4,545 matches
-
să fie, avea pasiunea colecționării de dopuri. De la primărie nu cunoșteam decât pe notarul Botez, un om încrezut, și pe secretarul Cibotarev, lipovean cu sufletul bun și blând ca un bunic. Era în jur de 40 de ani. Cânta la chitara acordată rusește de te minunai. Am vorbit de harnicul învățător Teofan Munteanu, directorul căminului, despre stăruințele sale culturale, dar nu știu dacă am spus că a adus un aparat de radio "Atwater-Kent" (așa s-o fi scriind?) la cămin. Cât
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ne sărută din prag și ne poftește în casa deosebit de ospitalieră, ca și stăpâna. După ce schimbă câteva cuvinte cu Andreea, văd că o ia de mânuță, o plimbă prin toate camerele, iar într-una Andreea zărește agățată pe perete o chitară. Chitara lui Ema, fiica lui Tanța, atunci studentă în anul IV la Facultatea de medicină. În timpul ei liber se mai îndeletnicea exersând la chitară. Urmărindu-i privirea fetiței, Tanța ia chitara din cui, o ajută pe Andreea și-i arată
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
sărută din prag și ne poftește în casa deosebit de ospitalieră, ca și stăpâna. După ce schimbă câteva cuvinte cu Andreea, văd că o ia de mânuță, o plimbă prin toate camerele, iar într-una Andreea zărește agățată pe perete o chitară. Chitara lui Ema, fiica lui Tanța, atunci studentă în anul IV la Facultatea de medicină. În timpul ei liber se mai îndeletnicea exersând la chitară. Urmărindu-i privirea fetiței, Tanța ia chitara din cui, o ajută pe Andreea și-i arată cum
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de mânuță, o plimbă prin toate camerele, iar într-una Andreea zărește agățată pe perete o chitară. Chitara lui Ema, fiica lui Tanța, atunci studentă în anul IV la Facultatea de medicină. În timpul ei liber se mai îndeletnicea exersând la chitară. Urmărindu-i privirea fetiței, Tanța ia chitara din cui, o ajută pe Andreea și-i arată cum trebuie să o țină și devine și mai bucuroasă când simte că musafira începe să plesnească strunele instrumentului muzical. În timp ce Andreea se ocupă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
iar într-una Andreea zărește agățată pe perete o chitară. Chitara lui Ema, fiica lui Tanța, atunci studentă în anul IV la Facultatea de medicină. În timpul ei liber se mai îndeletnicea exersând la chitară. Urmărindu-i privirea fetiței, Tanța ia chitara din cui, o ajută pe Andreea și-i arată cum trebuie să o țină și devine și mai bucuroasă când simte că musafira începe să plesnească strunele instrumentului muzical. În timp ce Andreea se ocupă de muzică, Tanța a și ajuns în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Scenariștii Sergiu Nicolaescu și D.R. Popescu au vrut să facă o poveste zguduitoare despre idealurile pentru care s-au jertfit tinerii în 1989 și care-au ajuns terfelite de corupție, uitare și indiferență ; a ieșit o poveste cu cântece la chitară care sună rusește și se pronunță turcește (Duru-duru, dai cu curu ), cu un șofer de TIR frigorific ce parcă tot aude ceva în containerul plin cu cadavre, cu un ofițer, Ciucă, întâlnindu-se cu șoferul de TIR, Cioacă (cel mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a aprins lumina. Am intrat și eu. — Aici sunt. Pe pereții dormitorului erau aliniate mai multe tipuri de instrumente muzicale. Erau vechi de parcă le luase pe toate de la un magazin de antichități. Cea mai mare parte, instrumente cu coarde: mandolină, chitară, violoncel, o harpă mică. Coardele erau ruginite, sau rupte, sau lipseau. Nu cred că am cum să găsesc piese de schimb în oraș. Printre ele se aflau și instrumente pe care nu le văzusem în viața mea. Unul arăta ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
