38,100 matches
-
lucruri care băștinașilor li se par la mintea cocoșului. Abia privind prin ochii lui nedumeriți obiceiurile moldovenești (lesne de extins la cele românești), simțind panica lui, deruta, devii inevitabil conștient de ciudățenia, gratuitatea, ineficiența unei lumi familiare. Nu știu cum vor recepta cititorii britanici această carte, dar pentru un român ea este deopotrivă colosal de amuzantă și enervantă. Tony Hawks - Playing the Moldovans at Tennis, Ebury Press 2000, 249 pagini.
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
Alex. Ștefănescu Seducerea și abandonarea cititorilor Florin Sicoie a debutat în 1988, cu romanul Herbert, scris în perioada 1980-1985. Autorul, născut la 6 iulie 1956 la Ploiești, a atras imediat atenția criticilor literari (Nicolae Manolescu, Al. Călinescu, Marian Papahagi ș.a.) printr-o nostalgie a lumii burgheze
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
Dan-Silviu Boerescu, a făcut încă o dată impresie bună.) După un debut mai mult decât promițător (singurul motiv de îngrijorare în legătură cu evoluția tânărului prozator constituindu-l influența - prea vizibilă - exercitată asupra lui de Nicolae Breban), Florin Sicoie și-a abandonat însă cititorii, dezamăgindu-i pe cei care pariaseră pe el. Angajat în tot felul de aventuri profesionale și existențiale, el s-a îndepărtat de proză. în 1992, a revenit în atenția publicului cu o carte stranie, Tratat asupra cozii, în care, parodiind
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
Destine, dacă niște probleme de familie nu m-ar fi împiedicat. Deși vârsta nu mă prea încurajează să plec așa departe, sper totuși să ajung la București. Cunoscându-ți neliniștea și puterea ta de muncă, sunt sigură că pregătești ceva cititorilor tăi. Îmi poți divulga secretul? Nu vorbesc cu plăcere despre ceea ce am pe masă, poate n-apuc să termin niciodată. Am un fel de roman mozaic, format din capitole scurte, Reits ed onzas (Plase și lațuri). E povestea unei bătrâne
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
care, potrivit editorialistului, prozator SF, fiul i-ar putea propune mamei, de ziua ei, un vibrator de uz intern și, îndeobște, bunele valori tradiționale ar fi în primejdie să dispară. De fapt, ADEVĂRUL, pe bună dreptate, nu obișnuiește să ofere cititorilor săi poze al căror loc e fie în tabloide fie în publicații de specialitate. Dar editorialistul ziarului are toată dreptatea cînd avertizează asupra consecințelor acestui fapt divers care ar trebui să lase loc pornografiei celei mai joase, în spații publice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
de stînci, de singurătate... Extraordinara aventură a marinarului Robinson Crusoe din York, scrisă de Daniel Defoe în 1719 a cucerit nu doar tehnica narativă a romanului (narațiunea la persoana întîi, romanul realist de ficțiune autobiografică), ci și orice tip de cititor, deschizîndu-se oricărui nivel de receptare. Peste secole, în 1972, Michel Tournier reia povestea lui Robinson în Vineri sau limburile Pacificului, acoperindu-i valențe filosofice, metafizice, morale și religioase doar intuibile, probabil, la Defoe. Retragerea din civilizație, absența societății nu înseamnă
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
Alex. Ștefănescu 600 de pagini de fervoare intelectuală A apărut o carte a cărei lectură captivează și extenuează: Memoriile mandarinului valah. Ea este un alcool prea tare pentru cititorul de azi. Autorul cărții aparține unui alt regn decât scriitorii din vremea noastră. Este un bărbat mereu în ofensivă, un intelectual cu o gândire efervescentă, un scriitor care desface și comprimă limba română ca pe un acordeon. El nu încape
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
final doar pentru a amenința cu întoarcerea, câinii negri sunt deja niște patrupede contaminate de ciuma camusiană. Însă romanul povestește cu multă fantezie despre personajele sale, și trebuie spus că la atâta acumulare de detalii el capturează în continuare atenția cititorului, ținând-o prizonieră până la sfârșit. Cumva tocmi în contul acestor detalieri. McEwan dovedește, am putea spune, o pricepere destul de doctă a narațiunii, dar fără a cădea nici un moment în snobismul celui care știe deja totul mai înainte de a povesti și
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
provocând o imensă jale, și ea unică și solitară, al cărei joc nu era la conferințe în titlurile ziarelor, în istorie, ci se retrăsese discretă în case, bucătării, paturi neîmpărțite cu nimeni, amintiri dureroase." Un interes colateral poate prezenta pentru cititorul român problema adeziunii celor două personaje la Partidul Comunist, precum și cea a demisiei lor. Desigur, simpatiile comuniste ale unor englezi poate părea azi o frivolitate plictisită și iresponsabilă. E fals însă că gravitatea problemelor personale este direct branșată la situația
