6,287 matches
-
casă. Sau e în New York. Și tu ești în Boston. Probabil vă întrebați unde anume se încadrează Tim, dar sunt sigură că Tim mă sună din plictiseală, și nu din iubire. Vorbesc serios. Mă vede ca pe partenera lui de cinema sau cineva care să-i țină de urât pe scaunul din dreapta cât conduce el fără țintă duminica după-amiaza. Ca hoardele de cupluri de irlandezi care nici ei nu suportă să „stea liniștiți“ duminica. Ați văzut ce aglomerat e traficul duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
respinși. Zi de zi. Adam probabil a trecut prin foc și pară până să reușească. Și într-un fel încă mai trece prin asta. Se pare că televiziunea nu i se pare destul de incitantă. Vrea să fie mare star de cinema. Chelnerița rusoaică vine cu două pahare de apă cu gheață. Îmi dau seama din privirea ei că nu mai are mult până renunță. Dacă ar primi un rol de nimic într-un serial TV sau într-o reclamă, poate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vin și Debbie e rugată să arate un act de identitate, spre dezamăgirea mea și a lui Wendy. De ce naiba nu ni l-a cerut nouă? Nu e cazul să ne facem griji totuși, chelnerul arată ca o vedetă de cinema, așa că o să-l iert, doar de data asta. După cină, blugii stau să plesnească pe mine, și totuși comand o prăjitură cu brânză, ciocolată și zmeură. E așa de păcătos de delicioasă și mare încât mănânc doar puțin și cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
abțin să mă gândesc la faptul că cerul are exact aceeași culoare ca ochii lui. Doamne, parcă aș fi nebună! Mi-aș dori ca Mike să nu arate așa de bine. Îmi distrage atenția. Nu arată ca un star de cinema, ca Adam, dar pe de altă parte nu e intimidant. Mi l-aș putea închipui purtându-se grozav cu copiii pe plajă, construind castele de nisip și... Da, ar trebui să ies din carlinga asta înainte ca imaginația mea debordantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dar un bărbat cu șapcă se grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sunt ! zic stresată. Nu-mi vine să cred că urc În mașina asta. Eu. Emma Corrigan. Mă simt ca o prințesă. Mă simt ca un star de cinema. Mă așez pe scaunul de pluș, Încercând să nu mă gândesc cât de diferită e mașina asta de toate mașinile În care am intrat vreodată. — Stai bine ? zice Jack. Da ! Foarte bine ! Vocea mea e doar un scâncet nervos. — Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Judy. Dacă stau să mă gândesc, da, cred că așa e. — Aha! spune Rory brusc, din colțul celălalt al canapelei. Rory este celălalt prezentator al Cafelei de dimineață. Arată foarte spiluit și e numai bun să flirteze cu vedetele de cinema, dar nu e chiar cea mai strălucită minte a Marii Britanii. — Cred că înțeleg unde vrei să bați, Becky. Da, mulțumim, Rory, spune Emma, dându‑și ochii peste cap în direcția mea. Cred că toți am înțeles. Deci, Becky, dacă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Vă interesează și o rochie de seară?“, trebuia pur și simplu să‑i răspund că nu. Dar, Dumnezeule mare. O, Doamne. Rochia aia Vera Wang. Grena‑violacee, cu spatele decoltat și bretele strălucitoare. Era exact ca rochia unui star de cinema. Toată lumea s‑a înghesuit să mă vadă cu ea, și, când am tras perdeaua, tuturor li s‑a tăiat respirația. M‑am uitat la mine, vrăjită. Fermecată de felul în care pot să arăt; de persoana care pot să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
rochie de cocktail, Vera Wang. Ridică încet rochia grena‑violacee și mulțimea își ține respirația admirativ. Dar nu cred că sunt în stare să asist la asta. E prea dureros; e prea recentă. Frumoasa mea rochie strălucitoare, de vedetă de cinema. Nici măcar nu mă pot uita la ea fără să‑mi amintesc totul, ca într‑un film proiectat cu încetinitorul. Cum am dansat cu Luke la New York; cum am băut cocktailuri; toată încântarea aia fericită, ca în transă. Și cum m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care înfipsese cuișoare și îi dădu drumul în mijlocul vâlvătăii ca să se perpelească. Aerul se umplu de fum. — Așteaptă și-ai să vezi, repetă Ammaji pe un ton sumbru. Și nu trecu mult până când trupa din Shahkot, prezidată de Maimuța de la Cinema, se transformă într-un oaspete regulat al câmpurilor și pădurilor ce înconjurau livada. Rareori se aventurau afară din oraș și oamenii se întrebau de ce făcuseră această călătorie sus, pe coasta dealului - oare chiar și comunitatea de primate primise vești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
