4,453 matches
-
că, la fel ca Întotdeauna, guvernul va avea În atenție interesele și nevoile populației În ceasurile care vor fi, fără Îndoială, dintre cele mai grele de când suntem națiune și popor, motiv pentru care apelăm la toată populația să-și păstreze calmul și liniștea de care a dat atâta dovadă de-a lungul succesiunii de Încercări dure prin care am trecut de la Începutul anului, În același timp având credința că un viitor mai binevoitor ne va readuce pacea și fericirea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Între imaginea tulburată a unui director general vorbind ieri noapte pe micul ecran și aceste pagini zguduitoare, mișcătoare, presărate cu titluri exclamative și apocaliptice care se pot Îndoi, pune În buzunar și lua acasă pentru a fi recitite cu tot calmul și din care ne vom mulțumi să spicuim aici aceste puține dar expresive exemple, După Paradis Infernul, Moartea Conduce Balul, Nemuritori Pentru Scurt Timp, Din Nou Condamnați Să Murim, Șah-Mat, Aviz Prealabil De Acum Încolo, Fără Drept De Apel, O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
umblând de colo până colo prin încăpere, am încercat o tehnică de autorelaxare sau cum îi zicea doctorul Meyer: cu ochii închiși, respirând adânc pe nas, cu mintea concentrată asupra unei forme simple, am reușit să rămân calm. Atât de calm, că nici măcar nu am auzit ușa. După o vreme, am deschis ochii și am dat nas în nas cu polițaiul care intrase. Dădu încet din cap: — Măi să fie, ce sânge rece ai, zise el, luându-mi revista. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tremură ca niște aripi. Intru cu obișnuita lovitură cu piciorul în ușă, ținând mâinile sterile ridicate către asistenta instrumentară care îmi pune mănușile. Cu mâinile ridicate ca un criminal, mă gândesc, și aș mai găsi încă putere să zâmbesc. Urmează calmul, calmul cu care lucrez. Soluție iodată, bisturiu rece, sânge. Am mîinile calme, precise ca întotdeauna, mai mult ca întotdeauna. Atâta doar că nu sunt ale mele, sunt acelea ale unui bărbat pe care îl privesc, un profesionist ireproșabil, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca niște aripi. Intru cu obișnuita lovitură cu piciorul în ușă, ținând mâinile sterile ridicate către asistenta instrumentară care îmi pune mănușile. Cu mâinile ridicate ca un criminal, mă gândesc, și aș mai găsi încă putere să zâmbesc. Urmează calmul, calmul cu care lucrez. Soluție iodată, bisturiu rece, sânge. Am mîinile calme, precise ca întotdeauna, mai mult ca întotdeauna. Atâta doar că nu sunt ale mele, sunt acelea ale unui bărbat pe care îl privesc, un profesionist ireproșabil, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sub degetele ei ca un rozariu. Sânii ei mici ieșiră la iveală. I-am oprit mâna. — Nu, nu așa. Am luat-o în brațe și am dus-o pe patul din dormitor. Am dezbrăcat-o încet, mișcându-mă în jurul ei calm, cu mâini atente, ca și cum aș fi pregătit un corp pentru autopsie. Ea, supusă, mă lăsa. Când a rămas complet goală, m-am îndepărtat s-o privesc. Italia schiță un zâmbet cât se poate de stânjenit. Își acoperi pubisul cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pompă de benzină am știut că va muri. Bărbatul mânca. Își luase o porție de pilaf rece și o sticlă de apă minerală. Își pusese un șervețel pe piept. O făcuse cu meticulozitate. Îl privisem cât timp cheltuise, cu un calm voit, aproape supărător, care aparținea desigur omului, dar era parcă și o reclamă pentru meseria lui. Prin gesturile lui apăsate părea să-și invite semenii să aibă răbdare, în vederea inevitabilului final pe care el îl rezuma laconic. Nu se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sfârc în glanda pituitară și din glanda pituitară în canalele transportatoare de lapte ca să mi se declanșeze lactația. Uneori ne ia mai bine de-un sfert de oră doar să ne pornim. El țipă, eu mă chinui să-mi păstrez calmul fiindcă adrenalina anulează tot procesul. Ca să te calmezi, zice cartea mea de crescut bebeluși, tre’ să numeri rar până la douăzeci și să respiri adânc cu ochii închiși. La mine nu merge cu număratul. Nu știu de ce nu merge. Mă încurc
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
