3,886 matches
-
1 Cavalerie austro-ungară. Ea a acționat pe timpul bătăliei de la Sibiu în flancul stâng al Armatei 9, făcând față cu succes atacurilor forțelor române. Pe când asigura flancul drept al Grupului Kühne în bătălia de la Târgu Jiu, în noiembrie 1916, Grupul de cavalerie Schmettow, acum format din Diviziile 6 si 7 Cavalerie, a înainta în Muntenia spre Craiova . La inceputul lunii decembrie grupul a participat la Bătălia pentru București și, de asemenea, a luat parte la cucerirea Bucureștiului. Comandamentul Corpului de cavalerie a
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
Sibiu în flancul stâng al Armatei 9, făcând față cu succes atacurilor forțelor române. Pe când asigura flancul drept al Grupului Kühne în bătălia de la Târgu Jiu, în noiembrie 1916, Grupul de cavalerie Schmettow, acum format din Diviziile 6 si 7 Cavalerie, a înainta în Muntenia spre Craiova . La inceputul lunii decembrie grupul a participat la Bătălia pentru București și, de asemenea, a luat parte la cucerirea Bucureștiului. Comandamentul Corpului de cavalerie a fost transformat la 11 ianuarie 1917 în "Comandamentul General
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
de cavalerie Schmettow, acum format din Diviziile 6 si 7 Cavalerie, a înainta în Muntenia spre Craiova . La inceputul lunii decembrie grupul a participat la Bătălia pentru București și, de asemenea, a luat parte la cucerirea Bucureștiului. Comandamentul Corpului de cavalerie a fost transformat la 11 ianuarie 1917 în "Comandamentul General 65" (tip corp de armată) și transferat pe frontul de vest. În aprilie 1917 Commandamentul General 65 a condus forțele "Grupului Sissonne" din cadrul Armatei 1 în bătălia de la Aisne. La
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
În aprilie 1915, Armata a XI-a germană, recent formată (10 divizii de infanterie sub comanda generalului August von Mackensen) a fost transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie, conduse de generalul D.R. Radko-Dmitriev), care apăra acel sector. Generalul Mackensen primise comanda forțelor
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie, conduse de generalul D.R. Radko-Dmitriev), care apăra acel sector. Generalul Mackensen primise comanda forțelor combinate germane și austro-ungare, și la 2 mai, după un masiv bombardament de artilerie, a lansat un atac care i-a luat pe ruși prin surprindere
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
Mackensen primise comanda forțelor combinate germane și austro-ungare, și la 2 mai, după un masiv bombardament de artilerie, a lansat un atac care i-a luat pe ruși prin surprindere. El a concentrat 10 divizii de infanterie și una de cavalerie (126.000 de oameni, 457 piese de artilerie ușoară și 159 de artilerie grea, cu încă 96 de mortiere) pe cei km de sector de front împotriva a cinci divizii rusești (60.000 de oameni cu 141 de piese de
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
care a avut loc la sala de ceremonii în Palatul Hofburg la Viena. La vizita întreprinderii „Ernst Braun & Söhne” din Schöndorf (azi un cartier al orașului Vöcklabruck), pe 22 februarie 1885, locotenent-colonelul a comandat un mare număr de șei de cavalerie în numele Ministerului de Război al României. După terminarea funcției sale la Viena a comandat Regimentul 2 Artilerie. La 10 iulie 1888 a fost numit colonel precum comandant al artileriei Corpului 1 (1888-1891), apoi al corpului 2 Armată (1891-1896) și în
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
în loc să suspecteze capcana, Kitbuqa a decis să avanseze cu toate trupele sale pe urmele mamelucilor aflați în retragere. Când mongolii au ajuns la dealuri, trupele mameluce au ieșit din ascunzători și au început să lanseze săgeți și să atace cu cavaleria lor. Astfel, mongolii erau înconjurați din toate părțile. Armata mongolă a luptat foarte feroce și foarte agresiv pentru a ieși din situație. Aflat la ceva distanță, Qutuz privea cu legiunea sa privată. Când Qutuz a observat că aripa stângă a
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
un contraatac de succes. Totuși, balanța luptei s-a înclinat în favoarea mamelucilor, care acum dețineau avantajul geografic și psihologic, și în cele din urmă o parte din trupele mongole au fost forțate să se retragă. Când bătălia s-a încheiat, cavaleria grea mamelucă a realizat ceva ce nu a fost posibil până atunci: să învingă mongolii în luptă. Kitbuqa și aproape toată armata care a rămas în regiune au pierit. este importantă deoarece este cea mai veche confruntare cunoscută în care
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
