5,189 matches
-
spuse: Ai preferat să te cerți cu el din cauza lui Herzl și a Indiei. Ce-o fi vrut să-ți sugereze printre calambururile sale? Pe de altă parte, Întotdeauna felul În care Își ia rămas-bun are ceva epic. Coboară la cafenea pentru o jumătate de oră și Îți urează o viață plină de realizări. Merge să cumpere un ziar și te avertizează să nu-ți irosești În van comorile vieții. Ce-a vrut să-ți spună de data asta? N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Simțea cu un fel de luciditate nocturnă că În viitor avea să aibă de dat socoteală pentru tot ce se petrecea acum În Ierusalim. Expresia răsuflată „viață de noapte“ Își pierdu brusc banalitatea. Se detașă În mintea lui Fima de cafenele pline, străzi luminate, teatre, piețe, cabarete. Viața de noapte căpătă brusc un alt sens, o formă tăioasă și rece, care nu accepta nici joacă, nici frivolitate. Expresia aramaică antică sitra deitkasia, partea ascunsă sau acoperită, străbătu trupul lui Fima precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
amintindu-și de mama sa și gândindu-se că și ei Îi plăcea frigul și ura zilele de vară. Apoi se Întrebă ce-o fi făcând În clipa aia prietenul său Uri Gefen la Roma? Cu siguranță stătea Într-o cafenea aglomerată În vreo piazza, Înconjurat de tot felul de bărbați spirituali și femei frumoase și provocatoare, vorbind tare cu vocea sa de țăran și fascinându-i cu povești despre luptele aeriene la care participase sau despre aventurile sale amoroase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o coincidență, oare chiar coincidență, că soții amândurora se află acum În Italia? Cine știe, poate s-au Întâlnit acolo? Poate chiar În clipa asta stau amândoi, Yeri Tadmor și Uri Gefen, Într-un grup gălăgios de israelieni, În aceeași cafenea din Roma, și fac schimb de povestiri suculente despre dragoste și disperare. Sau se contrazic referitor la viitorul Orientului Mijlociu, iar Uri se folosește de argumentele Împrumutate de la el. Poate că rolul meu, În cadrul acestor Întorsături de destine, ieșite parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să intre să se intereseze de prețul unui bilet ieftin la Roma. Tatăl său nu va refuza cu siguranță să-i Împrumute banii și În câteva zile va sta și el Împreună cu Uri Gefen și cu soțul Annettei Într-o cafenea plăcută de pe Via Veneto, În compania unor femei emancipate și Îndrăznețe și a unor bărbați amatori de plăceri, va bea cappuccino, va discuta relaxat despre Salman Rushdie și despre Islam, sorbind din ochi fetele bine făcute care treceau pe lângă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cele din România, fără ca amintirile mamei să fi avut de suferit din acest motiv. Asemănarea îi dădea așadar sentimentul de reîntoarcere la ceva după care tânjea de multă vreme. La fel ca în București, se sta și aici la măsuțele cafenelelor pe trotuare, privind pelerinajul trecătorilor, se admirau toaletele și pantofii doamnelor, al căror mers le unduia șoldurile, pălărioarele englezoaicelor stârneau amuzamentul general, la fel ca odinioară. Iar mamei îi plăceau bărbații care îi ieșeau în cale, cu o freză impecabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vorbea românește, nu mai folosea deloc limba aceea, iar rochiile de vară pe care le purta erau aceleași ca acasă. O înconjura un strat de ruralitate care nu se dezlipea de tot, nici pe plajă, nici pe ulițe sau în cafenelele de pe trotuare, nici în lumina orbitoare, era ca un palton prin care nu pătrundeau razele. Din punctul ăsta de vedere semăna cu tante Doro, care se împlinise, fiind mai înceată în mișcări, și îi mărturisea mamei că Onkel Ralph ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ea ieri. De când au trecut de șaizeci de ani, nu au mai petrecut așa de mult timp aici, dar lui Lynn încă îi plăcea să-și facă apariția și să-și pună amprenta asupra magazinului. Hai, intră, să mergem la cafenea, îmi spuse ea, pupându-mă ceva mai crispată decât de obicei. Cafeneaua era plină ca de obicei. Dacă voiai un ghiveci pentru palmier și o prăjitură de casă, acesta era singurul loc din Fulham unde le puteai găsi pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
