6,712 matches
-
entuziasmat de ceea ce a văzut. — Se sărbătorește peste tot, povesti fratele meu. Fiecare familie a agățat în fața ușii un lampion mare de ceremonie. De pe acoperișuri se trage cu focuri de artificii. Oamenii sunt îmbrăcați în roșu aprins și verde. Principalele bulevarde sunt decorate cu lampioane pe mile întregi. Pe toate steagurile ce flutură în aer scrie: „Îi dorim căsătoriei imperiale să dăinuie veșnic!“. Orașul Interzis își începe sărbătoarea în zori. De la o poartă la alta au fost așternute covoare roșii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încolo, izvorul a fost păstrat pentru uzul exclusiv al rezidenților din Orașul Interzis. Porțile Pekingului se închid la zece seara și nimic nu are voie să intre pe ele, cu excepția căruței de apă cu steguleț galben. Măgarul merge pe mijlocul bulevardului. Se zice că până și un prinț călare trebuie să-i facă loc măgarului. Îl privesc pe sacagiu cum își termină treaba și apoi dispare în spatele porții. Ascult sunetul din ce în ce mai estompat al pașilor măgarului. Mă simt din nou învăluită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lupta cu mediul. Argumentația mea țintește numai individualismul feroce, care se hrănește nestingherit din inimile unora dintre noi, în singurătatea blocurilor confortabile sau nu, în care ne refugiem zilnic, și din care zadarnic năvălim tot zilnic deambulând pe străzi și bulevarde, în căutarea, cine știe, a unei fraternități, după care tînjim! Acolo, omul e acasă pe orice uliță, îl găsești peste tot: ce faci, Ilie, ce faci, Gheorghe? Și nu se poate să nu simți o cumplită invidie când te uiți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
s-a întîmplat mie însumi să descopăr că faptul e adevărat, și chiar în clipa aceasta când mi-aduc aminte și vreau să încep să povestesc, văd roșu înaintea... Dar să nu anticipez. Veneam prin urmare cu Fiatul meu pe Bulevardul Ana Ipătescu spre Piața Minai Eminescu. De departe am văzut stopul, am încetinit, și la trei metri distanță am frânat și am oprit. Mergeam pe culoarul unu. Era înainte ca acest bulevard să fie modificat și să aibă pe-o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
anticipez. Veneam prin urmare cu Fiatul meu pe Bulevardul Ana Ipătescu spre Piața Minai Eminescu. De departe am văzut stopul, am încetinit, și la trei metri distanță am frânat și am oprit. Mergeam pe culoarul unu. Era înainte ca acest bulevard să fie modificat și să aibă pe-o singură parte trei culoare. Apare verdele și pornesc drept înainte. În clipa aceea văd cum o Dacia 1100, din spatele meu, execută o manevra curioasă. Trece de pe culoarul unu pe culoarul doi, manevră
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
altă, de astă dată gravă, încălcare a regulilor de circulație, fiindcă puteam accelera și intra în el. N-am avut timp sa-mi dau seama ce e cu această mașină smintită, că o văd că-mi iese înainte în plin bulevard, mi se pune de-a curmezișul și din ea coboară repede un individ care se apropie de mine și-mi cere actele. ― Da' cine ești dumneata? îl întreb. ― De la Miliție, îmi răspunde. ― Să văd legitimația! zic, părîndu-mi-se bizar să fiu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
n-aș fi dormit apoi mai bine ca în noaptea care ar fi urmat. ― Ce e cu dumneavoastră? zise milițianul atât de nedumerit, că uită să mai schimbe culorile, și mașinile se îngrămădiseră de-o parte și de alta a bulevardului. M-am trezit ca dintr-o beție. Am luat-o spre mașina mea, m-am urcat și am pornit și eu în trombă. A trebuit să merg însă pe urmă încet, stând cuminte în spatele troleibuzelor. Simțeam, știam că devenisem periculos
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
săptămâni până ce am plecat spre Abrud, timp în care am rătăcit de dimineața până seara prin marele oraș fără să-l cunosc și nedorind să-l cunosc, trăind doar sub fascinația vitrinelor lui, a clădirilor sale înalte, a marilor lui bulevarde, a vieții lui secrete din care veneau spre mine doar strălucirea și mișcarea vie a reclamelor orbitoare și frumusețea fetelor și femeilor. Ne-am urcat într-un accelerat și falsul librar mi-a spus că mi-a făcut rost de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