în regiune au pierit. este importantă deoarece este cea mai veche confruntare cunoscută în care au fost folosite tunuri de mână explozive ("midfa" în limba arabă). Acești explozibili au fost folosițo de mamelucii egipteni pentru a speria caii mongoli și cavaleria și să cauzeze dezordine în ranguri. Compoziția explozivă de praf de pușcă a acestor tunuri a fost mai târziu descrisă în manualele militare și de chimie arabe la începutul secolului al XIV-lea. La întoarcerea spre Cairo după victoria de la
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
asupra nevoilor negustoriei cu cereale, a lăsat în totalitate în grija soției creșterea copiilor. Familia mamei lui Take Ionescu era de origine aromână, din Macedonia, stabilită la începutul secolului al XIX-lea în Imperiul Habsburgic. Tatăl Eufrosinei fusese ofițer de cavalerie în armata austriacă. Venind în România pentru achiziționarea de cai pentru nevoile armatei imperiale, s-a îndrăgostit de frumoasa Anastasia Andronic, cu care s-a căsătorit. Din această căsătorie s-a născut Eufrosina (Frosa) Andronic, mama lui Take Ionescu. La
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
viitor strălucit, i-a trimis pe cei trei copii mai mari (Constantin, Take și Toma) la Paris, ca să studieze dreptul, iar mezinul Victor, exmatriculat din Școala Militară din București în urma unui incident disciplinar, a fost înscris la Școala Militară de Cavalerie de la Ypres (Belgia). În toamna anului 1875 Take Ionescu a plecat la Paris, unde s-a înscris la Facultatea de Drept. La Paris a locuit timp de 6 ani în Cartierul Latin, pe strada Bonaparte nr 72. Acolo a legat
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
ale vietii culturale, atât militari cât și civili: Generalul lt. Paul Leonida (ofițer din M. St. M), Generalul lt. Pavel Zăgănescu, Generalul Titus Gârbea, șeful misiunii de legătură între armata germană și română, General col. Gheorghe Cealac, comandantul Corpului de Cavalerie în stepa Calmuca, General lt. Gheorghe Marinescu, Colonel Marin Georgescu, Colonel Gheorghe Eminescu, nepotul fratelui al lui Mihai Eminescu, autor al excepționalei lucrări “Napoleon Bonaparte”, General aviator Șendrea, General aviator Di Cezare, colonel Gh. Romanescu, autor al "Istoriei Militare a
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
prevenirea malariei. Pentru cei lipsiți de mijloace materiale, oferă sub formă de donație una din proprietățile sale megieșite Tecuciului, pentru a-și construi locuințe. Alte terenuri au fost puse la dispoziția armatei, Tecuciul devenind sediul a 4 regimente: 2 de cavalerie, unul de artilerie și unul de infanteriști. Legat de prevenirea incendiilor, se construiește Foișorul de foc al orașului, cu înălțimea de 22 de metri; în aceeași idee, insistă ca tecucenii să renunțe la construcțiile din lemn pentru cele din cărămidă
Anton Cincu () [Corola-website/Science/335242_a_336571]
-
Ducese Maria Mihailovna a beneficiat de toată atenția mamei sale. Marele Duce a avut nici un fiu, însă și-a dus fiicele să participe la parade și exerciții militare, spunând că fiecare dintre fiicele sale ar putea comanda un regiment de cavalerie. El le-a învățat arta războiului de cavalerie și infanterie. Cu o sănătate mai fragilă decât a surorilor ei, în ajunul vârstei de de douăzeci de ani, Marea Ducesă Maria Mihailovna a arătat primele semne ale bolii de care suferea
Marea Ducesă Maria Mihailovna a Rusiei () [Corola-website/Science/335278_a_336607]
-
mamei sale. Marele Duce a avut nici un fiu, însă și-a dus fiicele să participe la parade și exerciții militare, spunând că fiecare dintre fiicele sale ar putea comanda un regiment de cavalerie. El le-a învățat arta războiului de cavalerie și infanterie. Cu o sănătate mai fragilă decât a surorilor ei, în ajunul vârstei de de douăzeci de ani, Marea Ducesă Maria Mihailovna a arătat primele semne ale bolii de care suferea. Nimeni din anturajul ei însă nu a descifrat
Marea Ducesă Maria Mihailovna a Rusiei () [Corola-website/Science/335278_a_336607]
-
formațiunile otomane, și în dimineața următoare, după trecerea râului Râmnic (astăzi râul Râmna), a pus în scenă un atac. În timp ce avansa, armata ruso-austriacă a distrus artileria inamică și a adoptat formațiuni pătrate de infanterie pentru a respinge pe contraatac masiva cavalerie otomană care încerca să-i împartă armata în două. Reușind aceasta, a luat cu asalt o tabără a inamicului, distrugând-o complet, și a continuat să avanseze spre satul Bogza. Între timp, trupele austriece au respins atacul celor 15 mii
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