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
Journey, apărută anul trecut la New York, cred că Andrei Codrescu nu e recunoscut în România. Dacă recunoaștere nu înseamnă onoruri oficiale, n-au dreptate, fiindcă în lumea literară și în familia nu prea numeroasă, dar suplinind cantitatea prin calitate, a cititorilor pasionați, Andrei Codrescu e un nume cunoscut și recunoscut. Traducerile cărților lui, cîte au apărut pînă acum, au fost mult și bine comentate și vîndute, lumea a putut să înțeleagă de ce adolescentul plecat din Sibiu a ajuns celebru în America
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
Altfel spus, calul de curse, cu glezna lui subțire și cu nervii încordați ca strunele viorii, nu mai poate fi dus înapoi la rîșniță sau la saca fără să-l umilești ori chiar să-l ucizi. Toate aceste gînduri, stimați cititori, care par glumețe și frivole la prima vedere, mi-au venit în minte în timp ce vizitam expoziția George Apostu, deschisă de curînd la Muzeul de Istorie și Artă al municipiului București. Unul dintre cei mai viguroși artiști români din acest secol
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
România literară, Luceafărul sau Contemporanul" (faptul, de pildă, că trimite la redacția noastră aparițiile Editurii Paralela 45, insistînd să fie recenzate - ceea ce și facem cu acele volume pe care le considerăm valoroase - dovedește că scontează pe faptul că există și cititori cu o "voință" mai mare ca a lui. Aceștia sînt cam opt mii, fără a-i socoti pe aceia de pe Internet). * "Observatorul cultural" al lui Ion Bogdan Lefter & Asociații a apărut tocmai din cauza acestor nemulțumiri față de inerția fastidioasă a revistelor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
probabil, două persoane diferite) îl găsim în final pe eroul nostru stînd pe o punte încărcată de licheni cu Sebastian, fiul lui și al Esttelei. Imaginația îl conduce pe prozator spre finaluri imprevizibile și dacă acesta dorește să își intimideze cititorul și să îl conducă spre un deznodămînt tragic are atunci de înfruntat obstacolul spațialității în reușita sa literar artistică. Pentru că pe de-o parte avem un plan narativ vast prin ansambluri bine precizate iar pe de altă parte avem o
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Romanul Hotelul alb al englezului D.M. Thomas începe cu câteva epistole semnate Sandor Ferenczi, Hans Sachs și Sigmund Freud. Pe această cale cititorul este introdus lapidar în problematica unei paciente isterice, Elisabeth Erdman, care l-ar fi inspirat pe întemeietorul psihanalizei în mai multe privințe, de exemplu la postularea unui principiu al morții, de combinat apoi cu cel al erosului. În acord cu
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
psihanalitică delirul nu devine însă cu mult mai citeț, căci amănunte stranii, imposibile și grotești se acumulează tot mai neverosimil. Al treilea capitol conține analiza cazului întreprinsă de Freud, însoțită de punctarea principalelor momente ale terapiei. Până în debutul acestui capitol cititorul nu realizează ce grad de realitate au ciudățeniile acumulate în primele două. Lucrurile se vor limpezi însă acum. Dar nu în întregime, căci, dovedind o deosebită cunoaștere a manierei de interpretare psihanalitică, autorul adaugă permanent noi straturi de semnificație, care
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
cele care o însoțiseră pe drumul calvarului de la Babi Yar, apoi multe altele. Ceea ce ar putea aduce un parfum de melodramă ieftină (toate victimele sunt, după episodul cumplit al genocidului, salvate de autor), dacă, oscilând între dezamăgire, iritare și ironie, cititorul nu ar întrezări dintr-odată uimitoarea strategie a lui Thomas: toate personajele capitolului final sunt, fără excepție, oameni care au murit. Singura concluzie care se poate desprinde prin urmare este că ei au ajuns în paradis, stația terminus a patimilor
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
nimic din plăcerea lecturii. Romanul este atât de complex nuanțat, încât împrejurările descrise nu fac prea mult fără minuțioasa și temerara construcție a cauzalității sufletești care le determină. De altfel, autorul își dezvăluie cu greu intențiile, lăsându-și foarte adesea cititorul în neștiință. Descoperirea resorturilor a ceea ce într-o primă instanță nu se poate explica face parte din "montajul" cărții. Din acest punct de vedere narațiunea pare realizată după o tehnică cinematografică. În "Cuvântul traducătorului" Mircea Ivănescu își exprima temerea că
