KorAP: Find »[drukola/base=capelă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...142 143 144 ...154 >

3,846 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

pe Seniorul Nobunaga, dar, cum reușita nu se întrevede, în ultimul timp, au început să caute sprijinul oamenilor de rând. Cutreieră toate provinciile, solicitând contribuții, bătând la fiecare ușă, și am auzit că au început chiar și să construiască provizoriu capele pe locurile vechilor temple. — Bine, și-atunci comisionul mesagerului pe care ți l-a trimis de două sau trei ori marele preot din Yokawa are vreo legătură cu cererea asta? — Nu, își feri grăbit Mitsuharu ochii, după care, îl privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pentru munte și îl însoțește numai Amano Genemon. Plănuiesc să-și mâne caii până la Hiyoshi. Sau, cel puțin așa a spus Seniorul Mitsuhide, în timp ce încălța sandalele de paie la ușă, adineaori. Mitsuharu nu lipsea niciodată de la rugăciunile de dimineață, în fața capelei castelului și la altarul familiei, dar, în ziua aceea, le neglijă pe amândouă. Echipându-se atât cu sabia lungă, cât și cu cea scurtă, porni grăbit, spre intrare. Dar Mitsuhide și vasalul său plecaseră deja, iar acolo nu mai erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Pe când cei doi călăreți treceau prin sat, cotind pe drumul care urca spre Templul Enryaku, soarele de dimineață începuse, în sfârșit, să sclipească pe apele lacului. Ce facem cu caii, după ce descălecăm la urcuș? întrebă Genemon. — A fost construită o capelă nouă pe locul celei vechi. Trebuie să existe și niște acareturi prin apropiere. Dacă nu, îi putem lăsa cu îngrijitorul de la capelă. Un călăreț singuratic își îndemna calul, ca să-i ajungă din urmă. Nu cumva ne strigă cineva din spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
sclipească pe apele lacului. Ce facem cu caii, după ce descălecăm la urcuș? întrebă Genemon. — A fost construită o capelă nouă pe locul celei vechi. Trebuie să existe și niște acareturi prin apropiere. Dacă nu, îi putem lăsa cu îngrijitorul de la capelă. Un călăreț singuratic își îndemna calul, ca să-i ajungă din urmă. Nu cumva ne strigă cineva din spate? întrebă Genemon, destul de îngrijorat. — Dacă ne urmărește cineva, sunt sigur că e Mitsuharu. Ieri, părea dornic să mă oprească de a face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Mitsuhide părăsi castelul, însoțit de câțiva vasali. Era îmbrăcat subțire și nu-i luase pe vasalii lui obișnuiți. Deși nu se făcuse nici un anunț oficial, până și soldații de la castel știau că stăpânul lor avea să-și petreacă noaptea la Capela Atago. Înainte de a pleca spre apus, Mitsuhide se ducea la capelă pentru a se ruga să aibă noroc în luptă. Însoțit de câțiva dintre cei mai buni prieteni ai lui, urma să locuiască în capelă pentru a ține un cenaclu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu-i luase pe vasalii lui obișnuiți. Deși nu se făcuse nici un anunț oficial, până și soldații de la castel știau că stăpânul lor avea să-și petreacă noaptea la Capela Atago. Înainte de a pleca spre apus, Mitsuhide se ducea la capelă pentru a se ruga să aibă noroc în luptă. Însoțit de câțiva dintre cei mai buni prieteni ai lui, urma să locuiască în capelă pentru a ține un cenaclu de poezie, întorcându-se a doua zi. Când se spunea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să-și petreacă noaptea la Capela Atago. Înainte de a pleca spre apus, Mitsuhide se ducea la capelă pentru a se ruga să aibă noroc în luptă. Însoțit de câțiva dintre cei mai buni prieteni ai lui, urma să locuiască în capelă pentru a ține un cenaclu de poezie, întorcându-se a doua zi. Când se spunea că mergea la capelă ca să se roage pentru victoria în bătălie și că invitase câțiva prieteni din capitală la o petrecere, nimeni nu bănuia ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se ruga să aibă noroc în luptă. Însoțit de câțiva dintre cei mai buni prieteni ai lui, urma să locuiască în capelă pentru a ține un cenaclu de poezie, întorcându-se a doua zi. Când se spunea că mergea la capelă ca să se roage pentru victoria în bătălie și că invitase câțiva prieteni din capitală la o petrecere, nimeni nu bănuia ce se petrecea, cu adevărat, în mintea lui Mitsuhide. Cei douăzeci de slujitori și șase vasali călări erau îmbrăcați mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
