KorAP: Find »[drukola/base=canon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...142 143 144 ...251 >

6,257 matches

Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752

context ideologic al vremii. Manifest sau stimul la revoltă, pentru o întreagă generație supusă persecuției, cuvântul devine țipăt sau imn. Asocierea stării de teamă cu vegetalul constituie, de data aceasta, o îndepărtare de la condiția superioară de om. Deconstruind, din nou, canonul romantic tradițional al identificării omului cu natura, Ana Blandiana folosește cu o deloc subtilă ironie metafora căderii omului în teluric. Plantele devin prima metaforă opacă, constituentă a universului vegetal, care reprezintă vocea unei generații întregi. Deloc întâmplător, poeta alege acest

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
un atribut al toamnei, dar și al perioadei de sfârșit a vieții, care poate fi generată de univewrsul sufocant persecutor, în care aceasta trăiește. Identificarea cu natura se realizează, astfel, nu numai în bucurie, ci și în tristețe. Deconstruindu-și propriul canon, în care natura este atașată vârstei lipsite de griji a copilăriei, autoarea reconstruiește un alt canon, în care îi atribuie naturii rolul de spațiu al persecuției. Astfel, metaforele mai sus amintite, precum: suntem frunze, suntem copaci, suntem un popor vegetal

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
de univewrsul sufocant persecutor, în care aceasta trăiește. Identificarea cu natura se realizează, astfel, nu numai în bucurie, ci și în tristețe. Deconstruindu-și propriul canon, în care natura este atașată vârstei lipsite de griji a copilăriei, autoarea reconstruiește un alt canon, în care îi atribuie naturii rolul de spațiu al persecuției. Astfel, metaforele mai sus amintite, precum: suntem frunze, suntem copaci, suntem un popor vegetal etc. devin laitmotivuri ale poeziei subversive. Neputința revoltei generează imposibilitatea evadării dintr-un univers mort. Numindu

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Lene fierbinte și-adâncă/ Unde se-opresc și albinele,/ Lumină atât de puternică,/ Încât stinge răul și binele// Într-o beatitudine/ Uimită ea însăși de sine;/ Fructe senzuale cu viermi/ În cărnile dulci de rușine..." Îmbinarea erotismului cu tragicul deconstruiește canonul unui romantism diafan, în care iubirea își găsea întotdeauna locul în natură, apropiindu-se mai mult de o estetică a urâtului, modernistă. Totul pare degradat sub influența senzualității, lenea, descompunerea, moartea fiind elementele noii lumi a poetei, influențată sau nu

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
mei/ Nu mai contenesc să mă văd// Sub raza cea verde în care mă scaldă/ Privirea din frunză/ Ca din adâncul unui somn etern răbdător,/ Fără să spună nimic,/ Pregătindu-mă doar/ Pentru mai aspre și mai lungi învieri". Deconstrucția canonului universal se realizează și prin intermediul ochiului întors spre interior imagine romantică asemănătoare ochiului de greier. Autoarea, neputând suporta universul sufocant care o înconjoară, dominat de persecuția frumosului, a culturii, a sufletului și chiar a spiritualității, hotărăște construirea unei noi realități

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
cât ea capătă o nuanță mai mult profană decât sacră. Desacralizarea sacrului sau descompunerea spiritualității este redată prin substantivul hohotul, care se regăsește încă din titlu, devenind simbol al poeziei, pus în legătură cu substantivul zeu, conduce, totodată, către o deconstrucție a canonului paradigmatic stănescian. Zeul lui Nichita Stănescu era Vasile Pârvan, omul care, mai presus de Eminescu, de Blaga, de Arghezi, îl copleșește pe poet, prin integritatea, prin noblețea și prin erudiția spiritului. Zeul Anei Blandiana sunt oamenii de rând, cu care

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
diminuează, totuși, în fața sensului generator de mesaj poetic. * Poezia Anei Blandiana are nevoie și merită o cercetare analitică amănunțită, din unghiuri diferite, care să contribuie la o reîntregire a sferei de cunoaștere a poeticii sale. Abordarea nouă, din perspectiva deconstrucției canonului, a avut în vedere studiul metaforei din poezia Anei Blandiana, a cărei semnificație a fost urmărită evolutiv, odată cu o cronologie a volumelor, culminând cu modul în care aceasta este deconstruită în interiorul poeticii sale. Pentru a realiza o ordonare analitică, am

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
în interiorul poeticii sale. Pentru a realiza o ordonare analitică, am cercetat metafora din prisma încadrării sale în volumele de poezie. În acest sens, am împărțiti etapele de creație poetice, având în vedere atât prezența/absența metaforei, cât și deconstrucția/reconstrucția canoanelor paradigmatic și individual la care acestea au contribuit. Astfel încât, am numit cele două momente de creație ale Anei Blandiana: etapa poetică a metaforizării sau volumele deconstrucției și etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției. Desigur, noutatea unei astfel de încercări