numai că fu acceptat, ci i se acordă cel mai mare rang în ierarhia maimuțelor. Prin intermediul lui primeau cele mai bune gustări. Înainte să-și dea seama ce se petrecea, ajunsese să împartă patul de sfoară cu însuși tiranul de la cinema. Rezemați spate în spate, ca maimuțele, așteptau vizitatorii în starea aceea de splendoare împărtășită, căci grupul nu-și mai petrecea timpul făcând prăpăd prin piață, furând de pe la vânzătorii din dughene, terorizându-le pe semenele domnișoarei Jyotsna sau ale lui Pinky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Sampath se bucura din ce în ce mai mult de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te uită, spuse domnișoara Jyotsna, care, ca și Pinky, scosese un țipăt când o identificase prima dată pe maimuța care o umilise la cinema. E clar că a fermecat maimuțele. Acestea se grupaseră în jurul lui Sampath ca o gardă de corp grațioasă, cu păr grizonat, căscând și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
standard, băiatul acesta era cam încet. E drept că avea oarecare umor, era bine intenționat și, în general, bine dispus, numai că nu era foarte conștient de ceea ce se întâmpla în lumea din jur. Până să-și caute Maimuța de la cinema hrana în altă parte, considerase că alungarea ei intra în atribuțiile sale zilnice. Așa că, nu stătuse pe gânduri atunci când salvase proteza lui Ammaji și nici acum nu-și dăduse seama că gestul lui Pinky de-a cumpăra o înghețată avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că nu avea nici un rost să îl sune pe perceptorul districtual, căci noul Colector Districtual nu sosise încă pentru a-și lua în primire postul, brigadierul încercă să sune la Departamentul de Sănătate Publică, dar nimeri la un star de cinema aflat în concediu la munte, la Magazinul de dulciuri Malabar, la familia D'Souza și la Magazinul de pantofi Patedar. Frustrat, brigadierul își luă bastonul și, simțindu-se jegos în spatele urechilor, se urcă în jeep ca să se ducă la medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
din greu la planul său. După multă gândire și după cercetarea documentelor sale științifice care se îngălbeneau pe zi ce trecea, reuși în cele din urmă să schițeze o propunere care presupunea o procedură complicată de ucidere a Maimuței de la Cinema și o expunere a trupului acesteia care, susținea Verma, ar avea drept rezultat destrămarea întregii bande de maimuțe. S-ar destrăma pe loc și ar dispărea în liniște în pădure, ca să se alăture altor maimuțe din altă parte. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
reușit să le înțeleagă semnificația nici măcar dacă i-ar fi fost spuse direct. Cât de mult ura să fie întrerupt când intenționa să facă ceva atât de interesant ca demult uitatul conținut al cutiei sale de tinichea. „Alcool“, „Maimuța de la Cinema“, „arme“, „interzicerea“, „să sperie“, „să nu se mai întoarcă niciodată“, „siguranța onorabilei dumneavoastră persoane“... Picături de salivă zburau din guri contorsionate în expresii urâte. Cu cât făceau mai multă zarvă, cu atât deveneau mai isterici. Sampath vedea în ochii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
