6,806 matches
-
Elena și Florica. A fost modelul picturii România revoluționară de Daniel Rosenthal. R este considerată prima ziaristă româncă. Ziarul „Mama și copilul” era redactat aproape în întregime de ea. Exaltând maternitatea și crezând în influența femeii-mame asupra destinului societății, propovăduia bunătatea și dragostea universală. R. a editat o publicație pentru copii, în care interesează mai puțin istorioarele scrise sau traduse de ea cu scopul nemijlocit de a educa (Minciuna, Ploaia de aur), cât mai ales însemnările despre Franklin, Galilei, Newton, Mozart
ROSETTI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
ceea ce este important și de prețuit în viață, despre cum trebuie oamenii să se comporte și să aprecieze (în termeni de bun/rău, drept/nedrept, urât/frumos etc.) situațiile, evenimentele, persoanele, precum și obiectele sociale și naturale. Astfel de principii sunt: bunătatea, adevărul, dreptatea, libertatea, cooperarea, competiția, realizarea de sine. O atare definiție are însă doar un caracter orientativ, important fiind a dezvălui mai analitic notele fundamentale ale conceptului și a surprinde relația cu alte noțiuni apropiate. Să precizăm însă mai întâi
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și stenografiată în același timp, cu un faimos preot maniheu în august 392. De asemenea, în această perioadă termină importantul studiu despre Liberul arbitru (De libero arbitrio), care fusese început la Roma cu cîțiva ani înainte. Augustin afirmă din nou bunătatea intrinsecă a liberei voințe umane, care nu e constrînsă încă de la început de un principiu al răului, așa cum afirmau maniheii; dar, întrucît se poate întoarce și spre rău, voința e un bine intermediar; eroarea voinței nu derivă dintr-un principiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se termină cu o mărturisire de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pămîntești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu recunoștința credinciosului care își încheie povestirea cu o emoționantă rugăciune. Așadar, din punctul de vedere al structurii sale, opera este divizată în două mari părți: una propriu-zis autobiografică, ce cuprinde primele nouă cărți, și o a doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
așadar, nu este aceea a harului și a liberului arbitru, ci aceea a harului și a libertății. Pelagius susținea că păcatul era cauzat în esență de liberul nostru arbitru, utilizat în mod nepotrivit; acesta nu reduce nici libertatea și nici bunătatea naturală și, în consecință, nici puterea de a face bine. De aceea, tot potrivit lui Pelagius, harul lui Dumnezeu nu influențează voința omului, ci constă doar în iertarea pe care Dumnezeu, judecător milostiv, o acordă pentru păcatele noastre (cf. Augustin, De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poemul Despre providență (De providentia), în care se întreabă de ce se abat atît de multe nenorociri asupra unor întregi populații, inclusiv asupra celor nevinovați și a celor sfinți. în asemenea situații dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever, cu caracter doctrinal, în hexametri, în care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, de la facerea lumii, fără să se preocupe de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
situații dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever, cu caracter doctrinal, în hexametri, în care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, de la facerea lumii, fără să se preocupe de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sînt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
parte dintre elementele constitutive ale omului, ca și membrele trupului; dacă pentru Augustin el nu e suficient pentru a-i garanta omului capacitatea de a face binele, pentru Faustus, în schimb, omul, chiar după păcatul originar, a păstrat ceva din bunătatea esențială. în această doctrină a scriitorului se regăsesc ecouri (așa cum se întîmplă deseori la acești scriitori cultivați din Gallia) ale unor doctrine de origine stoică potrivit cărora conceptul de bine este înnăscut la oameni. Prima gratia, pe care Dumnezeu a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cum non sint substantialia bona); în această scriere scurtă, dar foarte densă, adoptînd o riguroasă metodă logică, scriitorul face o distincție între bine, reprezentat de pura existență, adică de lucrurile care, așadar, pentru că există, sînt bune, și Dumnezeu, a cărui bunătate, în schimb, este „substanțială”, adică se transformă în substanță, și din care derivă tot binele lucrurilor existente, care tocmai de aceea nu sînt bunuri „substanțiale”. Scurta