are o justificare biologică, ci una socială, adică perisabilă. Prin urmare, îl voi pune pe țăran să se folosească de bunurile create prin muncă reunită: să locuiască într-un bloc cu două sute de apartamente sau să se plimbe pe un bulevard cu mii de pietoni și sute de automobile. Nimeni atunci nu va mai putea spune „aceasta e proprietatea mea”, ci „aceasta e proprietatea noastră”. Iată așadar cum se naște simțul colectiv. De-a lungul generațiilor, el trebuie perfecționat. Atunci imaginea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Început, Îmi plăcea să mă holbez la luminițele colorate ale bordului. După ce plecam de la școală, mă opream Într-o piață vestită a orașului, stăteam cam trei sferturi de oră la coadă și-mi cumpăram covrigi calzi. După asta coboram pe bulevard, unde se Înșirau cinci săli de cinematograf murdare, cu scaunele prăpădite, cu tapițeria sfâșiată, Învăluite În miasme de umblători nespălate cu zilele și fum de tutun din cel mai prost. Șobolanii se simțeau nespus de confortabil acolo și abia așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când citesc de exemplu despre Paris (nu de cel din Troia, ci de el din Franța) niște chestii laudative de genul: „Din dispoziția împăratului Napoleon III, Parisul a fost sistematizat de către Baronul Hausmann. Arhitectura este una de-a dreptul impresionantă. Bulevarde imense, cu trotuare largi, sunt împânzite de la un capăt la altul de clădiri uriașe în care măiestria arhitecților și a meșterilor pietrari oferă privirii un spectacol încântător”... Deși, încerc să fac un exercițiu un pic mai complicat de imaginație, tot
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de clădiri uriașe în care măiestria arhitecților și a meșterilor pietrari oferă privirii un spectacol încântător”... Deși, încerc să fac un exercițiu un pic mai complicat de imaginație, tot nu pot să percep cum de s au putut face asemenea bulevarde largi, clădiri enorme și parcuri pe locul unde exista un oraș cu străzi înguste, clădiri și dughene construite alandala, de-a lungul secolelor și mai ales, puzderie de biserici, așa cum îi stătea bine unui oraș, profund catolic. Într-un articol
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
TEMPUS FUGIT Azi poemul va intra în agonia pașilor pierduți pe calea victoriei înfrânte pe bulevardul libertåții închise pe trandafirilor uscați bis pe muchiile tåioase ale gropilor în care sunt aruncate flori dimpreunå cu lacrimile evaporate în parfumul descompunerilor råsunând pe dunga clopotului Mâine situl A4 își va aråta viscerele aburinde și arheologul va pune în fața
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1641]
-
vină? Primăvara, ca acum 40 de ani?... Întâlnire întârziată, pentru care nu mai ești apt, uzat de atâtea capcane, în fiecare clipă. Pisici, auzi, pretext! — Plecați deja? întrebă, intrigată, blonda de la catedră. Ridică din umeri, vinovat. O luă agale pe bulevard. Primăvara. Cuvinte. Primăvara făcută din cuvinte. Trotil. Praf. Roșu. Cireșe. Muguri fragezi, de reclamă. Un câine și o pisică. Lovituri, incendiu, huligani, răngi, devastarea apartamentului, focul. Pământul, aerul, apa și focul. Oxigenare, afrodiziace, agresiune, veninul solitudinii. Primăvara, sul de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oceane și douăzeci de mări și două sute de mâini, până să ajungă în contul fără cont, c-așa e năucul Anatol, ghinionist și zurliu și fără un sfanț, ca și țara lui zurlie și fără sfanț și fără noroc. Din bulevard spre dreapta și iar spre dreapta. Laterală liniștită. Arbori, zumzet neauzit, tăcere tenebroasă. Poarta grea de fier, trepte solemne. Clădire princiară, bolți, ogive, piatră lemn oțel, ferestre severe și coloane și policandre, cunoaștem decorul. Apasă butonul soneriei pe care scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică. Parcurile puturoase, pline de gunoaie și polițiști, bezna bulevardelor moarte, aglomerația din fața magazinelor goale sau a stațiilor supraaglomerate de călători, arșița și ploile capricioase ale subteranei. Se întorcea istovit din aceste aventuri somnolente. Pornea din nou, să atingă acel preaplin al oboselii care să-i vindece disperarea. În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altă dată. Să zicem, vineri, vrei? Treci pe seară. Sau ia-mă de la spital, văd că știi adresa spitalului. Tolea se aplecă spre șofer. — La hotelul TRANZIT! Știi unde e? Pe Splai... Taxiul se roti, o luă la stânga, reintră în bulevard, făcu rondul la Pache, întoarse. — A, deci nu sunteți bucureștean? Stați la hotel... sunteți în trecere. — Păi, cum... în trecere, sigur. În trecere, marea