avem de gând să fugim, știi. Cine știe de ce trebuia să includă atât de mulți „știi“? — N-o să mă dau jos din copacul ăsta, spuse Sampath. — De ce nu? îi zise Pinky, coborând în grabă scara observând-o pe Maimuța de la Cinema apropiindu-se pentru a se așeza în locul obișnuit de lângă Sampath, pe pat. Putem să mergem peste tot cu dubița și să călătorim dintr-un loc în altul. Sampath se gândi la drumuri nesfârșite în vara aceea lipicioasă și nesfârșită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l aproape, la piept, cu celelalte maimuțe urmând-o în gașcă, sări de pe crengile arborelui de guava și se îndepărtă. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lumină. Așa că atunci când, în anul I, Nick a invitat-o să iasă cu el, fusese la fel de surprinsă ca restul colegilor. A fost nevoit să-și repete rugămintea de patru ori înainte s-o convingă de faptul că invitația lui la cinema era serioasă și nu făcea parte dintr-un pariu elaborat cu ceilalți băieți din grupă. „Relația“ n-a durat decât patru săptămâni, adică până în vară, când fiecare s-a lăsat dus în vacanțe familiale, dar spre deosebire de majoritatea relațiilor adolescentine, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a râs nedumerită. Nu-și dăduse seama dacă Julia glumea sau nu. —N-am aflat nimic în sensul ăsta, în schimb știu că Paul a sunat-o acum două zile și-au aranjat ca mâine seară să meargă împreună la cinema. —La cinema! a exclamat Julia entuziasmată, de parc-ar fi auzit că bărbatul o ducea la Taj Mahal cu un avion particular. Ce drăguț! Jade i-a făcut cu mâna unei persoane de la masa la care trebuia să stea. — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nedumerită. Nu-și dăduse seama dacă Julia glumea sau nu. —N-am aflat nimic în sensul ăsta, în schimb știu că Paul a sunat-o acum două zile și-au aranjat ca mâine seară să meargă împreună la cinema. —La cinema! a exclamat Julia entuziasmată, de parc-ar fi auzit că bărbatul o ducea la Taj Mahal cu un avion particular. Ce drăguț! Jade i-a făcut cu mâna unei persoane de la masa la care trebuia să stea. — Ar fi cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aproape ajunsesem. Sue și Tariq s-au dat jos la stația Camden Town, iar Devon s-a ghemuit pe scaunul din spate, uitându-se lung pe fereastră. Maică-sa Îi aruncă o privire fugară. — Ne Întâlnim cu o prietenă, la cinema, Îmi explică ea. Are o fetiță cam de vârsta lui Devon. — Mami! spuse Devon indignat. Julie are patru ani și eu am aproape șase! Cinci și jumătate, Îmi zise ea, iar băiețelul se uită urât la noi. Autobuzul trecea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
deschid și iar senchid. Precis că tata va găsi o ieșire. Precis că nu pun cei dinăuntru mâna pe el. Tata e nemaipomenit când e vorba de lucruri importante. Iar acum e vorba de lucruri importante. Acum nu suntem la cinema, suntem în realitate. Prin urmare, așa arată ea, realitatea, și tata se pricepe bine la treburi din astea. Reușește el cumva să scape și din căsuța de colo, din față. E prea deștept pentru unii ca ăia. Doar tot el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca vata. Doamna ducea o mână la piept și își punea apoi brațul pe frunte. Ea cădea leșinată, iar Charlie se împleticea printre scaune. Dacă era destul de dibaci, îi trăgea soțului niște șuturi în fund. Filmul rula duminică dimineața la cinema, noi copiii râdeam până ne durea burta. Durerea de burtă apare adesea în cele mai frumoase momente, niciodată când te amenință o dictare. Francesco a intrat în sufragerie și toți au răsuflat ușurați. Paolo s-a ridicat de pe scaun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
deja ajunsese jos și se îndrepta spre ușile mari de sticlă de la ieșire. Jos ne aștepta o sală umbrită și răcoroasă, pe care trebuia s-o străbatem. Dincolo de ea, era foarte multă lumină. Sanowsky tocmai ieșea dincolo, era ca la cinema, când unul se ridică în picioare și îi vezi umbra jucând pe ecran. Atunci publicul fluieră și îl huiduie, însă aici umbra lui Sanowsky era tot ce aveam. Când ușile s-au deschis, lăsându-l să treacă, am auzit zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
duseseră la școala cea veche și de acolo nu mai găsiseră drumul. Alții au întârziat dinadins, ca să atragă atenția și să încerce răbdarea noilor profesori. Cei sosiți la timp ocupaseră locurile mai bune, pentru ei și prietenii lor. Ca la cinema, când rula Sandokan și forțoșii dădeau năvală în față. La școală, în schimb, toți dădeau năvală spre fundul clasei. Mai ales neastâmpărații și leneșii. Profesorii știau cum stă treaba și stricau tot aranjamentul. Duma, Vuia, Ziglinde, Tarhuna, Bosca au trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]