7,296 matches
-
Cea Fără de Prihană. Râul Fără Întoarcere. Sex, Minciuni și un Pistol Fumegând. Fiecare dintre titlurile astea era ca un șarpe, care stătea și se holba la ea, refuzând să se clintească din loc. Alice a închis ochii și s-a chinuit s-adoarmă, dar visurile îi erau pline de finaluri surprinzătoare, de întorsături de fir narativ cum nimeni nu mai folosise vreodată în nici o carte. Mijlocul romanelor îi submina încrederea; dintr-un anumit punct de vedere, finalurile erau întotdeauna dezamăgitoare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
micuță din josul apei. Râul l-a purtat ușor și, la primul bolovan, l-a ghidat cu tandrețe și în deplină siguranță dincolo de pericol. În câteva minute, toți somonii au dispărut împreună cu Drew. Un singur puiet mai rămăsese pe mal, chinuindu-se cu aerul toxic. Mary s-a aplecat, a luat somonul cel micuț în palmă și s-a uitat în direcția în care se uita și el. Și-a imaginat un pârâu de munte, cu apa așa de limpede încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a lovit cu capul de-un bolovan în formă de colț, care marca cotul râului. Preț de-o clipă, a leșinat, dar apa a trezit-o imediat. Răceala râului a început să i se insinueze în trup. Jina s-a chinuit să ridice capul, să-l caute pe Zach odată ce râul a intrat din nou în linie dreaptă, iar curentul s-a liniștit. De-acum soțul ei ar fi trebuit să se trezească. Măcar din cauza răcelii apei. Zach era un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fusese o părere. Fusese acolo: o bătaie ușoară de aripi, un zvâcnet nerăbdător. Ca un băiețel, căruia nu-i venea să creadă că ea continua să stea acolo și să se gândească în loc să se pună în mișcare. Jina s-a chinuit să se ridice și-a întors spatele râului. A încercat să găsească acea cărăruie pe care o văzuse mai devreme, dar, în întuneric, i-a fost imposibil. A luat-o de-a dreptul, peste pajiște, dar mișcările îi erau șovăitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vocea lui Pearl. Fir-ar al dracului ! Jina s-a oprit jos, pe pantă, acolo unde nu mai putea să fie văzută. Cu toate că știa c-ar fi trebuit să-și vadă de drum. Că n-ar fi trebuit să se chinuiască să audă vorbele celor doi peste bătăile zgomotoase ale inimii ei. Ți-am zis să nu vii ! a spus Ellis. Trebuia s-o văd. Pleacă, și-a spus Jina, dar până și gândul îi era moale. Și-a așteptat. Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai schimbă. Aici sau acolo, trebuie să trăim cu el. John a îndepărtat cu palma praful de pe pantalonii scurți și de pe vârfurile pantofilor. Îmi pare rău pentru tot. Danny murea de nerăbdare s-o rupă la fugă, dar s-a chinuit să înainteze încet, în lungul zidului cabanei. A ajuns la balustradă și-a ridicat ușor un picior peste ea. Domnul Cantor o să mă ducă înapoi la Corn Creek, a spus Naji. Danny nu-i mai auzise pe nici unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cuvânt era o piatră care i se oprea în gât. Poate că scrisul e singura ei posibilitate. Poate. Alice a muncit mai mult decât își închipuie majoritatea oamenilor. Zi și noapte, și-a vărsat sufletul în cărțile alea, s-a chinuit să-și ascundă dezamăgirile de copii și de mine. Merită succesul, dar ... poate că i-ar fi fost mai bine dac-ar fi renunțat la scris cu ani în urmă. Oare e chiar așa de groaznic să nu mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să nu încerce să descopere ce se petrecuse, cu-adevărat, în ziua aia. Danny și Charlie se acoperiseră unul pe celălalt și asta era ceva. Îți trezea speranțe. Jina s-a așezat lângă el. Stătuse pe muntele ăla prea mult, chinuindu-se să priceapă de ce pomenise Ellis numele lui Zach în discuția cu femeia aia. Se agățase de-un copac și-și spusese că sigur, nu era vorba de Zach al ei. Doar îl văzuse plutind pe râu, cu fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pierduse ființa pe care o iubise cel mai tare; pierduse ființa pe care o admirase cel mai mult - ceea ce, din multe puncte de vedere, reprezintă o pierdere și mai groaznică. Haide, haide, a îndemnat-o Helena. Au trebuit să se chinuiască