bănuia ce se petrecea, cu adevărat, în mintea lui Mitsuhide. Cei douăzeci de slujitori și șase vasali călări erau îmbrăcați mai ușor decât dacă s-ar fi dus la vânătoare cu șoimi. În ajun, călugării de la Templul Itokuin și preoții Capelei Atago fuseseră informați despre vizită, așa că, își așteptau cu bucurie seniorul. Imediat ce descălecă, Mitsuhide întrebă de un călugăr cu numele Gyoyu. — Shoha vine? îl întrebă Mitsuhide pe călugăr. Când Gyoyu răspunse că vestitul poet îl aștepta deja, Mitsuhide exclamă: — Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Domnul Shoha vă trimite scuzele sale, îi spuse Gyoyu lui Mitsuhide când ajunseră în camera de oaspeți a templului. V-ar fi ieșit în întâmpinare, dar, din moment ce s-a gândit că, probabil, vă veți ruga mai întâi la templele și capelele de pe drum, a spus că vă salută după ce vă aduceți prinosul. Mitsuhide dădu din cap, tăcut. Apoi, după ce bău o ceașcă de apă, ceru un ghid. — Înainte de toate, aș dori să-i înalț o rugăciune zeului protector al acestui loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
folosești focul, rugăciunile ți se împlinesc. — Acest lucru se spune din timpuri străvechi. Preotul evita să dea un răspuns clar la întrebare, întorcând vorba altfel: — Mă întreb de unde a pornit această tradiție? Apoi, schimbând subiectul, începu să vorbească despre istoria capelei. Plictisit de monologul preotului, Mitsuhide privi lămpile sfinte din altarul exterior. În sfârșit, se ridică tăcut și coborî scara. Când se îndreptă spre Capela Atago, era deja întuneric. Despărțindu-se de călugări, se duse singur la Templul Shogunului Jizo din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
altfel: — Mă întreb de unde a pornit această tradiție? Apoi, schimbând subiectul, începu să vorbească despre istoria capelei. Plictisit de monologul preotului, Mitsuhide privi lămpile sfinte din altarul exterior. În sfârșit, se ridică tăcut și coborî scara. Când se îndreptă spre Capela Atago, era deja întuneric. Despărțindu-se de călugări, se duse singur la Templul Shogunului Jizo din apropiere. Acolo, își cercetă viitorul, dar prima oară, îi ieși ghinion. Mai trase o dată, pentru a vedea din nou scris „Nenoroc“. Un moment, Mitsuhide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-se pe trei șiruri, se aliniară cu drapelele sus. Verdeața munților înconjurători și frunzișul verde pal din apropiere foșneau înmiresmate în timp ce briza ușoară a serii plutea peste nenumăratele chipuri. Cornul sună iarăși - de data asta, din pădurea îndepărtată. Din curtea capelei închinate lui Hachiman, zeul războiului, Mitsuhide și generalii săi ieșiră echipați strălucitor, în razele piezișe ale soarelui la apus. Mitsuhide își trecu în revistă trupele care, laolaltă, arătau ca un zid de fier. Fiecare soldat ridica ochii la trecerea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
comandanții de unități care fuseseră convocați fură chemați din nou - de astă dată, în pădurea altarului lui Hachiman. Acolo, întețit de umbrele înserării și țârâielile greierilor, aerul răcoros se simțea dens aproape ca apa. Cu un moment în urmă, din capelă se auzise zgomotul palmelor plesnite în rugăciune. Se părea că Mitsuhide și generalii lui se rugaseră zeilor. Mitsuhide se convinsese că nu acționa numai în virtutea dușmăniei și a revoltei sale față de Nobunaga. Teama de a nu sfârși ca seniorii clanurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
față de Nobunaga. Teama de a nu sfârși ca seniorii clanurilor Araki sau Sakuma îl ajutase să justifice totul ca pe o măsură de legitimă apărare; era ca un animal încolțit, forțat să atace primul pentru a rămâne în viață. De la capelă erau doar cinci leghe până la Templul Honno, unde locuia dușmanul său cel atât de slab apărat. Era un prilej unic în viață. Conștient că trădarea lui putea să pară oportunism, Mitsuhide nu se putea concentra asupra rugăciunii. Dar nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ce-și mestecau merindele, se auzeau multe șușoteli. Un număr de oameni se întrebau de ce-și refăceau puterile cu o masă într-un moment atât de nepotrivit, la jumătatea coborâșului. Mâncaseră deja o rație înainte de a fi plecat de la Capela Hachiman, în aceeași noapte. De ce nu urmau să mănânce la răsăritul soarelui, în Yamazaki sau Hashimoto, unde-și puteau priponi și caii? Deși erau nedumeriți, încă mai presupuneau că se aflau în drum spre provinciile din apus. Drumul spre Bitchu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Yanagase era plin de cai și oameni. La apus de el, era drumul spre capitală. Mergând către răsărit, armata urma să treacă pe lângă Lacul Yogo, ajungând pe drumul Castelului Nagahama. Katsuie își instalase cartierul general provizoriu în incinta unei mici capele de munte. Shibata Katsuie era extrem de sensibil față de temperatură și, mai ales în ziua aceea, părea să sufere de pe urma căldurii intense și a urcușului. După ce-și instală taburetul de campanie la umbra copacilor, puse să se întindă o pânză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