petrecut așa de mult timp aici, dar lui Lynn încă îi plăcea să-și facă apariția și să-și pună amprenta asupra magazinului. Hai, intră, să mergem la cafenea, îmi spuse ea, pupându-mă ceva mai crispată decât de obicei. Cafeneaua era plină ca de obicei. Dacă voiai un ghiveci pentru palmier și o prăjitură de casă, acesta era singurul loc din Fulham unde le puteai găsi pe amândouă. Lynn ieși prin spate și aduse o măsuță și două scaune. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Nu. Puțin mă interesează că vrei să te contopești cu natura ca să-ți poți limpezi gândurile, dar eu am nevoie să stau jos și să fumez o țigară. S-a ținut de brațul meu și am reușit să ajungem până la cafenea. Am stat afară pentru că Maria era decisă să fumeze. Am intrat și-am comandat cafea. Când m-am întors, își aprinsese o țigară și arăta din nou uman. Am petrecut câteva momente ca între prietene, lăsându-ne mângâiate de razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Cinci minute mai târziu, am plătit o taxă de înregistrare consolator de mare cu cartea de credit și am scris următorul anunț: FEMEIE TRECUTĂ BINE DE 30 DE ANI, LONDONEZĂ, CAUT BĂRBAT CĂRUIA ÎI PLAC FILMELE ȘI JOCURILE, ORIGAMI ȘI CAFENELELE DE PE AUTOSTRADĂ, BLUGII ȘI PANTOFII CU TALPĂ JOASĂ, MERSUL PE JOS ȘI BENZILE DESENATE ȘI CARE URĂȘTE PĂSTÂRNACUL ȘI PE KENNETH BRANAGH. NU-I TREBUIE PĂR, AM EU DESTUL. Până și eu știam că nu ar fi prea isteț din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am cam înțeles, spuse Lisa, ceea ce însemna că de fapt nu înțelesese, dar că mă susținea. Le-am explicat întreaga poveste pe îndelete, totul, inclusiv despre noul meu prieten, Alfie, care putea depune mărturie personal în legătură cu actul de adulter din cafenea. —Ai urmărit-o pe Tally? Kieran pălise la auzul acestui amănunt. Nu mi-am justificat acțiunea spunându-i că mi-a venit ideea de la soția lui, care și ea se îndeletnicise cu așa ceva în ultima vreme. Totuși, îi eram loială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o fostă pasiune stinsă acum. Felul în care se precipitaseră lucrurile era de necrezut. Doar cu o săptămână în urmă, eram un cuplu căsătorit, iar acum el își petrecea noaptea cu soția unui prieten apropiat, mângâindu-i degetul mic prin cafenele. Mi se cam tăiase răsuflarea. —E gata micul dejun! Îmi pierdusem pofta de mâncare. Am sunat-o pe Lisa să-mi cer scuze pentru seara trecută și s-o pun la curent cu evoluția aventurii lui Mark și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
făceai la fel. Acum Mark era cel care mă ținea de mâini. Dar a fost acum 20 de ani! Nici nu-mi mai amintesc prea bine. —Ți-ai amintit însă săptămâna trecută când îi mângâiai degetul mic lui Tally în cafenea. Mark îmi dădu drumul la mâini. —M-ai urmărit? Se uita la mine de parcă m-aș fi metamorfozat într-un extraterestru dușman de planeta Zarg. Nu, nu chiar. O... prietenă de-a mea te-a văzut întâmplător, asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de planeta Zarg. Nu, nu chiar. O... prietenă de-a mea te-a văzut întâmplător, asta-i tot. Mark se dădu un pas înapoi și se sprijini de mobila de bucătărie. —Să-ți spun ceva haios? În dimineața aceea, la cafenea, Tally mi-a spus clar că era disponibilă, iar eu am refuzat-o. Poate că i-am mângâiat degetul. Nu am făcut-o conștient, voiam doar s-o refuz cu blândețe. I-am spus că m-aș simți infidel ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
stătea la intrarea în rezervă, uitându-se impacientat de la mine la tatăl său, dar mai ales la mine. Harry adormise din nou, iar Lynn ațipise cu capul pe mâna lui. Am ieșit tiptil și l-am dus pe Mark la cafeneaua de la etajul 1. El a comandat cafea și prăjituri pentru amândoi, iar eu m-am bucurat de mica plăcere de a fi cu cineva care știe ce vrei fără să fie nevoie să spui un cuvânt. Ne-am așezat față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Era doar o mașină. Știam însă că fusese o lovitură pentru el. Alfie nu schiță nici un gest la apariția neașteptată a soțului meu. Nu a spus nimic de bulinele roșii și albastre sau incidentele misterioase cu mângâieri de degete în cafenele. Era regele impenetrabilității