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
percepută de ele însele, fără a o neglija, însă, pe cea exterioară, existentă deja. Cu alte cuvinte, ne punem problema dacă o lume proprie pe care o creează un artist, prin opera sa, poate oferi elementele de construire a unui canon individual. Demersul stilistic pe care ni-l propunem în analiza creațiilor Anei Blandiana și a Ilenei Mălăncioiu are în vedere existența unei biografii interioare a poeticii acestora, similară prin teme, motive, realități create. Premisa de la care pornim are în vedere

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
aspectul fonetic în poezia lor, elementul muzical? Sunt ele promotoarele unui nou tip de estetică? Și, dacă sunt, atunci, cum se încadrează ele, în ceea ce Hugo Friedrich numea "conceptul modern" de poezie? Impun ele, împreună, sau, individual, noi tipuri de canoane, care pot fi subsumate, ulterior, marelui canon paradigmatic? Ce univers deconstruiesc și ce alt nou univers reconstruiesc, în poezie? Sunt întrebări la care ne-am propus să răspundem, urmărind, pe etape de creație, operele celor două autoare. Canonul paradigmatic al

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Sunt ele promotoarele unui nou tip de estetică? Și, dacă sunt, atunci, cum se încadrează ele, în ceea ce Hugo Friedrich numea "conceptul modern" de poezie? Impun ele, împreună, sau, individual, noi tipuri de canoane, care pot fi subsumate, ulterior, marelui canon paradigmatic? Ce univers deconstruiesc și ce alt nou univers reconstruiesc, în poezie? Sunt întrebări la care ne-am propus să răspundem, urmărind, pe etape de creație, operele celor două autoare. Canonul paradigmatic al Generației '60, în care ambele autoare vizate

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
tipuri de canoane, care pot fi subsumate, ulterior, marelui canon paradigmatic? Ce univers deconstruiesc și ce alt nou univers reconstruiesc, în poezie? Sunt întrebări la care ne-am propus să răspundem, urmărind, pe etape de creație, operele celor două autoare. Canonul paradigmatic al Generației '60, în care ambele autoare vizate se încadrează, cuprinde, după cum am arătat în capitolele anterioare, două laturi: canonul ideologic și canonul estetic. Canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist. Noua

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
poezie? Sunt întrebări la care ne-am propus să răspundem, urmărind, pe etape de creație, operele celor două autoare. Canonul paradigmatic al Generației '60, în care ambele autoare vizate se încadrează, cuprinde, după cum am arătat în capitolele anterioare, două laturi: canonul ideologic și canonul estetic. Canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
la care ne-am propus să răspundem, urmărind, pe etape de creație, operele celor două autoare. Canonul paradigmatic al Generației '60, în care ambele autoare vizate se încadrează, cuprinde, după cum am arătat în capitolele anterioare, două laturi: canonul ideologic și canonul estetic. Canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
ne-am propus să răspundem, urmărind, pe etape de creație, operele celor două autoare. Canonul paradigmatic al Generației '60, în care ambele autoare vizate se încadrează, cuprinde, după cum am arătat în capitolele anterioare, două laturi: canonul ideologic și canonul estetic. Canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
congenerei sale, Ana Blandiana, la două lumi: cea exterioară și cea interioară, înlănțuite ambele prin cuvânt. Linia reconstrucției Ilenei Mălăncioiu este cea a unei poetici de amestec între un romantism sumbru și un expresionism întunecat, printr-o permanentă deconstrucție a canoanelor paradigmatice anterioare. Părând să demoleze volumele de tinerețe ale Anei Blandiana, în care guvernează un surplus de viață, Ileana Mălăncioiu face din moarte o artă poetică, cu ajutorul căreia își instaurează propriul canon individual. Spre deosebire de Ana Blandiana, la care moartea pare

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
un expresionism întunecat, printr-o permanentă deconstrucție a canoanelor paradigmatice anterioare. Părând să demoleze volumele de tinerețe ale Anei Blandiana, în care guvernează un surplus de viață, Ileana Mălăncioiu face din moarte o artă poetică, cu ajutorul căreia își instaurează propriul canon individual. Spre deosebire de Ana Blandiana, la care moartea pare să domine doar exteriorul (și abia în volumele de sfârșit să se extindă și asupra spațiului intim), Ileana Mălăncioiu instaurează o poetică a salvării prin moarte. Salvarea se va realiza în două