efectua chiar în aceeași zi, dar, din cauza rezervelor lui Katsuie, seara trecuse și slujba comemorativă se amânase pentru ziua următoare. Ștergându-și sudoarea de pe trupuri și schimbându-se cu ținuta de doliu, generalii așteptau ora stabilită pentru slujba memorială, în capela castelului. Bâzâitul țânțarilor se auzea dens pe sub streșini și o lună nouă, subțire stătea suspendată, pe cer. În tăcere, generalii traversară spre citadela secundară. Pe ușile glisante ale capelei erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ținuta de doliu, generalii așteptau ora stabilită pentru slujba memorială, în capela castelului. Bâzâitul țânțarilor se auzea dens pe sub streșini și o lună nouă, subțire stătea suspendată, pe cer. În tăcere, generalii traversară spre citadela secundară. Pe ușile glisante ale capelei erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară și se așezară. Numai Hideyoshi nu apăru. Ochii oamenilor erau cuprinși de îndoială. Dar, pe când generalii priveau în direcția altarului din depărtare, printre articole austere ca tabernacolul, placa mortuară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ca pe un om beat, vorbindu-i aproape cu afecțiune. — Te-ai îmbătat, spuse el. — Ce?! scutură Genba violent din cap, îndreptându-și poziția. Ăsta nu-i un fleac, să-l lepezi dând vina pe beție. Ascultă. Mai adineaori, în capelă, când Seniorul Nobuo și Seniorul Nobutaka și toți ceilalți generali au venit să se închine la sufletul Seniorului Nobunaga, n-ai stat dumneata pe locul de onoare, cu Seniorul Samboshi pe genunchi, făcându-i să se încline în direcția ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
li se făcu părul măciucă. Încercând să-și imagineze efectivele și strategia inamicului care aștepta în calea lor, îi copleșiră simțăminte negre precum cerneala. Trupele fură oprite brusc în fața râului Ibi, în timp ce Katsuie și comandanții săi discutau problema în pădurea capelei locale a satului. Să atace frontal sau să se retragă? O strategie posibilă ar fi fost aceea de a se retrage pentru moment, luând în stăpânire Castelul Kiyosu și pe Samboshi. Apoi, puteau să denunțe crimele lui Hideyoshi, să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Nu trebuie să se lase nimic de făcut pentru ziua a zecea. Le spusese aceste lucruri, foarte categoric, lui Hikoemon și cumnatului său, Hidenaga. Orice proiect de construcții întreprindea, Hideyoshi nu schimba termenul de predare. Slujba se ținea într-o capelă luminată de lămpi, lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre flamurile fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți îndoliați. Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Da, ai dreptate. Condu-mă, Nene. Auzind cântatul cocoșului, Hideyoshi se miră. Stătuse de vorbă toată noaptea și nu dormise decât puțin. În zorii zilei, își puse un kimono și o pălărie ceremonială și se duse să se roage în capela castelului. Apoi, mâncă turte de orez și supă, în camera lui Nene. În ziua aceea, a doua din noul an, șirul de oameni care veniseră la castel pentru a-i face urările de Anul Nou părea să nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
devreme, din cauza răcelii ăsteia. Luând angajamentele, se retrase în apartamentele sale din templu. În noaptea aceea, Nobuo nu-și putu găsi liniștea. La cină, stătuse cu vasalii și cu vasalii săi, cu preoții și chiar și cu preotesele fecioare de la capela din apropiere. Fusese vesel și vorbise cu glas tare, dar, cum toți plecaseră și era din nou singur, începu să-și întrebe încontinuu pajii și pe samuraii de gardă: — Ce oră e? Vasalii mei superiori încă nu s-au întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
aceea a inamicului de la Muntele Komaki, dar Hideyoshi folosise pădurile, câmpiile și râurile din vecinătate spre a obține avantaje maxime, iar poziția armate sale era înconjurată pe două leghe pătrate cu tranșee și palisade. Ca măsură suplimentară de prevedere, incinta capelei din sat fusese aranjată astfel încât să pară că acolo locuia Hideyoshi. Din punctul de vedere al lui Ieyasu, locul unde se afla Hideyoshi era neclar. Ar fi putut să fie ori în tabăra de la Gakuden ori la Castelul Inuyama. Paza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]