orbit de răsfrângerea luminii din fereastra de vizavi și de la ușa dinspre grădină; mă respingea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că rațiunea este dușmanul nevroticului. Da, dar se poate întâmpla orice de-acum până-n decembrie. Vreau ca totul să fie aranjat în caz că se-ntâmplă ceva. Când își va scrie Lisa autobiografia, aceasta se va intitula În caz că... Până și părul ei blond tuns până la baza gâtului și machiajul rezistent la orice intemperie sunt concepute tot în caz că... ar fi dusă de urgență la spital în urma unui accident care i-ar bloca accesul timp de 24 de ore la instrumentele ce-i sunt necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din nou și amintește-ți cu cine stai de vorbă. Îl cunosc pe Kieran de când era un foarte tânăr student de optsprezece ani. Chiar dacă Lisa se ocupase, în ultimii ani, de hainele lui și reușise chiar să-i modeleze părul blond, uscat ca sârma, într-o coafură filată elegant și-l convinsese chiar să-și pună lentile de contact, numai terapia cu șocuri electrice i-ar fi făcut membrele lungi ca de păianjen să se miște cu vreun pic de eleganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Privind-o cum împinge ușa coșcovită a micuțului birou al firmei MarkieFit, de deasupra cantinei Kashmir Kurry, nu am putut să nu observ că era îmbrăcată ca pe vremuri, în niște blugi foarte strâmți, că părul ei lung cu șuvițe blonde era lăsat liber și nu în coadă de cal ca de obicei, iar zâmbetul îți sărea în ochi. Purta și un maiou sumar cu spatele gol și până și eu știu că după 35 de ani nu mai poți purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mi s-au părut incredibili de pretențioși. Dar tocmai asta e ideea cu Supertramp, aș fi vrut să-i explic. Și ei cred că diferența de vârstă nu contează. De fapt, Danny părea și mai tânăr de 26. Părul lui blond era mai lung decât (cred eu) e acceptabil sau la modă, iar zâmbetul mai larg decât (cred eu) e oficial cool. Îmi venea să-i cumpăr dulciuri ca să-i mulțumesc pentru amabilitatea lui. —Deci? Maria aștepta încă o explicație pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Rix1, în West End. Mi-a plăcut la nebunie, bineînțeles, cu scene interminabile cu uși care se închideau și se deschideau într-o sincronizare la secundă, bărbați cărora le cădeau pantalonii dând la iveală șosete haioase ținute de jartele, femei blonde cu părul făcut permanent, îmbrăcate în cămășuțe de noapte ca pentru păpuși. Dar nu era verosimil, nici nu era asta intenția, și asta a stricat cumva efectul pentru mine. Nu aș fi ghicit niciodată că peste ani și ani voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu picioare nesfârșite pe care le punea în valoare în niște blugi strânși pe corp. Mi se pare tipic pentru mine să renunț la a mai purta blugi tocmai când învățasem cum se face cum trebuie. Părul ei era un blond deschis și tuns scurt și țepos, o tunsoare pe care numai cu o față frumoasă ca a ei, îți puteai permite s-o afișezi. Părea de 24 de ani deși știam că era de vârsta mea. Am încercat să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la pat, cu inima fulgerată de ochii scăpărători de patimă ai unui geambaș tânăr și bogat, dar căsătorit și cu o droaie de copii. Ce repede s-a topit muntele acela de fată, cu ochii albaștri, buzele cărnoase și părul blond ca apele spicelor de grâu. Numai trei Duminici m-am așezat pe tăblia de fier a patului ei negru, împodobit cu o coroniță de tuci dată proaspătă cu bronz. În săptămâna a patra un suflet de catifea s-a desprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Laura, apropiindu-se de masă. Am privit-o. Ea schiță un zâmbet confuz. Era palidă și frumoasă. Nici când n-a fost Laura atât de fermecătoare. Rochița ei simplă, pălărioara cochetă, mănușile, ciorapii și pantalonii, toate negre, evidențiau un farmec blond, înflorit într-o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sub care candela mai ardea. Cu stânga șovăitoare, unul după altul își descoperiră capetele asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să-i scoată numai mușchii pântecului și să-i azvârle apoi ciozvârtele și capul peste uluca din fundul ogrăzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
regrete. El a scris numai câte un singur cuvânt din fiecare poezie delicată, pe care însă a trăit-o în toată frumusețea ei. Bălanul acesta pleșuv avea în privire expresia pruncului cu degetul în gură. Mustața lui închipuia un semicerc blond și bine împlinit, pornit din josul nărilor, peste gură, înspre bărbie, până lângă vârful ei. Cu căpățâna mare și rotundă, cu pince-nez-ul înfipt mult prea jos de rădăcina nasului bombat, cu pleoapele lăsate cât jumătatea doileului, de sub ale căror gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
minte și în suflet și Marele Clopotar și Marele Venețian, uriașe piramide albe netezite, parcă, cu mistria. Și iată că dinspre dreapta, dedesubtul munților mărunți ai orizontului, cerul crăpă. Brâul de dungi din fundul adânc al zărilor, se coloră în blond. De după o coamă mai înaltă, soarele - imens ghemotoc de aluat din aur topit - apăru și se urcă grăbit. În cele câteva clipe în care piticul, între coastele mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am privit, fără să clipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fotografiezi. - Nu-i nevoie, plâng cu ochii uscați și îngenunchez în fața ei ca să-i culeg viorelele din ochișori. Adriana ascultă cum fulgii mari se așază afară, pe zăpada proaspăt așternută. Ascultă cu gura întredeschisă din pricina polipilor și își înalță căpșorul blond, ca să-și rotească privirile prin odăiță. - Adriana, murmur eu, unde ți-a rămas burtica plinuță de mâncăcioasă ce erai?... - A tăiat din ea Nenea Doctoru o felie ca dintr-un pepene, a turnat lapte și mi-a pus-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plecarăm împreună. Ioșca are cârciumarii lui, care îi dau de băut pe datorie. - „Treci la socoteală”, râde Ioșca. - „În regulă”, aprobă birtașul, cu pântecul acoperit cu un șorț alb ca și chipul său. Are gura și mustața ca de morsă blondă. Chelnerița Paula rotește niște ochi văduviți de gene și sprâncene. Chipul de faianță îi este stropit cu bidineaua, cu picături de sânge. Ioșca îi spune „Porzelanprinzessin”, îi sărută mâna cu multă stimă, fără să-i observe pântecul balonat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se poate reda, împreună cu patina singulară a clădirilor vechi și scunde, cu ferestrele lor, asemănătoare ochilor întunecați și triști, cu umbra zidurilor, dozată fantastic de lumina palidă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dinte strâmb și galben. Când are de spus ceva, își dezlipește buzele, ca să întindă între ele o ață de scuipat. De când nu ne-am văzut, ciuperca din spatele urechii i s-a mărit cât țelina și supurează. Un craniu pleșuv, lațe blonde la ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață, completează fizicul amicului meu. Zaharia nu e prost. Amarnic poate să se mai înșele cineva care judecă omul după înfățișare. El rumegă cuvântul îndelung și-l rostește rar și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]