scriere este un simbol pentru creștinismul lui Boetius, în care speculația neoplatonică devine sprijin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pornind de la Dumnezeu elaborată de Pseudo-Dionisie se întemeiază pe dialectica lui Proclus, cu cele trei etape: monê, proodos și epistrophê. în raport cu Tearchia, monê și proodos sînt redefinite ca unitate și diferențiere: „Numim diferențiere (diakrisis) divină purcederile (proodoi) din Tearchie corespunzătoare bunătății sale” (Numele divine 2, 11: 649B). Făcînd toate ființele părtașe la propriile bunuri, pe care le revarsă asupra lor, Tearchia „se diferențiază rămînînd unită, se multiplică rămînînd una și capătă nenumărate forme fără să iasă din unul” (ibid.). A treia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Asta ca să nu spunem că pe pământ spiritul a ajuns în pielea goală... Și Lumea, din țară, și din afară, să tot alerge după tot felul de taine... Foarte mari consumatoare... De mari deficiențe de elegantă, sensibilitate, frumusețe, curăție, și bunătate, umană... Și atunci, au organizat o capcană... o Trapă... Nu una... dacă ați ști câte există, și au existat... l-au pus chiar pe Sorescu să scrie o piesă de teatru... în care fiecare actor mai-mai că nu poate să
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
cum se cuvine, și ziua cea mai dragă mie e ziua de azi, Ziua Sfintei Maria, am avut norocul să-i port numele și mi-este drag nu doar pentru că este numele meu, ci și pentru simbolul din spatele numelui, smerenie, bunătate, simplitate, încredere și multă, multă dragoste. Nu înțelegem cu adevărat ce înseamna a fi părinte decât atunci când noi, la rândul nostru devenim părinți...oare a fost vreodată cineva mai greu încercat decât Fecioara Maria? A cunoscut tristețea, durerea, răutatea și
LA MULTI ANI INTR-O ZI SFANTA!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381292_a_382621]
-
modalitate indispensabilă de comunicare cu Dumnezeu. Rugăciunea zilnică se reflectă În comportamentul oricărui om. Ca ilustrare a importanței rugăciunii prezint o scurtă pildă care are În centru doi prieteni, unul, muzician celebru, celălalt, un model de verticalitate morală și de bunătate În comunitate. Muzicianul spune prietenului său: „dacă nu exersez o zi, observ eu, dacă nu exersez două zile, observă vecinii mei, iar dacă nu exersez trei zile, observă spectatorii mei”. Prietenul său Îi răspunde: ”Eu, dacă nu mă rog o
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
parabolă se înfăptuiește în romanul Călăul cel bun (1965). Înnebunită de ororile războiului, bântuită încă de spaimele cataclismului, lumea întruchipată aici simte nevoia purității, a candorii și a tandreții. Băiatul cu fesul alb - „călăul cel bun”, menit să pedepsească în numele bunătății - pornește într-un lung pelerinaj ca să aducă în orașul dezumanizat caii, adică să le reîntoarcă oamenilor virtuțile pierdute: curajul, speranța, credința, dragostea. Luptând cu tristețea, boala și mizeria, biruind cu surâsul său chiar moartea, învățându-i pe oameni să iubească
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
nici un bun filozof, dat fiind că nu înțelege necesitatea existenței diavolului pentru desăvârșirea spirituală a omului. Dumnezeu este bun prin esența sa; creaturile sale raționale (îngeri, ființe omenești) sunt bune prin accident, adică în măsura în care acestea au ales în mod liber bunătatea, iar alegerea presupune în mod obligatoriu ideea de dualitate. „Drept urmare”, spune Origen, „trebuia ca Dumnezeu, care știe să pună în slujba binelui chiar și consecințele răutății, să rânduiască un loc în univers ființelor rele într‑o atât de mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cinci părți, din care primele patru prezintă un inventar cvasicomplet al doctrinelor eretice, în timp ce ultima, cea mai dezvoltată dintre toate, prezintă o expunere sistematică a doctrinei ortodoxe: Treimea (1‑3); creație, angelologie, antropologie (4, 9); providență (10); cristologie (11‑15); bunătatea și dreptatea lui Dumnezeu (16); unitatea celor două Testamente (17); botez (18); eshatologie (19‑23); etică (24‑29). Este vorba, așadar, de un veritabil „manual de dogmatică”, menit să ofere o idee cât se poate de clară asupra tuturor aspectelor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Marcion, care desparte în doi, care distinge un Dumnezeu bun de un Dumnezeu drept, îl suprimă pe Dumnezeu în ambele situații. Dacă, într‑adevăr, Dumnezeul dreptății nu este deopotrivă bun, acesta nu este Dumnezeu, căci nu poate exista Dumnezeu fără bunătate; invers, dacă Dumnezeul bun nu este în egală măsură și drept, are aceeași soartă ca