să rostogolească elanul de patru sute cincizeci de kilograme în mormânt. Dedesubtul animalului ar fi trebuit să fie o baltă de sânge, dar, în mod straniu, iarba era nepătată. Helena și-a plimbat mâna peste locul uscat. Fiuuu, a exclamat femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că Danny e în stare să ne scoată teferi de-aici. Desigur, Mary n-avea de unde să știe așa ceva. Danny putea foarte bine să-i răstoarne sau să-i scoată la mal fără incidente. Oricum, puștiul îi tăiase răsuflarea. Se chinuia, cu brațele lui ca niște scobitori, să întoarcă barca astfel încât să ia valurile în bot, iar pe chip i se citea extazul. În mod straniu, Mary chiar și-ar fi dorit ca barca să se răstoarne; voia să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-a spus el. Iar Alice și-a lăsat capul în piept. Și ea își dorise deseori același lucru, dar dorințele neînsoțite de fapte nu schimbă mare lucru. Mintea ei era plină de drame, de poezii, nu de logică. Se chinuia să găsească idei, agoniza lângă paginile cu primele variante ale romanelor, plângea când scrisul îi era respins, dar undeva, între toate aceste suferințe, atunci când firul narativ devenea solid și personajele bogate și complexe, Alice descoperea, la recitire, o propoziție perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-ți riscuri, țintind câtre cataractele cele mai periculoase. L-a cărat cinci kilometri c-o roabă, și-a reluat Drew povestea. L-a trecut dincolo de Black Ridge. Sau, cel puțin, așa se zice. Apoi o lună de zile s-a chinuit să scoată apa din el, să-l convingă să trăiască. Jina știuse că, deși barca mergea înainte, ea făcea cale întoarsă. Ca o femeie la capătul vieții, care abia dacă-și mai recunoaște vizitatorii de pe patul de moarte, căci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Charlie ? Amândoi băieții s-au întors către el. Mike a izbucnit în râs și le-a ciufulit părul de pe cap. S-a făcut, a fost răspunsul lui. Numai noi trei. Legatura telefonică s-a făcut, dar Alice trebuia să se chinuiască să audă cât de cât. În Idaho, lumina se întindea până la zece, dar acum, ploaia de-o oră, învăluise seara în umbre. Era genul de noapte în care, dac-ar fi fost în Danville, Alice ar fi dat drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
izbucnit în plâns. Zach s-a prins și mai bine de balustrada pe care o înlocuise în anul dinainte, folosindu-se de piroanele pe care le găsise într-o mină aflată la patru sute de metri de pârâu. Bărbatul s-a chinuit să tragă aer în piept. Cu mult înainte de întâlnirea asta fantomatică, Zach începuse să aibă probleme la respirat. Aerul nu-i mai ajungea în plămâni; și oricâtă apă ar fi băut, lui tot sete îi era. Uneori Zach înota fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
simțit aroma umezelii și-a mușchiului de copac, dar n-a auzit nici un susur de pârâu. La un moment dat, am simțit că-nnebunesc, i-a spus Zach. Pantofii lui scoteau un sunet umed în contact cu vegetația. Mă tot chinuiam să pricep de unde vine toată apa. În august, zăpada s-a terminat de topit, iar de plouat nu plouă niciodată. Tu nu te-ai întrebat niciodată de unde se alimentează râul ? Jina a sperat că Zach avea să-i explice folosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mergem apoi acolo unde cerul e cel mai albastru și vântul șoptește din vârfuri de brad unde timpul nu mai e timp și secundele ard și noi nu mai suntem doi suntem trupul frivol să mergem acolo unde tăcerea nu chinuie și iarba se lasa strivită de tine femeie de mine și muzica lui duval ne-nvăluie ne învăluie touch my soul să te uiți îmi spuneai că cel mai greu e să nu mai poți visa să nu mai poți spera
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
situat într-un cartier plin de țigani și de multe ori aveam de-a face cu ei. De data asta o fată era cea urmărită. Am aruncat țigara și din câțiva pași am fost dincolo de gard. O tipă blondă se chinuia să ascundă în sân o sticlă de băutură, iar din urmă, câțiva indivizi porniți pe scandal se puseseră cu pumnii pe un coleg de-al meu pe care-l poreclisem Kyta. Petruș Petruș era cel mai vârstnic elev din toată