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
autoexprima în felul propriu, pentru că ea nu deține imaginile, care îi prisosesc Anei Blandiana. Depășirea granițelor estetice impuse de Generația sa, prin lepădarea de cuvânt (și de literatură, în favoarea morții) și prin înlăturarea nevoii de expresie frumoasă, realizând, astfel, deconstrucția canonului paradigmatic, nu îi știrbește cu nimic din creația artistei. Rafinamentul limbajului se interiorizează, devenind un rafinament al ideii, concretul devine abstract, iar realitatea exterioară devine, din nou, o realitate interioară. Este vorba despre o poetică a demetaforizării, puțin mai sumbră

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
două volume care îi succedă primului, Către Ieronim (1970) și Inima reginei (1971), volume care marchează evoluția spre o paradigmă livrescă, epurată de sensibilitatea acestui expresionism elementar. Demitizarea spațiului blagian, dominat de sat, constituie o amprentă personală, în termenii deconstrucției canonului paradigmatic. De asemenea, "erotismul imposibil, tragic, funest devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează, mai degrabă, sub semnul unui romantism blestemat, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
viață, sunt înlocuite la Ileana Mălăncioiu de moarte, precum și de un eros de tip macabru, ambele devenind temele fundamentale ale creației acesteia, teme care se împletesc, în aproape toate volumele, în linia unui expresionism întunecat. Deconstruind și Ileana Mălăncioiu, parțial, canonul paradigmatic, și impunându-l pe cel individual, "cele două volume controversate ale acesteia, Pasărea tăiată și Urcarea muntelui, curpind o versiune subiectivă a lumii, dar totdată extrem de critică și de dură, e o poezie a tainelor simple ale lumii, percepute

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
inclusiv prin refuzul oricăror compromisuri de lansare. În timp ce prozatori și poeți de valori diferite, uneori discutabile, dar care plătiseră prețul oficial, erau incluși în manuale si intrau, de foarte tineri, într-un circuit ce avea să-i propulseze la vîrful canonului postbelic, autoarea noastră a preferat să astepte si să debuteze editorial după mai multi ani"195. Nu acordă atenție sporită construcției textuale, depășind, astfel, granițele modelului șaizecist, de la care nu se dezice în totalitate, însă, prin variata tematologie pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
când are ceva de spus, fiind o prezență, pe cât de puternică în impunerea conceptelor filosofice în poezie, pe atât de discretă, în promovarea lor. Rigoarea textului său are ceva aproape canonic, Ileana Mălăncioiu folosind și ea transferul semantic în deconstrucția canonului paradigmatic modernist. De asemenea, la fel ca în cazul Anei Blandiana, "la această poetă de excepție și excepții, biogafia curată nu este chemată să valorifice superior o operă mai perisabilă, să-i aducă, în conștiința publicului, puncte suplimentare (cazul poeziei

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
în succesiunea lor cronologică, îi punctează nu numai traseul creator, ci și pe cel existențial; după cum, etape și episoade din "linia vieții" îi structurează și îi jalonează opera"196. 3.3. Poezia interzisă 3.3.1. Culoare politică și cenzură Canonul ideologic, impus și dezvoltat în perioada în care Partidul Comunist preia monopolul absolut asupra culturii, cuprinde două etape, reprezentate prin două criterii distincte, subordonate acestuia: criteriul social-ideologic, aplicat în anii '50, în formula sa leninistă, și criteriul estetic, dezvoltat la

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
abia schițat, o dezidență pe jumătate sau pe sfert, atât cât permitea cenzura. Pot fi incluși, aici, Marin Preda o parte a prozei -, Augustin Buzura, Ion Caraion, Marin Sorescu, Nicolae Breban. Nu poate fi ignorat nici rolul de a sparge canoanele estetice și tematice, îndeplinite de romanele lui D. R. Popescu, Constantin Țoiu, George Bălăiță, Octavian Paler, Gabriela Adameșteanu. Alte tipuri de reacție vădesc teatrul lui Teodor Mazilu, poeziile Ilenei Mălăncioiu, Anei Blandiana, Mircea Dinescu, eseurile lui N. Steinhardt și Alexandru

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
publica. "Am fost cunoscută ca poet interzis, înainte de a fi cunoscută ca poet", mărturisește aceasta, care fusese cenzurată încă de la debut, din 1959, pentru poezia Originalitate, din revista "Tribuna" de la Cluj. Apoi pentru textele din "Amfiteatru". În contextul în care canonul paradigmatic al Generației '60 cuprinde două laturi: canonul ideologic și canonul estetic, în încercarea noastră de a lansa constructe teoretice cu privire la poezia interzisă a Anei Blandiana, vom porni de la încadrarea acesteia în primul dintre cele două paliere. Fără a face

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]