Suvorov a avansat apoi cu o ofensivă generală spre tabăra otomană principală situată în pădurea din apropiere. În timp ce austriecii au avansat și au blocat trupele inamice, restul armatei lui Suvorov a învăluit întreaga armată turcă și a atacat-o cu cavaleria sa, provocând panică în rândul turcilor care aproape nu mai aveau unde să se retragă, doar dincolo de râul Râmnic, loc în care cei mai mulți dintre ei s-au înecat în timp ce încercau să-l traverseze. Într-o bătălie care a durat doar
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
continentală, bântuită vara de arșiță și secetă, iarna de crivăț, și munții sudici, refugiu ușor de apărat, dar deschis spre mare prin porturile sale, dispunând de izvoare permanente și de o climă blândă, mediteraneană. Astfel, în nord, s-au succedat cavalerii nomazi cimerieni, sciți, goți, huni, bulgari, cumani, mongoli din Hoarda de Aur, tătari din Hanatul Crimeii și cazaci, în timp ce grecii antici, romanii, grecii bizantini, grecii crimeeni și turcii otomani (1475-1783) au controlat sudul timp de secole fiecare. În secolul al
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
de aproape 600 de ani între Suedia și Danemarca, Arn conduce clanul Folkung împotriva unei forțe sverkero-daneze în bătălia de la Lena (1208), Arn fiind ajutat de meșteri arabi și de templierul norvegian Harald. Cu o ploaie de săgeți, Arn distruge cavaleria daneză păcălită să atace. Arn conduce apoi o șarjă pentru a-l ataca pe regele Sverker, dar este interceptată de Ebbe Suneson, conducătorul danezilor, în duelul care urmează Arn îl ucide, dar este rănit mortal. Casa de Folkung iese victorioasă
Arn: Cavalerul templier 2 () [Corola-website/Science/331594_a_332923]
-
1864-1928), fiica lui Leon cavaler de Wassilko, recomandase țăranilor săi de la Hliniczki să semneze conversia la credința ortodoxă, pentru că nu primiseră un cleric catolic, ce a provocat tensiuni considerabile. Fiii lui Jerome Guido și Mastino erau amândoi căpitani imperiali de cavalerie. În timp ce Guido s-a stabilit după Primul Război Mondial la Salzburg, unde a fost unul dintre membrii fondatori ai "Asociației Ofițerești Salzburg" în 1957, fratele său Mastino (n. 18 octombrie 1885, Zeleneu - d. 8 decembrie 1963, Mainz) s-a alăturat
Familia Della Scala (Editura Bucovina) () [Corola-website/Science/331665_a_332994]
-
a stabilit după Primul Război Mondial la Salzburg, unde a fost unul dintre membrii fondatori ai "Asociației Ofițerești Salzburg" în 1957, fratele său Mastino (n. 18 octombrie 1885, Zeleneu - d. 8 decembrie 1963, Mainz) s-a alăturat ca ofițer de cavalerie armatei române. El a luat de nevastă la 22 octombrie 1922 în Cernăuți principesa Dorothea de Sayn-Wittgenstein (n. 27 noiembrie 1904, Druzhnoselie (Gubernia Sankt Petersburg - d. 9 aprilie 1970, Darmstadt) și a administrat până în 1940 respectiv 1944 moșia sa Călinești
Familia Della Scala (Editura Bucovina) () [Corola-website/Science/331665_a_332994]
-
Războiului Civil Englez, luptând pentru cauza regalistă, astfel la vârsta de trei ani a moștenit titlurile tatălui său, devenind baron Spencer Wormleighton și conte de Sunderland. A intrat în armata britanică și a avut rangul de căpitan, în Regimentul de cavalerie al prințului Rupert, nepotul regelui Carol I al Angliei. S-a căsătorit cu Anne Digby, fiica Lordului Bristol, în 10 iunie 1665 și mai târziu, a fost trimis ca ambasador la Madrid, în perioada 1671-1672. Apoi a fost ambasador la
Robert Spencer, al II-lea Conte de Sunderland () [Corola-website/Science/331720_a_333049]
-
era nepotul regelui Franței, și urmașul lui la tron. Ambițiile franceze în Bavaria și Franconia au fost distruse după Bătălia de la Blenheim. Armata lui Marlborough era formată din aproximativ 90000 de oameni (112 batalioane de infanterie și 197 escadroane de cavalerie) și era staționată la sud de Bruxelles. Forțele prințului Eugen erau la Koblenz, în actuala Germanie. Astfel, cele două armate erau separate, în vreme ce armata franceză de 100000 de soldați (112 batalioane de infanterie și 216 escadroane de cavalerie) se afla
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
escadroane de cavalerie) și era staționată la sud de Bruxelles. Forțele prințului Eugen erau la Koblenz, în actuala Germanie. Astfel, cele două armate erau separate, în vreme ce armata franceză de 100000 de soldați (112 batalioane de infanterie și 216 escadroane de cavalerie) se afla deja masată la Mons. În luna iunie 1708, comandantul forțelor de coaliție, ducele de Marlborough, trebuia să obțină o victorie tactică, sau să facă juncțiunea cu trupele Sfântului Imperiu Roman, aflate sub comanda prințului Eugen, înainte de confruntarea cu
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]