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cred că nici ea nu mai vrea asta. Sinceritatea acestui adevăr rostit cu voce tare mă trezi ca un duș rece de dimineață. Totul se vede mai limpede de pe margine, continuă Sorina să-mi vorbească sperând să mă calmeze. Te chinui degeaba. Uneori trebuie să recunoști că n-ai avut noroc, că inima a luat o pe arătură și tot ce poți să faci, e să aștepți să treacă durerea, apoi să mergi mai departe. Petruș intră în căminul de fete
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mele... Râdeam... Gânduri aiurea, îmi ziceam. N-am să stric o prietenie abia clădită cu două cuvinte pe care nici nu știam cum să le rostesc. Nu e făcută pentru mine, îmi spuneam cu regret... și visul meu tainic mă chinuia și mai mult. M-am strâns arc apăsând cu putere în cap și-n picioare, transformându-mă într-un pod peste limitele care mă țineau pironit la pământ. Uitasem că Sini e cocoțată pe mine și-am văzut-o cum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
întins pe burtă, ferindu-mi privirile de ceilalți din cameră, căutând să-mi creez în jur o sferă imaginară unde să fiu doar eu și gândurile mele care-mi zburau haotic lasând în urmă o mulțime de întrebări care-mi chinuiau sufletul. Voiam să ajung la acel punct în care liniștea își cântă monotonia ca o mașină cu motorul la relanti pentru a găsi putere să merg înainte și să pot zâmbi fără să se observe că mă prefac. Nu prea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fereastra lămîiatică mă țintuise locului. Aveam impresia că ea Îmi făcea semn cu mîna să nu iau În considerare gardul și să poftesc Înăuntru... dar bineînțeles că asemenea gînduri nu se Întemeiau pe nimic... Și totuși inima Îmi palpita... Mă chinuia o vagă Îndoială că nici nu era nevoie de gardul acela... Nu eram fericit deloc, pentru că simțeam cum Îmi scapă printre degete fratele ei. Trebuie să fiu de-acum Încolo ca un cîine de vînătoare, gata să sar prin breșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ieri pe vremea asta, individul mi se adresă de undeva de lîngă al doilea stîlp de acolo. Un miros se răspîndise ca o sevă gelatinoasă, În special dinspre zona umerilor săi rigizi și din clipa aceea a Început să mă chinuie un fel de urticarie pe care mi-o crea prezența lui... senzație care nu mi-a dispărut nici pînă acum. Ceea ce mi se părea Într-adevăr ciudat era faptul că mi-am schimbat impresia În ceea ce privea mîndria lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
psiholog, ai putea să fii ceva mai simpatetic. Vocile publice și mai ales parlamentarii sunt oameni cu un dram de viitor, o plăcintă de prezent și un ocean de trecut. Adesea culpabil. Cu ce proiecte să empatizeze? Ei doar se chinuie să își legitimeze diferitele feluri de Trecuturi, să își recapete statusul pierdut, ba în interbelic, ba în anii ’60-’70. Cei din urmă își astupă vinile în numele „eficienței” lor ticăloșite. Din păcate, uneori viața noastră publică seamănă cu un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și mai vorbeam și cu alți copii, dar șocul a fost și locul. Pe urmă, în buna și sănătoasa tradiție țărănească, nu era nimic tandru sau erotic în toată treaba, ci ceea ce Aurora L. numește „stilul drujbă”. Un ins se chinuia de mama focului să scape de oarece tensiune, iar femeia de dedesubt (că așa cere tradiția sănătoasă) părea supusă la caznă. Inserție up datată Am fost în piață la mine, la Mandravela, în Piața Sudului. Mi-am amintit că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la care țin și câteva peisaje pe care le visez noaptea. Care va să zică confruntarea cu ei a fost de fapt confruntarea cu noi înșine, iar lucru ăsta ne-a întristat, pentru că am făcut descoperiri dureroase: că nu ne iubim, că ne chinuim singuri, că nu vrem să ne bucurăm atunci când putem, că ne schimonosim viața, că visăm mereu să fim ca ei, în loc să vrem să fim ca noi!! În ’90, vara târziu, mă întorceam din Anglia în Franța cu gândul să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]