trecere. Toți suntem în trecere, nene Ostap. Dar eu sunt un provincial, asta vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe care le făcea și motivelor pentru care le făcea, taxiul îl putea învăța lucruri pe care nu le putea afla din nici un alt loc. Nu i-a fost întotdeauna clar care ar fi putut fi acestea, dar, în timp ce bătea bulevardele cu Dodge-ul galben și hodorogit de la cinci după-amiaza la cinci dimineața șase zile pe săptămână, s-a văzut limpede că le învăța bine. Dezavantajele muncii erau atât de evidente, de omniprezente, de zdrobitoare, încât, dacă nu găseai o modalitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de sine. Hotelul Existența s-a închis și, când s-a deschis din nou, câțiva ani după aceea, nu mai era amplasat undeva pe o pajiște din mijlocul Ungariei și nici nu mai arăta ca un castel baroc cules de pe bulevardele din Baden-Baden. Noul Hotel Existența era mult mai mic și mai sărăcăcios, și acum, dacă voiai să-l găsești, trebuia să mergi într-unul din orașele acelea mari, unde viața adevărată începe abia după ce se întunecă. Poate New York, poate Havana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
plecăciune ori de câte ori ne întâlnim pe stradă, piticii și schilozii, pensionarii bătrâni mergând cu pași mărunți pe trotuare, clopotele bisericilor și cei zece mii de câini, populația subterană de vagabonzi solitari căutători prin gunoaie, care împing la cărucioarele pentru cumpărături pe marile bulevarde și caută sticle prin pubele. Dacă nu vreau să las în urmă toate astea, de ce l-am încurajat pe Tom să intre în discuția asta pe teme imobiliare cu Stanley Chowder? Ca să-i fac o plăcere lui Tom, cred. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-o pe Lucy la cursurile de creație organizate peste vară de Berkeley Carroll School, de pe Lincoln Place și în fiecare dimineață, după ce făceam pe jos cele șapte cvartale și jumătate dintre casă și școală, mă întorceam cu pas leneș pe bulevard și îmi luam în primire locul din spatele tejghelei. Lucrul la Cartea nebuniei omenești suferea din cauza acestor obiceiuri modificate, dar făceam ce-mi stătea în putință ca să nu-mi ies din mână, mâzgălind noaptea târziu, după ce se ducea Lucy la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Center. La doar două ore după aceea, fumul a trei mii de trupuri incinerate s-a abătut asupra Brooklynului, scurgându-se peste noi într-un nor alb de cenușă și moarte. Deocamdată însă, era încă ora opt și, mergând pe bulevard sub cerul acela strălucitor de albastru, eram fericit, prieteni, mai fericit decât fusese cineva vreodată. (20032004) . Wood - lemn sau pădure (engl.) . Brightman se traduce literal prin „om luminat/luminos“. . Glass - sticlă (engl.) . Steel - oțel (engl.) . În limba engleză, expresia any
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
iar eu mă simt ușoară, fericită și nerăbdătoare. Atmosfera e deja total diferită de cea din seara trecută. Fără mașini ultrascumpe și fără restaurante megaselecte. Totul e mult mai firesc. Și mai distractiv. — Deci, spune Jack În timp ce ne Îndreptăm spre bulevard. O seară În oraș, stil Emma. — Absolut ! Ridic mâna, opresc un taxi și dau numele străzii din Clerkenwell din care se face mica alee. — Avem voie sper să intrăm cu taxiul aici, nu ? spune Jack cu blândețe când urcăm În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
seara asta o voi organiza eu, și asta am să fac. Nu, mulțumesc. E OK. Iau o hotărâre intempestivă. Schimbăm planul. Mergem la Antonio. — Pot să chem mașina... Începe Jack. Nu avem nevoie de mașină ! Pornesc cu pași fermi către bulevard și, slavă Cerului, se apropie un taxi cu lumința aprinsă, semn că e liber. Îl opresc scurt, deschid ușa pentru Jack și zic șoferului: — Bună seara, La Antonio’s, pe Sanderstead Road, În Clapham, vă rog. Ura ! M-am comportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în care i se întâmplase să pătrundă, descălțându-se afară în fața ușii, dănțuind în picioarele goale pe covorul moale sau pe dușumeaua cretoasă, ritual pe care l-a repetat de zeci de ori în camera mea, cu felinarul roz din bulevard iluminându-i luciul unghiilor mari de la picioare, cum sta în dreptul geamului înalt, așteptând să ies și eu de sub duș. Tanger a rămas capiu de la pescuitul pe râurile și lacurile cele mari din Rusia asiatică, pe Baikal, pe Enisei, visează noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]