șarmante în timp ce eu îl așteptam nerăbdător pe domnul McInerney, care ținea o lectură undeva în oraș și telefonase pentru a i se mai spune o dată care era adresa noastră. La un moment dat Jayne a insistat să mă înham la chitara pe care o țineam în birou (o rămășiță a zilelor de la Camden când m-am băgat în niște trupe și credeam că voi deveni următorul Paul Westerberg) pentru a masca frunza de marijuana, după ce remarcase privirile îngrijorate ale unor părinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trupe și credeam că voi deveni următorul Paul Westerberg) pentru a masca frunza de marijuana, după ce remarcase privirile îngrijorate ale unor părinți, așa că n-a trecut mult și am început să mă-nvârt prin casă, salutând invitații în timp ce zdrăngăneam la chitară - ceea ce constituia și o stratagemă deșteaptă de a-i descuraja pe studenții mei să vorbească despre scrierile lor (întotdeauna unul dintre cele mai puțin preferate subiecte de conversație ale mele - iar în seara asta n-aveam chef să fiu iscodit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ea. Văzându-mi manevra, i-a șoptit grăbită ceva prietenei - gest de fetișcană care-i trăda inocența - exact când am apărut în fața ei, roșu la față și strălucind în lumina violacee, îngânând cuvintele cântecului, legănându-mi șoldurile și mângâind corzile chitarei. Riscasem invitând-o aici, dar ea își asuma un risc și mai mare dând curs invitației. I-am făcut discret cu ochiul. După ce Aimee ne-a făcut cunoștință - “Ea e Melissa - o feministă înrăită“, și destul de focoasă -, mi-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oprit asta? am întrebat „întristat“. - De la ce? întrebă ea mimând șocul, apoi zâmbi lasciv. M-am aplecat peste chiuvetă, am aspirat cele două linii cu un pai și m-am întors imediat s-o strâng în brațe, despărțiți doar de chitară. Când am sărutat-o, gura i s-a deschis fără nici o rezistență și ne-am prăbușit amândoi într-un perete. Am aruncat chitara peste umăr și am continuat să mă îndes în ea, cu erecția pulsându-mi în blugi, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
linii cu un pai și m-am întors imediat s-o strâng în brațe, despărțiți doar de chitară. Când am sărutat-o, gura i s-a deschis fără nici o rezistență și ne-am prăbușit amândoi într-un perete. Am aruncat chitara peste umăr și am continuat să mă îndes în ea, cu erecția pulsându-mi în blugi, în timp ce se făcea că mă împinge, fără prea multă convingere. La un moment dat mi-a căzut sombreroul de pe cap. - Ești atât de sexy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai aruncat o ultimă privire în oglindă și am ieșit după ea, închizând ușa în urmă. Toți trei pe hol am fost brusc acostați de o pisică înaltă și sexy cu o tavă de nachos. Mi-am aruncat din nou chitara peste piept, aproape lovind-o cu griful, dar ea s-a ferit la timp. Superstition de Stevie Wonder vibra acum în toată casa. - Miau, zise Jay, luând un cips năclăite cu brânză. - Ne vedem mâine, murmură Aimee. Am dat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-l pe David Duchovny soților Allen, vecinii noștri, niște tipi tare anoști, iar planul meu devenea tot mai urgent, din moment ce aveam nevoie disperată de o altă linie - garajul, am realizat subit, garajul - când am simțit cum cineva mă trage de chitară. M-am uitat în jos: era Sarah. - Tati? zise ea, cu o față încruntată, îngrijorată. Purta un tricou pe care scria BABE. - Și pe cine avem aici? întrebă Jay dulce, îngenunchind lângă ea. - Tati, zise Sarah din nou, ignorându-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
va reacționa Jayne la una ca asta. Holurile erau atât de aglomerate, încât Jay și cu mine am fost nevoiți să trecem prin bucătărie ca să ajungem în camera de zi ca să puteam bea ceva și tocmai atunci acordurile familiare de chitară de la Life’s Been Good to Me a lui Joe Walsh au erupt propulsându-l pe Bret într-o repriză isterică de chitară. Jay arăta normal amuzat. Dulcea aromă de iarbă începu să-și anunțe prezența în încăpere. Pulsul mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bucătărie ca să ajungem în camera de zi ca să puteam bea ceva și tocmai atunci acordurile familiare de chitară de la Life’s Been Good to Me a lui Joe Walsh au erupt propulsându-l pe Bret într-o repriză isterică de chitară. Jay arăta normal amuzat. Dulcea aromă de iarbă începu să-și anunțe prezența în încăpere. Pulsul mi se dublase din cauza cocainei și dobândisem o nouă, cristalină putere de concentrare; voiam să fiu prieten cu toată lumea. Atunci l-am zărit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
