4,031 matches
-
mai înverșunați ai lui Astaghfirullah. Se numea Abu-Amr, dar prietenii șeicului îi schimonosiseră numele în Abu-Khamr, „moș Alcool“. Predicatorul și medicul nu aveau decât un singur lucru în comun, graiul slobod, și tocmai vorbirea asta pe șleau le ațâța necontenit certurile ale căror peripeții erau urmărite de toți locuitorii Granadei. Cât privește restul, aveai impresia că Cel-de-Sus se distrase alcătuind două ființe cât se poate de nepotrivite una cu cealaltă. Astaghfirullah era fiul unui creștin convertit și fără îndoială că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
artificială: — Orice s-ar spune, a fi soție unică nu e mai plăcut decât să fii copil unic. Muncești mai mult, te plictisești mai mult și suporți de una singură toanele și pretențiile bărbatului E adevărat că există gelozie, intrigi, certuri, dar măcar astea toate se petrec acasă, căci, de îndată ce soțul începe să-și caute bucuriile în exterior, e pierdut pentru toate femeile sale. Fără îndoială, ăsta era motivul pentru care Salma și-a pierdut capul atunci când, în ultima zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu apă în nopțile precedente, de Mihrajan. La fiecare alunecuș, la fiecare băltoacă de noroi, mă duceam cu gândul la tata, care detesta atât de mult sărbătoarea asta și datinile care aveau legătură cu ea. Nu-l mai văzusem de la cearta noastră, fie ca Dumnezeu să mă ierte odată și odată! dar ceream regulat vești despre el Wardei și lui Mariam. Răspunsurile lor erau rareori liniștitoare. Ruinându-se pentru a da o zestre bogată surorii mele, pomenindu-se încărcat de datorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-și dea cu parfum, cu sulimanuri, să se pieptene și chiar și să se spele. N-am protestat, căci am priceput pe dată că zelul religios nu era singurul motiv al acestui sfat. S-au văzut adesea în caravane certuri, accese de nebunie sau chiar crime prilejuite de prezența unei preafrumoase sclave, iar unchiul voia cu orice preț să evite orice ispită, orice atitudine provocatoare. Etapa următoare ne-a dus spre oazele din Tuat și Ghurara, puncte de plecare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de față, căutându-și următoarea pradă: — Dar tu, Ahmed? Numitul Ahmed îl măsură pe Abdallah cu dispreț, după care rosti tare: — Treizeci de dinari, ca să spăl onoarea tribului. Și astfel dădu ocol încăperii, folosindu-se cu ingeniozitate de geloziile și certurile dintre familii sau clanuri, căpătând de fiecare dată o contribuție tot mai însemnată. În mintea mea, cifrele se adunau. Cei doi dinari ai mei amărâți se făcură doisprezece, patruzeci și doi, nouăzeci și doi... Ultimul solicitat a fost unchiul Hibei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și funcția de cardinal gerant al Vaticanului! Cum tot nu era de ajuns, au început să vândă indulgențe nefericiților germani! Dacă plătiți, păcatele vă sunt iertate! În fond, ceea ce Sfântul Părinte încearcă să vândă este chiar raiul. Așa a început cearta cu Luther. — Călugărul ăsta avea așadar dreptate. Într-un anume sens, da. Numai că, nu mă pot împiedica să gândesc că banii adunați într-un mod atât de dubios trebuie să slujească la terminarea bazilicii Sfântul Petru, și că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât Maggie, dar puteau la fel de bine să fie din altă generație, dacă nu de pe altă planetă. Ascultase, fără să înțeleagă nimic, discuțiile legate de casa de vacanță din New Hampshire și de cine trebuia s-o folosească, ce declanșară o ceartă de proporții legată de faptul dacă Kathy fusese sau nu o noră bună atunci când tatăl lui Brett era bolnav, în timp ce Kathy afirma insistent că Brett se comporta întotdeauna nepoliticos când veneau părinții ei în vizită. I se acrise de soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-i spună că i-a promis lui Edward că nu va mai călători. Dar se abținu. —E alegerea ta, Maggie. Dacă tu crezi că nu contează altceva decât viața și relația ta de aici... Și-a dat seama că auzise cearta din bucătărie. —... atunci o să mă ignori și o să mă alungi. Dar dacă ți-e dor de munca pentru care ești născută, dacă te interesează terminarea unui conflict care a provocat atâta suferință, dacă vrei să îndrepți lucrurile, vei accepta. —Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bulbucară până când literele deveniră încețoșate și nedeslușite. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Ce instinct îl reținea pe Guttman în acel moment și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