primul, pierzând calitatea de Dumnezeu. Și apoi, cum pot ei să îl proclame Tată al tuturor lucrurilor, dacă nu‑i atribuie și puterea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lucrurilor întrece în înțelepciune toată înțelepciunea omenească și îngerească, este tocmai pentru că el este Domnul, dreptul Judecător și Stăpânul tuturor. Dar el este în egală măsură milostiv, bun și răbdător și mântuiește pe cei pe care îi știe. Astfel, nici bunătatea nu îi lipsește, din pricina dreptății, nici înțelepciunea nu se micșorează, căci el mântuiește pe cei pe care trebuie să îi mântuiască și îi judecă pe cei care merită să fie judecați; iar această dreptate nu este crudă, fiind precedată și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lipsește, din pricina dreptății, nici înțelepciunea nu se micșorează, căci el mântuiește pe cei pe care trebuie să îi mântuiască și îi judecă pe cei care merită să fie judecați; iar această dreptate nu este crudă, fiind precedată și prevăzută de bunătate”. Marcion susține că Dumnezeu ar fi înțelept, dar nu justițiar. Acest atribut i se potrivește mai degrabă demiurgului gelos și răzbunător. Irineu denunță o contradicție în argumentarea lui Marcion: Dumnezeu nu poate să nu fie drept/justițiar, din moment ce este înțelept
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ce au binemeritat elogii pentru actele lor de generozitate în favoarea Eclesiei („Făcut-au doamna Bălașa și un sicriu mare de argint poleit foarte iscusit, în carele au pus sfântul trup al Sfântului Grigorie Decapolit, de la mănăstirea Bistrița. Și alte multe bunătăți și odoare scumpe a făcut și le-au împărțit pe la Sfetagora și prin alte părți”), ori prin prețuirea arătată șlefuirii cărturărești („iar un copil mai mic, anume Radul [care și domn mai pe urmă au fost], l-au ascuns mumă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mila; plângându-l carii au avut de la el multă căutare; plângându-l și păgânii, și creștinii, și toate țările care l-au știut și carii nu l-au știut, ci numai de numele lui au auzit, pentru multă înțelepciune și bunătate ce făcea în toate părțile”. Sunt adunate aici, într-o aglomerare pe care repetițiile anaforice o ritmează obsedant, cadențându-i fluxul de litanie, toate calitățile care făcuseră și urmau să facă gloria perenă a marelui bărbat. „Recapitularea” aceasta - prin care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
secvențe evenimențiale existente în text care putea distila una sau alta dintre trăsăturile elogiate. La Stoica Ludescu (dacă el va fi fost acel Anonim) conceptele sunt globale (cum globală este și prima pe care o edifică), făcând de prisos disocierile. Bunătatea, de pildă, suporta o definire creștin-umanitară: „că să pornește spre fapte bune, făcând multe milostenii întâi pre la mănăstiri, pre la săraci și pre streini îi primiia și-i căuta”. Generozitatea, funciară, este ultragiată de ingratitudinea adversarilor. între cei mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și vrăjmășia împotriva domniii, i-au pedepsit puțină vreme cu închisoarea: pe Dumitrașcu Corbeanul paharnicul, pă Grigorie postelnicul Băleanul i pre Radul clucerul sin Hrizii” - Radu Greceanu), beneficiind apoi iarăși de bunăvoința Brâncoveanului (zice același autor: „Iar apoi domnul, din bunătatea sa milostivindu-se iarăși spre dânșii [...] i-au slobozit și i-au miluit cu dregătorii și cu cinste la curte”). S-a stins înainte de 23 mai 1729. Purta rasa de călugăr și îl chema Rafail de la Mănăstirea Radu Vodă din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin interpuși: „Doamna sa de altă parte cârciumăriia bucatele din casă, pâinea ori pe unde avè, și băutura și plocoanele ce le veniia la beciu”. Un cuplu bine sudat, se vede (căruia cronicarul îi găsește, totuși, o calitate: „Numai o bunătate avea amândoi între dânșii, că era foarte curați cum se grăiește, în casa lor să vrea putea cânta Sfânta Liturghie, însă numai pentru curăție grăim aceasta”), în care soțul voievodal, „din firea lui [...] rău și pismătariu, îndelungăreț la mânie și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mult gréle boale, cum zic, s-au pristăvit” 540. Boala a fost cauza - ajunsă până la știința lui Grigore Ureche - care i-a curmat firul vieții Doamnei Ruxandra, văduva lui Alexandru Lăpușneanu, „femeie destoinică, înțeleaptă cu dumnezeire, milostivă și la toate bunătățile plecată” (veritabil elogiu postfunerar, plasat într-un context lipsit de obișnuita imprecizie): „ Și au domnit cu fiu-său [Bogdan al IV-lea] dinpreună 2 ani și 9 luni, și asuprind-o boala, au mers și ia pre urma moșilor săi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]