N-ați zis cumva că nu vreți să fiți nepoliticoasă ? Parcă așa ați zis. Păi tocmai asta sunteți. Să mă întrerupeți din alăptat ca să-mi dați o lecție de cetățenie ! Spun toate astea pe un ton cât se poate de calm. Apoi îi arunc privirea mea specială pentru oameni răi. O folosesc rar și numai în perioada premenstruală. Ori excepțional, ca acum. — I dare say... ! She dared say „I dare say“ pe-un ton atât de emfatic, încât jumătate dintre domnii
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
-i propui să vă revedeți... Cine ești, Cititorule, ce vârstă ai, ce stare civilă, profesie, venit? Ar fi indiscret să te întreb. Treaba ta. Ceea ce contează e starea de spirit cu care acum, în intimitatea casei tale, încerci să restabilești calmul perfect pentru a te cufunda în carte; întinzi picioarele, le tragi la loc, le întinzi iarăși. Ceva s-a schimbat de ieri. Lectura ta nu mai e solitară: te gândești la Cititoare, care în această clipă chiar deschide și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unui desen, al cărui principal custode și depozitar este el. Acoperișul de tablă răsuna ca o tobă sub ropotul ploii; anemometrul se-nvolbura; universul acesta de bufnituri și salturi putea fi tradus în cifre de încolonat în registrul meu. Un calm suveran prezida peste urzeala cataclismelor. În acea clipă de armonie și împlinire, un scârțâit m-a făcut să privesc în jos. Ghemuit între treptele scăriței și stâlpii de susținere ai gheretei, se afla un bărbat cu barbă, îmbrăcat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ideea asta... În aeroportul african, printre ostaticii răpiți care așteaptă tolăniți pe pământ, făcându-și vânt, sau ghemuiți sub pledurile distribuite de stewardese la scăderea bruscă a temperaturii nocturne, Marana admiră o tânără ghemuită mai la o parte, de un calm imperturbabil, cu brațele în jurul genunchilor ridicați ca un pupitru sub fusta lungă, părul plouându-i peste carte, ascunzându-i chipul, mâna relaxată întorcând paginile, de parcă tot ce-ar interesa-o s-ar decide acolo, în capitolul următor. „în degradarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
alerg la fereastră. E de ajuns să întind mâna și să ridic receptorul. Spun gâfâind: - Aici nu e... - și din receptor o voce, un pic nerăbdătoare, dar numai un pic, căci ce izbește mai mult în vocea asta e răceala, calmul. Spune: — Fii atent. Marjorie e aici, în curând se trezește, dar e legată și nu poate scăpa. Ține minte adresa: 115, Hillside Drive. Dacă vii s-o iei, bine; dacă nu, în pivniță e un bidon de cherosen și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cam devreme ca să punem problema de a ne muta împreună în alt oraș. Iritarea din vocea ei îi surprinse pe amândoi. Niciodată nu e prea devreme când iubești pe cineva, Leigh, spuse el pe un ton calm, ferm. Exact acest calm care ei îi plăcuse atât de mult la început, acum avea darul s-o scoată din sărite; refuzul lui de a se enerva, felul în care reușea să-și stăpânească complet emoțiile o făceau să se întrebe dacă măcar auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din chestiile astea obișnuite. Probleme de erecție, herpes sau membru infantil. Ce altceva să fie? Adriana cântări aceste variante, dar nu i se păru a fi vreuna. Yani părea un tip liniștit, îngăduitor, foarte sigur pe el în modul acela calm, dar ferm. Niciun bărbat nu-i rezistase niciodată . Și nu era vorba că nu se străduia — trecuseră ani buni de când nu mai fusese nevoită să depună atâta efort și la vremea respectivă reținerea tipului se explica prin faptul că urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
încremenit în ceea ce s-ar putea descrie o expresie tristă. Dar mai ales se privea în oglindă și, chiar când Adriana a înțeles importanța acestui fapt, Otis a slobozit un oftat trist și lung și a cârâit “Grăsană” cu un calm resemnat. Abia atunci Adriana și-a dat seama că Otis credea că el e gras, nu ea. În tot acest timp în care Otis strigase “graso” și “grăsană”, de fapt el strigase după ajutor! El probabil știa că Emmy îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în timpul Ciumei negre, împreunările celor vii în cimitirele din Milano, căruțele cu morți în Londra îngrozită, și nopțile și zilele pline pretutindeni și întotdeauna de strigătul nesfârșit al oamenilor. Nu, toate acestea nu erau încă destul de puternice pentru a ucide calmul acestei zile. De cealaltă parte a geamului clopoțelul unui tramvai nevăzut răsună deodată și dezmințea într-o clipă cruzimea și durerea. Singură