descifrării cuneiformelor și se puse pe lucru. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Guttman nu se putu abține. Era din nou copleșit. Avraam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și evrei. Iar în fața lui se afla acum dovada textuală a acelui eveniment. Dar nu asta îl tulburase pe Shimon Guttman. Citi din nou cuvintele, silabă cu silabă, să vadă dacă nu cumva greșise. Muntele Moriah... a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Muntele Moriah. Muntele Templului, cel mai sfânt loc al evreilor. Tradiția spunea că acest loc în care îngerul l-a salvat pe Isaac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că originile lor mergeau până la Ismael. Pentru ei, Haram al-Sharif, Sanctuarul Sfânt, era locul de unde Mahomed se ridicase la ceruri pe calul lui înaripat. După Mecca și Medina, Haram era locul cel mai sfânt. ...acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Aici caracterele erau mai șterse, de parcă nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
babilonieni. Traducerea cuvintelor sale se citește astfel: Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe fiul meu, pentru a-l sacrifica acolo Celui Sfânt, Muntele Moriah, acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor să rămână aici ca Isaac și Ismael. Așa că am grăit în fața judecătorilor mei că Muntele va fi împărțit după cum urmează... Tăcu imediat în clipa în care auzi împușcătura. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dictată de Avraam, patriarhul, și apoi citind textul: —Eu, Avraam, fiul lui Terah, în fața judecătorilor am decis astfel. Ținutul unde l-am dus pe fiul meu, ca să-l sacrific pentru Marele Nume, Muntele Moriah, acest ținut a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei. Apoi se opri și interveni Yaakov Yariv, tot în engleză: —Numele lor să fie trecute aici ca Isaac și Ismael. Astfel am declarat în fața judecătorilor ca acest Munte să fie lăsat prin testament după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gafa făcută.): Am vrut să spun... ați putea rămâne un timp... cu noi... Da! Am putea conversa, ne-am putea povesti atâtea lucruri.... Nu-i așa, Bruno? CASIERUL: Domnule, nu trebuie să vă simțiți vinovat pentru... pentru cele întâmplate, pentru cearta noastră... nu? Știți... noi de fapt... n-a fost decât un joc... de oameni singuri... Un mod... așa... de a-i speria pe călători... Ha, ha, ha... (Cei doi râd în același timp, forțat și evident încurcați.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se cuvine. Nu era lipsit de geniu, dar nu se putea concentra: scria zilnic un articol la ziar și cincizeci de scrisori, se agita pe culoarele Parlamentului, ținea admirabile discursuri, făcea vizite, primea foarte multă lume și nu tăcea niciodată. Cearta lui cu președintele partidului progresist, José Luciano, a pornit de la incidente ridicole - dar a avut urmări teribile: unitatea partidului pentru totdeauna sfărâmată și apropierea de republicani. Lupta dintre cele patru fracțiuni guvernamentale a desăvârșit opera propagandei revoluționare. Politicienii stâlpi ai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Spania, unde Paiva Couceiro, un fost căpitan în armata lui Don Manuel organizează miliția antirepublicană și amenință regimul. Lumea începe să se dezguste de revoluție. "Nu pentru asta s-a făcut Republica!", strigă Machado dos Santos lui Afonso Costa. Izbucnesc certuri pentru Președinția Republicii. Fiecare fruntaș revoluționar susține alt nume. Venerabilul Bernardino Machado, care trădase Monarhia numai ca să ajungă Președinte de Republică, observă că aproape nimeni nu-i rostește numele. Se mulțumește atunci cu postul de ambasador la Rio de Janeiro
