3,709 matches
-
permite împărțirea șublerelor in mai multe categorii: 2. intern, dotat de un cioc in formă de cuțit folosit pentru a masura doi pereți, planuri sau suprafețe interne si diametral opuse, ale unui obiect. 3. universal, acesta dispune de o serie ciocuri si apendici care permit efectuarea mai multor tipuri de măsurări.
Șubler () [Corola-website/Science/317590_a_318919]
-
(Pescărușii verzi) alcătuiesc o familie numeroasă cu peste 100 de specii răspândite în zonele temperate și tropicale ale globului. Regiunile cele mai populate, de unde provin aceste păsări sunt arhipelagurile din Polinezia de Est. Păsările au picioare sindactile, ciocul puternic, drept alungit. Aripile sunt scurte și rotunjite coada și picioarele sunt de asemenea scurte. Capul este voluminos în comporație cu mărimea corpului. Penajul are un colorit frumos, verde, albastru sau roșu. Cuibăresc în scorburi, crăpături de stânci sau pe
Alcedinidae () [Corola-website/Science/317731_a_319060]
-
este un personaj de desene animate creat de Walt Disney (numele acestui personaj provine de la creatorul sau Dick Lundy , acesta a fost schimbat deoarece "dick" reprezintă un cuvant obscen în limba engleză) .Donald este o rată albă antropomorfică cu un cioc și picioare galbene-portocalii . De obicei poartă o cămașă de marinar, o bereta, precum și un papion roșu, dar nu și pantaloni (cu exceptia când se duce la înot).Trăsătură care l-a făcut pe Donald faimos a fost personalitatea să și temperamentul
Donald Duck () [Corola-website/Science/318158_a_319487]
-
în pădurile din Noua Guinee, Australia, Tasmania, Insulele Moluce și Noua Caledonie. Păsările au un cap rotund, poziția corpului seamănă cu a cea bufniței, acestea fiind în schimb mai mici, având o lungime de 19 - 32 cm. Ochii sunt amplasați lateral, ciocul este scurt, puternic, înconjurat de vibrize. Picioarele în comparație cu talia sunt scurte. Penajul este pestriț cu dungi de culoare mai deschisă. Păsările din această categorie sunt active noaptea sau seara, ele trăiesc în scorburi, sau ascunse în arbori. Duc o viață
Aegotheliformes () [Corola-website/Science/318256_a_319585]
-
este de culoarea bronzului cu dungi cenușii-crem, dungi care ajung până la gât. Gușa și pieptul sunt de culoare beige. Aripile, coada sunt de culoare brună, stropit cu alb pe margini. Ochii sunt roșii, înconjurate de o piele de culoare albastră. Ciocul este scurt, puternic asemănător ciocului de Galinaceae. Picioarele sunt scurte de culoare neagră, ele nefiind bune alergătoare. Mușchii pectorali sunt puțin dezvoltați, din care cauză păsările pot zbura planat, numai pe distanțe mici, ce ating maximum 350 m. Caracteristic este
Opisthocomiformes () [Corola-website/Science/318254_a_319583]
-
dungi cenușii-crem, dungi care ajung până la gât. Gușa și pieptul sunt de culoare beige. Aripile, coada sunt de culoare brună, stropit cu alb pe margini. Ochii sunt roșii, înconjurate de o piele de culoare albastră. Ciocul este scurt, puternic asemănător ciocului de Galinaceae. Picioarele sunt scurte de culoare neagră, ele nefiind bune alergătoare. Mușchii pectorali sunt puțin dezvoltați, din care cauză păsările pot zbura planat, numai pe distanțe mici, ce ating maximum 350 m. Caracteristic este creasta mare mai ales la
Opisthocomiformes () [Corola-website/Science/318254_a_319583]
-
n 300 - 750 g. iar avengura aripilor 1 m. Penajul în afară de coloritul alb negru mai poate vea nuanțe de portocaliu, roșiatic sau roz. Caracteristic este coada lungă în formă de evatai. Picioarele sunt scurte, păsările deplasându-se greoi pe sol. Ciocul de culoare galbenă sau roșie, este lung subțire și ascuțit la vârf. Degetele caracteristic păsărilor acvatice sunt unite printr-o membrană interdigitală. Nu prezintă un dimorfism sexual accentuat, masculii fiind ceva mai mari ca femelele. Păsările cu coada roșitică sunt
Phaethontiformes () [Corola-website/Science/318255_a_319584]
-
care glifa nu are cap: 0 și 1 pentru forme geometrice și pentru reprezentări de obiecte neînsuflețite, 2 pentru figuri cu „urechi”, 3 și 4 pentru figuri cu guri deschise, 5 pentru figuri cu diferite capete, 6 pentru figuri cu ciocuri și 7 pentru pești și artropode. Cifra zecilor și unităților au semnificații similare. Spre exemplu, glifele 206, 306, 406, 506 și 606 au toate un braț sau o aripă îndreptată în jos pe partea stângă iar pe partea dreaptă un
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
Cuibărește în nordul Europei (în general la 50°N) pe bălți și lacuri mici. Deseori zboară pe distanțe mari spre lacuri mai întinse sau pe mare pentru a pescui. Iernează deobicei pe mare. Când înoata își ține deseori capul și ciocul (subțire și ușor arcuit în sus) îndreptate în sus. Vara e ușor de recunoscut după gâtul maro-roșiatic. În zbor se aseamănă cu cufundarul polar (Gavia arctica), dar poate fi diferențiat pe baza picioarelor mai puțin proeminente, a spatelui mai bombat