își dădu ochi peste cap nerăbdător și continuă să soarbă din margarita. Ceva îi intră între dinți și scoase din gură un păianjen verde, studiindu-l, de parcă ar fi avut un înțeles. - Terby e furios, se văietă Sarah, trăgând de chitară până ce am coborât la nivelul ei. - Știu, scumpo, am zis împăciuitor. Se pare că Terby are probleme grave. - E pe tavan. - Hai s-o căutăm pe mami. Îl dă ea jos. - Dar e pe tavan. - Atunci o să iau o mătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îndreptam spre întunericul din camera lui Sarah. Primul lucru pe care l-am observat era fereastra deschisă, cu perdelele umflate de vântul cald de seară. Am aprins lumina, am intrat în camera stil faux-français și m-am uitat pe fereastră. Chitara mă împiedica să cuprind priveliștea cum trebuie, așa că am dat-o jos și am pus-o cu grijă pe mocheta din piele de vacă. Dedesubt îi puteam vedea pe cei doi bodygarzi de la intrare discutând cu două fete care încercau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mă-nțelegi; Dar când ne vom cunoaște bine, Vom fi bătrâni, vom fi moșnegi. Mă vei uita că-s prea departe Și pentru prea mult timp pornești: Mă vei uita, căci și uitarea E-nscrisă-n legile-omenești. Numai un murmur de chitară Îți va trezi păreri de rău; Și vei gândi întâia-oară La cel ce te-a iubit mereu. Cântece care dădeau farmecul vieții: să gândești, să iubești, să întâlnești la tot pasul ceea ce este frumos. Fără cântec, fără poezie, fără o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
animat de neastâmpărul întoarcerii. Nimeni nu a luat seama la micul grup de studenți străini, frânți de emoție și oboseală. Atacând, fără să mai aștepte, problema frontal, Margareta se propti în fața unui uriaș blond, care trecea pe acolo, cu o chitară atârnându-i de gât, și, în rusa imparabilă învățată la un curs intensiv, îl somă în numele frăției dintre popoare să-i scoată din încurcătură. Trubadurul filtră o privire verde-albastră printre pleoapele leneșe și o măsură din tălpi până în creștet pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Iute lucrat, bine lucrat; băiatul dispăru fără a lăsa nicio urmă în valul de studenți. Dar l-a văzut iar, a doua zi, la cantina universitară. Mânca cu o singură mână în vreme ce cu cealaltă făcea să vibreze, în surdină, corzile chitarei. "E practic?" El își depărtă brațele: nu chiar, dar asta-i viața. Îi făcu loc la masa lui și se prezentă: "Arcadi Belâi." Ea se grăbi să respecte protocolul rusesc: "Prenumele tatălui, dacă vrei?" "Arcadi." Poate că nu se exprimase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pentru a doua zi. Om din topor, chinuit de fantome insesizabile, Arcadi zâmbea rareori; avea părul blond, o față luminoasă și un obraz rotund, peste care tremura mereu câte o umbră. Nu ți l-ai mai fi putut închipui fără chitară, ca și pe Orfeu fără liră; de cum simțea urcând în el o presiune obscură, instrumentul trebuia să fie acolo ca s-o prelungească sau s-o evacueze; își compunea cântecele negre flecărind cu prietenii, așteptând autobuzul sau bărbierindu-se; nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fie acolo ca s-o prelungească sau s-o evacueze; își compunea cântecele negre flecărind cu prietenii, așteptând autobuzul sau bărbierindu-se; nu-și lua niciodată vacanță de la frenezia poetică. Curând, nu se mai despărți de Margareta, ca și de chitara lui. Să bată caldarâmul Leningradului a devenit ocupația lor favorită. Pe vreme frumoasă sau pe vreme câinească. Au privit săgeata de pe fortăreața Petru și Pavel împungând orizontul crepusculelor timpurii, Palatul de Iarnă înălțându-se livid din răsăriturile târzii, cupola Sfântului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
scrâșnet de pneuri și șoferul lăsă în jos geamul: Dacă vreți să vă omorâți, duceți-vă în altă parte. Aruncați-vă în Neva, de exemplu! Margareta îl luă pe Arcadi de braț și urcară pe trotuar, în vreme ce el, aplecat asupra chitarei, zgâria un acord disonant: "L-a prins! Omul mediocru își dă sufletul sub copitele de bronz!" S-au căsătorit. Au trăit câțiva ani într-o intimitate intensă și lucidă, care îi ținea treji ca o cafea tare. În cele din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai curând. La Leningrad, la primirea acestor scrisori surescitate și asasine, care, pe deasupra, ajungeau în cea mai mare dezordine cronologică, mărturisind o iubire deja intrată în obișnuință înainte chiar de a-i anunța apariția, cântecele cele mai negre îi bântuiau chitara atârnată de panglica ei precum un spânzurat de frânghia lui. Dar Arcadi, care în lipsa soției lui rătăcea prin oraș cu capul plecat, inconsolabil, depusese deja de ceva vreme o cerere de pașaport și o prevenise numaidecât pe Margareta; pierdută, întârziată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]