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de a mai considera pe Don Manuel pretendentul legitim al Tronului Portugaliei, - mai ales că descindea din "uzurpatorul" Don Pedro - și declară succesor pe un văr depărtat al lui Don Manuel, Don Duarte, descendent direct din exilatul Don Miguel. Acestor certuri între monarhiștii conservatori și integraliști le-a pus capăt moartea lui Don Manuel. Astăzi, singurul pretendent legitim, recunoscut de toată lumea monarhistă, este Don Duarte. Sidonio Paes sperase, la început, o colaborare mai eficientă cu monarhiștii. Dar în 1918 monarhismul însemna
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cei doi orbi, pe care-i privesc neputincios, fascinat doar de neobișnuita lor prezență. Așa cum altădată, în bodega de pe Apolodor, în picioare, îmi beam berea, copleșit de părăsirea Lumii, absent la cele din jur, ascultând doar glasul clopotelor, urmat de cearta toacelor, un văl de sonorități vechi, știute, toropitoare, voievodale. Era ceasul în care veneau și cei doi orbi să-și soarbă berile. Din cine știe ce perverse porniri ale neputinței, se pipăiau cu limbile pe obraji, parcă se gustau, descoperindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai potolească măsluitorii. Să se retragă în așteptare, sub cine știe ce amenințări. Astfel, nu cedează. Democrația mulțimii este doar muzica de fundal a panoramei. Alegerile la noi - spectacolul buletinului periodic, național, prilejuind afirmarea celor mai năbădăioase talente ale mulțimii. Patimi dezlănțuite, certuri adânci, pomeni la tot pasul, ocări și dezvăluiri senzaționale. Păcatele nației ies mai țanțoșe la lumină. Tot ceea ce se făcea până deunăzi se spune acum în gura mare. Fără nici un efect, altul decât satisfacerea chefului nebun de porcăiala românească. Până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta. Am băgat la cap. Trebuie să fii strivit mai întâi, zicea, ca mai pe urmă să luminezi. Luminare din strivire... Va da să-și tragă mâna. — Trebuie să plec, zău. Și așa, dacă mai stau, iar ne luăm la ceartă. Voi zâmbi și eu, strângându-i încă mâna. — Dar nu... Nu mă pot certa cu tine, am îngăimat. În vecii vecilor n-o voi putea face. — De ce crezi asta? — Mi-ești tare dragă din clipa asta. Va zâmbi tristă, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de satisfăcut. Lupul acela de mare trecut prin multe, Alfonso Pertiñas y Gabeiras, de fel din Aldan, din peninsula galiciană Morrazo, căuta să-l provoace, insultîndu-l, dar nu pentru a-l disprețui sau a se Înfrunta cu el Într-o ceartă deschisă și excitantă, ci numai ca formă de a primi o pedeapsă care să-l izbăvească de o vină care, la Început, nu fusese decît aceea de a-l fi disprețuit peste măsură. Sărmanul bătrîn Își cerea moartea nu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
am cutremurat amintindu-mi de scenele de pe terenul de joacă; siluetele uriașe ale adolescentelor, și mai impunătoare din cauza pufoaicelor și a pantofilor înalți, privind de sus și amenințând orice profesor suficient de curajos încât să se amestece în bătăile și certurile lor. Am decis să fiu cu mintea la problemele de la Archer câtă vreme terminam plăcinta și, după ce am pus-o la cuptor, m-am dus sus cu intenția să mă aranjez un pic în dormitor, dar m-am oprit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
A ieșit? Unde? —Nuș’. N-a zis. A ieșit din birou și-a plecat afară, imediat după ce ai urcat tu. Am încercat să nu-i arăt că mă luase prin surprindere. Cred că-mi imaginasem o împăcare iubitoare după micuța ceartă pentru felicitare, cu Charlie necăjindu-mă pentru schimbul de haine și dându-mi unul din micile sale săruturi uscate. Brusc, m-am simțit aiurea în hainele mele cochete și rujată. Și parfumul încă mai mirosea mult prea puternic, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de mine, cu mâinile în buzunare și gulerul hainei ridicat, privind în vitrina unui magazin și încruntându-se ușor, aparent cufundat în gânduri. Așa - deci erai aproape ajuns acasă oricum, m-am gândit eu. Ce bine. E clar că exagerez cearta noastră, iar tu ai ieșit să-ți dezmorțești un pic picioarele și acum ești în drum spre casă. Am decis să nu spun nimic, ci doar să mă întorc acasă și să-l aștept, fără să trebuiască, dacă am noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]