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
cu care nu sunt înrudite. Aceste păsări sunt răspândite în regiunile de stepă și de deșert, din Europa până în Asia de Sud, Asia Centrală, Africa de Sud și Madagascar. Acestea sunt păsări de talie mijlocie având o greutate între 150 - 400 g, au capul mic, ciocul scurt, aripile sunt lungi și ascuțite, picioarele scurte și acoperite cu pene până la degete care în mod frecvent sunt numai trei iar al patrulea este redus (atrofiat). Coloritul penelor este un colorit de camumflaj care imită culoarea mediului în care
Pteroclidiformes () [Corola-website/Science/315781_a_317110]
-
și neagră. Masculii au penajul mai alb decat femelele. Albatrosul călător este cel mai alb din complexul specilor albatrosului călător, celălalte specii având mai multă nunață de maro și albastru pe aripi și pe corp, asemănânduse cu Albatroșii călători imaturi. Ciocul are o nuanță de roz, la fel ca și piciorele. Sunt păsări de grup și au o sumedenie de semne de recunoaștere de la țipete și fluierat la grohăieli și bătăi de cioc. Când curtează își deschid aripile, își mișcă capul
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
și pe corp, asemănânduse cu Albatroșii călători imaturi. Ciocul are o nuanță de roz, la fel ca și piciorele. Sunt păsări de grup și au o sumedenie de semne de recunoaștere de la țipete și fluierat la grohăieli și bătăi de cioc. Când curtează își deschid aripile, își mișcă capul și bat din cioc în timp ce scot zgomote. Au o durată de viață de aproximativ 23 de ani. Se hrănesc cu pești mici, crustacee și resturi de animale care plutesc pe apă, mâncând
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
de roz, la fel ca și piciorele. Sunt păsări de grup și au o sumedenie de semne de recunoaștere de la țipete și fluierat la grohăieli și bătăi de cioc. Când curtează își deschid aripile, își mișcă capul și bat din cioc în timp ce scot zgomote. Au o durată de viață de aproximativ 23 de ani. Se hrănesc cu pești mici, crustacee și resturi de animale care plutesc pe apă, mâncând câteodată atât de mult că devin incapabili să mai zboare, odihnindu-se
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
gâtului, penele aproape lipsesc, iar pielea goală din aceste locuri capătă nuanțe de la pal-roz până la roșu-cafeniu, în funcție de starea emoțională a condorului. Masculii au „cercei” la gât și o creastă roșie-întunecată, destul de mare. Unii dispun și de o excrescență în zona ciocului. Femelele sunt mai mari decât masculii, lucru des întâlnit la păsările de pradă. Condorul andin se hrănește preponderent cu hoituri de animale, mai ales mari, cum ar fi cerbii, guanaco sau vitele mari cornute. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
că originile condorului andin s-ar găsi în pliocen sau pleistocen, atunci când viețuia o pasăre ceva mai mică decât condorul de azi (subspecia dispărută "Vultur gryphus patruus"). Condorul andin este cea mai mare pasăre din emisfera vestică. Cu toate că lungimea de la cioc până la coadă măsoară cu 5 cm mai puțin decât la condorul californian, anvergura aripilor este mai mare decât la acesta, măsurând 274-310 cm. Pe lângă acestea, condorul andin e mai greu; un mascul cântărește 11-15 kg, iar o femelă — 7,5-11
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
iar pielea este foarte încrețită, formând „cercei”. Spațiile goale ale pielii își schimbă semnificativ culoarea (în roșu sau în galben) la orice schimbare emoțională (cum ar fi enervarea sau agitația) — un asemenea gest avertizează alți indivizi să nu se apropie. Ciocul este relativ lung, puternic, încovoiat la capăt, negru cu vârful galben, bine adaptat la sfâșierea cărnii. Nările intră în cioc și nu sunt despărțite de nicio formațiune osoasă. Culoarea irisului ochiului este căpruie la masculi și roșie-purpurie la femele. Genele
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
la orice schimbare emoțională (cum ar fi enervarea sau agitația) — un asemenea gest avertizează alți indivizi să nu se apropie. Ciocul este relativ lung, puternic, încovoiat la capăt, negru cu vârful galben, bine adaptat la sfâșierea cărnii. Nările intră în cioc și nu sunt despărțite de nicio formațiune osoasă. Culoarea irisului ochiului este căpruie la masculi și roșie-purpurie la femele. Genele lipsesc. La păsările tinere penajul este cenușiu-brun, pielea pe cap și gât este mai închisă la culoare, aproape neagră, iar