marea la capătul tablei ca de șah întunecat a caselor, era o mărturie a ceea ce este neliniștitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DE DATORIA LUI SĂ FIE AL SĂU, ADICĂ CEL DINTÂI. SPECTACOLELE MORȚII NU I-AU LIPSIT. ȘI CU TOATE CĂ ÎN PRINCIPIU ERA PROTEJAT DE VACCIN, GRIJA DE PROPRIA LUI MOARTE NU-I RĂMĂSESE MAI PUȚIN STRĂINĂ. ÎN APARENȚĂ ÎȘI PĂSTRASE TOTDEAUNA CALMUL. DAR ÎNCEPÂND DIN ZIUA ACEASTA, ÎN CARE VĂZUSE ÎNDEAPROAPE UN COPIL MURIND, EL PĂREA SCHIMBAT. O TENSIUNE ÎN CREȘTERE SE CITEA PE CHIPUL SĂU. ȘI ÎN ZIUA ÎN CARE, ZÂMBIND, EL ÎI SPUSESE LUI RIEUX CĂ PREGĂTEA UN SCURT TRATAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
unor manifestații repede reprimate, dar al căror caracter grav nu a scăpat nimănui. Ziarele, firește, se supuneau cu orice preț consemnului de optimism pe care îl primiseră. Citindu-le, găseai în ele că ceea ce caracteriza situația era "exemplul emoționant de calm și sânge rece" pe care îl dădea populația, dar într-un oraș închis în el însuși, unde nimic nu putea să rămână secret, nimeni nu se înșela asupra "exemplului" dat de comunitate. Și pentru a avea o idee exactă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și sânge rece" pe care îl dădea populația, dar într-un oraș închis în el însuși, unde nimic nu putea să rămână secret, nimeni nu se înșela asupra "exemplului" dat de comunitate. Și pentru a avea o idee exactă a calmului și a sângelui rece despre care era vorba, era destul să intri într-un loc de carantină sau într-una din taberele de izolare care fuseseră organizate de administrație. Întâmplarea face că naratorul, ocupat fiind în altă parte, nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca și când în ființa lui s-ar fi rupt o coardă esențială. Noaptea care a urmat nu a mai fost de luptă, ci de tăcere, în această odaie, departe de lume, deasupra acestui corp neînsuflețit, acum îmbrăcat, Rieux simțea plutind acel calm surprinzător care, cu multe nopți în urmă, pe terasele de deasupra ciumei, urmase atacului porților. De pe atunci se gândise la această tăcere care se ridica din paturile în care el lăsase să moară oameni. Pretutindeni era aceeași pauză, același interval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
compozitor necunoscut, o scîrțîială imbecilă; muzică dodecafonică, explicaseră ele, pricepute. Prestația fusese Întreruptă de cîteva lovituri, Înăbușite, În perete. Ann izbea, probabil, cu pumnul. Era o zi senină, soarele pătrundea prin una din ferestre, luminînd brațul Maricrisei. Era liniște, un calm odihnitor. Thomas s-a simțit, cîteva clipe, cuprins de o pace cum nu mai cunoscuse de mult. Brusc, starea s-a risipit. I-a luat locul o stînjeneală. Dacă atunci ar fi ajuns, dintrodată, lîngă Ingrid, i-ar fi povestit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
exagerate, așa cum se dusese el cu mintea. Iar codul Înțepenit, cum i-a zis Thomas, poate era doar un blocaj de sistem ori de securitate, era posibil. Așa gîndind, Thomas s-a liniștit iar; trecerea, aproape imediată, de la agitație la calm și invers nu putea să o pună decît pe seama surmenajului, nu era prea lesne de ieșit din propria elucubrație, nici nu era a lui ; se Încărcase cu prea multe gînduri, Îi fuseseră induse de anticar, de copiii risipiți În lume
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să mă odihnesc. —Desigur. Câte nopți veți fi oaspetele nostru? — Doar noaptea aceasta, am oftat. Nu putea să fie decât o chestiune de-o noapte. Douăzeci și patru de ore la hotelul Mercer este o metodă foarte costisitoare de a-ți recăpăta calmul. Recepționerul tastă ceva la calculator, apoi îmi spuse: —Aveți camera 607. Știți, 606 și 607 sunt cele mai sexy camere din hotel. O puteți avea la preț dublu, dat fiind că-i atât de târziu. Calvin Klein a locuit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Inima începu să-i aplice lovituri ca de ciocan în piept. Se auzi deschizându-se ușa și apoi un zgomot de pași iuți și egali, ritmici. Și Augusto simți, fără a ști cum anume, că în sinea lui se reînstăpânea calmul. Mă duc s-o chem - zise don Fermín, dând să se ridice. — Nu, sub niciun motiv! - exclamă doña Ermelinda și strigă. Și apoi servitoarei care se înfățișase: — Spune-i domnișoarei Eugenia să vină! Urmă o clipă de liniște. Tustrei, complici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]