și începeam să-l iubesc. Îmi pare bine de cunoștință, spuse el simplu. Ne-a dus până la apartamentul meu, adică, apartamentul nostru, adică, al meu, întreținând o conversație sigură, liniară despre Harry și Lynn. Nici nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am rezistat. Și nu a fost greu pentru că am început să mă văd din nou cu Ed. Păi, ce puteam să fac altceva? —Ai primit mesajul meu despre lindini? m-a întrebat vesel când l-am sunat vineri dintr-o cafenea din Brixton. Sper că nu ai fost prea șocată să afli în felul acela, dar nu reușeam deloc să dăm unul de celălalt la telefon și trebuia să te anunț cât mai repede. Am închis ochii, amintindu-mi scena. —Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
casei la 7:30 ca să nu afle că Mark locuiește cu mine. Desigur că aveam de gând să-i spun lui Ed despre Mark. Doar dacă eram nevoită. —Și ce o să faci în continuare? mă întrebă Alfie. Mă invitase în cafeneaua lui preferată la o masă cu tot felul de mâncăruri prăjite. Spusese că sunt slabă, dar cred că de fapt îi lipseau discuțiile noastre. Mă luase cu o seară înainte să mă ducă în Hammersmith să las niște prosoape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pot construi o viață nouă fără referințe și amintiri. Am pierdut complet noțiunea timpului, dar puteam întotdeauna conta pe stomacul meu să-mi dea de știre că nu a trecut mult timp de la ultima masă. Bănuiesc că nu e nici o cafenea acolo sus, am întrebat eu plină de speranță. — Nici nu e nevoie, răspunse Ed. Aproape am ajuns și ai să înțelegi imediat de ce. Cărarea se lărgea treptat până forma un luminiș divin de plat. Ed sări de pe cal și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu foehnul cum îmi arătase stilistul de la ședința foto și mă și machiasem, mai mult decât de obicei adică. Kieran stătea la o masă din colț, citind The Guardian. Putea foarte bine să aibă 18 ani și să stea în cafeneaua facultății cu un pahar de plastic cu cafea și o gogoașă în față. Mi se părea neschimbat și-mi doream să mă pot întoarce în timp și să-mi reconsider alegerile. Nu-mi dădeam seama dacă aș fi făcut alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vorbise de baruri, cluburi și restaurante, dar nu-mi aminteam nici măcar un nume. Lumea ei era pentru mine o serie de generalități, nici un detaliu. Ea ar ști să mă găsească dacă aș fugi de ceva? Cu ușurință. Ar merge la cafeneaua din Battersea Park sau pe treptele din fața Tate Gallery sau Streathma Odeon sau la mătușa Lynn acasă. M-am lăsat să cad pe canapea, disperată. Fusesem o prietenă groaznică și asta înainte de a începe să-i încalc teritoriul în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
urmă. O nebunie, știu, dar când urma să fiu față-n față cu ea, voiam să-i pot spune că am făcut tot ce am putut ca s-o găsesc. Am luat-o către Clapha Common, intrând în fiecare bar, cafenea, Starbucks, fiecare magazin care vinde conuri de pin pictate manual, tămâie importată din Mongolia și haine pentru bebeluși 100% naturale. Am dat roată spațiului public, am cercetat fiecare bancă, am intrat chiar și în WC-urile publice, și la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să spun și eu ceva. Lui Alfie i-ar fi plăcut asta. —Mmm, nu l-am cunoscut pe Alfie foarte mult timp, dar îi voi păstra mereu o amintire deosebită. Mi-a făcut cinste cu micul-dejun într-o dimineață, în cafeneaua lui preferată, când eu mă simțeam foarte rău. Chelnerul a adus o prăjitură cu răvaș și, când am deschis-o, pe ea scria: SPUS ADEVĂRUL LA EL ÎNSUȚI. Câțiva au râs. — Da, și pe mine m-a amuzat. Dar mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Alfie, voi încerca să „spus adevărul“ pe viitor. Expresia lui Mark îmi spunea că îmi aproba gestul. A fost un moment special pentru noi. Înainte să cobor, o voce mi-a strigat din spate în dialect londonez: — Nu cumva era cafeneaua lui Billy Tong de pe Brixton Road, iubire? Am încuviințat uimită. —Numa’ că noi nu râdeam din cauza cuvintelor, ci din cauza tupeului lui Alfie. Billy vinde prăjituri de-alea cu răvaș de cincisprezece ani și nimeni nu a găsit vreodată o surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]