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
mișcările celorlalte păsări răpitoare din zonă. Cu unele dintre acestea, în particular cu vulturii genului "Cathartes", condorul întreține relații de simbioză. Acești vulturi pot simți de la distanță mare etilmercaptanul, un gaz emanat la cuibărire de către majoritatea păsărilor, dar, având un cioc puțin dezvoltat, nu pot sparge ouăle așa cum o pot face condorii. Condorii andini pot rezista fără hrană câteva zile la rând, dar după asta devorează câteva kilograme de carne la o masă. Câteodată, după o masă consistentă, condorii nu pot
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
obiect pe care-l văd îndată după naștere, de aceea îngrijitorii de la ferme și grădini zoologice au grijă să instaleze un manechin de condor matur lângă cuib. Ambii părinți își hrănesc puiul, prelucrând bine hrana înainte s-o pună în ciocul acestuia. Puii de condori cresc foarte încet. Învață să zboare abia la vârsta de șase luni, și rămân cu părinții până la doi ani, când aceștia zămislesc alt pui. Condorii tineri și adulții neîmperecheați pot conviețui în grup, dar cuplurile trăiesc
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
dintre cauzele din care condorii sunt vânați. Astăzi, condorul este întâlnit deseori în literatură, muzică, iar în Peru chiar în cadrul coridelor, unde condorul este legat de spinarea unui taur care încearcă să scape de el, însă acesta îl ciupește cu ciocul până la sânge. De regulă, în urma unei asemenea lupte condorul nu are nicio zgârietură. Tot în Peru este cunoscut un dans tradițional de carnaval, numit „Turkuy” (din ), în care dansatorii imită vânătoarea de condori (în ). Unul dintre ei, poreclit "Rucu", reprezintă
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
Papagalul de mare este o pasăre din familia "Alcidae". Cu înfățișarea sa bondoacă, papagalul de mare pare să fie fratele mai mic al pinguinilor. În realitate însă, nu este rudă cu aceștia, ci un reprezentant al unei familii diferite, "Alcidae". Ciocul viu colorat reprezintă semnul cel mai evident de recunoaștere al papagalului de mare. Acesta este de fapt „costumul său de nuntă”, pe care-l îmbracă doar în perioada de împerechere. Deși pe mal lasă impresia unui animal neajutorat, s-a
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
de propulsie, pentru a ajunge din urmă bancul uriaș de pești. La întoarcerea păsărilor, în perioada martie-aprilie, în apropierea cursurilor de apă se produce o adevărată aglomerare de papagali de mare. Aici are loc, între perechi, ceremonia curtării (își freacă ciocurile unul de altul), după care are loc împerecherea și abia apoi revin pe mal să-și ocupe locul obișnuit de clocit. Perechile tinere trebuie acum să-și sape locul de clocit, deși dacă există posibilitatea, mai degrabă vor ocupa o
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
clocește în colonii mari, în regiunile de coastă din aria sa de răspândire. Aici vara cresc puține plante, iar iarna peisajul este acoperit de un strat continuu de zăpadă. Pinguinul regal carnivor este un vânător îndemânatic, ce prinde pești cu ciocul său recurbat și tăios. Excrescențele prezente pe partea interioară a faringelui și pe limbă, permit prinderea sigură a prăzilor alunecoase. Pinguinul elimină excesul de apă salină din cioc prin compresie. În perioada decembrie-februarie pinguinii regali vizitează apele din apropierea insulelor Falkland
Pinguin regal () [Corola-website/Science/315183_a_316512]
-
zăpadă. Pinguinul regal carnivor este un vânător îndemânatic, ce prinde pești cu ciocul său recurbat și tăios. Excrescențele prezente pe partea interioară a faringelui și pe limbă, permit prinderea sigură a prăzilor alunecoase. Pinguinul elimină excesul de apă salină din cioc prin compresie. În perioada decembrie-februarie pinguinii regali vizitează apele din apropierea insulelor Falkland, Georgia de Sud și Sandwich de Sud, pentru a căuta hrană. Se aventurează până la hotarul ghețurilor plutitoare și prind peștii ce vin la suprafața apei să consume fitoplancton
Pinguin regal () [Corola-website/Science/315183_a_316512]
-
civil, sub două forme cu valoare ierarhică egală: însemnul și rozeta. (2) Însemnul de pace al Ordinului Virtutea Militară este o cruce cu brațe egale, emailată albastru, cu bordura albă, având aplicată pe medalionul central, avers, o acvilă ținând în cioc o cruce ortodoxă. (3) Însemnul de război al Ordinului Virtutea Militară se distinge de însemnul de pace al Ordinului Virtutea Militară prin aplicarea ntre brațele crucii a două spade încrucișate, cu vârfurile în sus. (4) Bareta Ordinului Virtutea Militară cu
Ordinul „Virtutea Militară” () [Corola-website/Science/318585_a_319914]