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
din "montajul" cărții. Din acest punct de vedere narațiunea pare realizată după o tehnică cinematografică. În "Cuvântul traducătorului" Mircea Ivănescu își exprima temerea că limbajul pe alocuri extrem de licențios din primele două capitole ale cărții l-ar putea șoca pe cititorul român, ori că ar putea trece drept particularitatea cea mai de seamă a Hotelului alb. Argumentele sale împotriva acestor poziții sunt întru totul valabile și de bun-simț: nu e cazul să facem o virtute din inflamarea unei pudori care nu
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
volum de versuri: "Cu sprîncenele încondeiate, cu un zîmbet factice și cu mărgele la gît, asigurăm pe Tanti Miki că era mai bine ca figura d-sale să fi crescut din pura noastră imaginațiune binevoitoare." Același lucru îl pot spune cititorii revistei "Playboy" despre sărmana slujitoare a Thaliei, care își expune dezinvolt imperfecțiunile anatomice, dar nu renunță nici o clipă la prețiosul ei colier de mărgele. Revista publică două articole denunțînd pericolul drogurilor, altul - despre sectele sinucigașe. Am fi tentați să spunem
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
inspector financiar voia să mă convingă nu de mult că Nichita mînca și dormea poezește. E bine, e rău? Vorba lui Moromete, depinde de facultăți. Antologia realizată de Alex. Ștefănescu e foarte utilă, în scopuri didactice și nu numai. Orice cititor de poezie va fi satisfăcut să aibă posibilitatea să treacă prin toate volumele lui Nichita Stănescu într-o singură carte (antologia alcătuită de Alexandru Condeescu în 1985 e mult mai voluminoasă, cuprinde două volume, imposibil de găsit la bibliotecă împreună
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
1995), volume alcătuite de Doina Ciurea și de alți apropiați ai poetului, apărute la edituri mai mici și deci mai greu de găsit. Sînt poeme de tinerețe sau ocazionale, importante pentru orice admirator al lui Nichita Stănescu, ca și pentru cititorul specializat. Mai trebuie de asemenea menționată eleganța grafică a volumului, de la culorile rafinate ale coperților, pînă la acuratețea aranjamentului în pagină. Înaintînd în lectura poemelor, ai o stranie senzație de déjà-vu. Mai mult, dacă cititorul se nimerește să fie un
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
Nichita Stănescu, ca și pentru cititorul specializat. Mai trebuie de asemenea menționată eleganța grafică a volumului, de la culorile rafinate ale coperților, pînă la acuratețea aranjamentului în pagină. Înaintînd în lectura poemelor, ai o stranie senzație de déjà-vu. Mai mult, dacă cititorul se nimerește să fie un (fost) liceean cu fișe grele, el o să poată aproape la fiecare pagină să continue poemele de unul singur, descoperind abilități mnemotehnice neglijate într-o facultate mult mai liberală. Mister? Nicidecum. Poemele alese de Alex. Ștefănescu
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
și semne, volum ale cărui selecțiuni încheie bibliografia din Introducere.) Sînt deci poemele canonizate de cartea din 1986 prin care Alex. Ștefănescu a reușit să propună (și să repropună azi) un set de poezii a căror reprezentativitate se vor găsi cititori și critici mai neliniștiți să o conteste (cum se întîmplă și în cazul lui Eminescu) și asta numai spre binele și continua resuscitare a operei poetului. Nu numai selecția poemelor, dar și studiul introductiv reia Introducerea din 1986, cu mult
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
fi logic avînd în vedere că e vorba de aceeași persoană, nu înțeleg însă rațiunea transferului de fraze întregi care apar după zece ani ca ciudate insule de criptomnezie - și care seamănă cu portretul lui... Nichita Stănescu. Ambii își invită cititorii în camera de lucru, ambii strălucesc de mondenitate etc. Cea care pierde din transferul nemodificat și neactualizat în antologie este partea de analiză propriu-zisă a operei poetului. Înșirarea componentelor poeziei lui Nichita Stănescu (realistă, parodică, sentimentală, abstractă, epică, poezească, vizionară
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
revarsă în text, transformîndu-l parțial sau integral în romanță (într-o romanță, bineînțeles, a la Nichita Stănescu)." (31) Din păcate asemenea pasaje sînt urmate de altele de tipul: "În poezia modernă acest curaj de a apela la coarda sensibilă a cititorilor este extrem de rar. " (31) Din dorința de a-l individualiza cu orice preț pe poet, criticul recurge la omogenizări vinovate, de tipul celor semnalate de Steven Connor în-tr-o carte recentă. Nu numai că marea noutate adusă de opera lui Nichita
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]