4,004 matches
-
de Pietrache Catargiu, care stăpînea și la Șestaci, și la Cobîlea... Mai aproape de adevăr se pare că a fost totuși recensămîntul din 31 iulie 1835, cînd în Alcedar au fost înregistrate 103 familii de răzeși, 192 bărbați și 183 femei, clerul bisericii sf. Arh. Mihail - 26 bărbați și 26 femei, Precum și 14 familii de boiernași, mazili, ruptași - 34 bărbați și 24 femei. Prin casele lor se păstrau documente vechi despre drepturile și privilegiile lor primite de la domnia Moldovei. Boiernașul Grigorie Scurtu
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
a icoanei Măicii Domnului făcătoare de minuni, rusești. Unicul mitropolit de origine etnică romînească în întreaga perioadă de administrare rusească în Basarabia a fost Gavriil Bănulescu-Bodoni (1812-1821). Ceilalți au fost în majoritate ruși și au lucrat, respectiv, în direcția ruificării clerului și mirenilor din Basarabia. În 1872, episcopul Pavel Lebedev (1871-1882) a impus preoții să întocmească actele stării civile numai în rusește și nu în limba română, cum se făcea pînă atunci. Mai mult, episcopul Pavel a obligat clericii mănăstirești să
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
au dat un procent nesemnificativ de știutori de carte. Majoritatea populației nu înțelegea limba rusă, de aceea cînd slujba se făcea în slavonă, moldovenii nu înțelegeau nimic. Ca urmare ei se duceau tot mai rar la biserică. Ultimul fapt forța clerul să facă slujbe în limba română. Din momentul întemeierii satului, timp de cîțiva ani, Alcedarul nu a avut biserică. În ceia ce privește întemeierea primei biserici există mai multe versiuni. Astfel în anul 1812-1813 s-a stabilit, că în 1807
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
se baza pe cooptarea la putere a elitelor. Marea Burghezie a fost asociată la putere, iar rolul aristocrației, deși atașată dinastiei de Bourbon, a fost estompat. Ia naștere un nou curent politic-Legitimismul, susținut de partizanii Bourbonilor din rândul aristocrației și clerului. Legitimiștii au boicotat viața politică franceză încercând să readucă la putere dinastia de Bourbon. Ludovic Filip a întâmpinat dificultăți pentru consolidarea regimului. Între 1830-1835 au loc frământări, conflicte grave care pun sub semnul întrebării autoritatea. Legitimiștii și Republicanii (deceptțonați de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
fost prelungit la 10 ani. Puterea legislativă a fost diminuată prin fragmentare, apărând trei noi instituții publice: Corpul Legislativ (camera inferioară, aleasă cu vot universal), Senatul (Camera superioară, care nu era aleasă, fiind alcătuită din senatori de drept, mareșali, amirali, cler, membri ai casei “regale”) și Consiliul de Stat care împreună cu guvernul, pregătea proiecte de legi. În 1852, după un turneu prin provincie întreprins de președinte, a ținut o serie de discursuri în favoarea reinstaurării imperiului. Printr-un document adoptat de Senat
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Episcopiei pr. Andrei Gherguț, în calitate de ordinarius substitutus. Acesta fusese desemnat în această funcție de către episcopul Petru Pleșca, dar nu a fost acceptat de autoritățile comuniste. În această situație, delegații Sfântului Scaun, arhiepiscopul Luigi Poggi și Mons. John Bukowski, în urma consultării clerul local, l-au propus autorităților statului pe pr. Petru Gherghel, rectorul Seminarului, care a fost acceptat ca provicar al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București . Astfel, la data de 21 februarie 1978 Papa Paul al VI-lea l-a numit prin decretul
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
să fie una). După aceste evenimente, întreaga viață catolică diecezană a luat un nou avânt. A fost reorganizată Dieceza de Iași și și-au reluat activitatea sau au apărut numeroase instituții bisericești: Curia Diecezană, Tribunalul Bisericesc, Consiliul Prezbiteral, Comisia pentru Cler, Comisia Liturgică, Comisia Biblică, Departamentul de Istorie a Bisericii Catolice din Moldova, Oficiul Diecezan pentru Cateheză, Centrul Misionar Diecezan etc. S-a reluat învățământul religios în școli. S-au înființat Seminarul Teologic Liceal din Iași, Liceul Catolic "Sf. Iosif" din
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
non grata” în Israel. În anul 2004 a fost demis din guvern in urma votului său contra proiectului de buget. În timpul ce s-a aflat în guvern Partidul Shinuy, a cărui platforma se concentrase unilateral, mai ales pe combaterea influenței clerului în viața politică și culturală a țării, și-a pierdut din specificitate, din atractivitate și popularitate. În alegerile interne din Partidul Shinui, Poraz nu a mai fost reales pe locul doi în partid, în ciuda suportului din partea liderului partidului, Yosef „Tomi
Avraham Poraz () [Corola-website/Science/306022_a_307351]
-
a însemant canalizarea energiilor domnilor fanarioți în direcția luptei de emancipare a grecilor de sub dominația otomană prin proiecte politice de creare a unei uniuni balcanice, practic un stat neobizantin. La aceasta ar mai trebui adăugată prezența omniprezentă și omnipotentă a clerului grec la toate nivelurile ierarhiei religioase, numeroase mânăstiri devenind închinate instituțiilor similare din Grecia, după acte succesive de danie a diferiților domnitori. Dezvoltarea naționalismului grec a deschis celor două principate posibilitățile pentru revoluție, în condițiile în care la est de
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
conducătorul bisericii protestante saxone.August și urmașii săi trecuți deveniți de asemenea catolici n-au cedat presiunii papilor de a recatoliza sașii." Aventura poloneză" a costat mult Saxoniei, astfel din visteria statului au fost scose enorme pentru cumpărarea nobililor și clerului polonez, August renunțând la unele venituri și proprietăți ala sale din Saxonia. Intr-o o campanie militară din Moldova (azi Republica Moldova) armata polonă sub conducerea lui August înving pe tătari în bătălia de la Podhajce (1698), izbândă care va determina ulterior
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
pe împărat cu credință atâta cât se poate împotriva păgânilor" nu a avut rezultatele scontate. La Conciliul de la Clermont din inima Franței, din noiembrie 1095, Urban a ținut o predică plină de pasiune în fața unei audiențe formată din nobilimea și clerul francez. El a cerut acestora să preia controlul Ierusalimului din mâinile musulmanilor. Franța, a afirmat el, era suprapopulată, iar în ținutul Canaanului curgea laptele și mierea. A vorbit despre violența și desfrâul nobililor și a afirmat că soluția era de
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
creștinism sau de a fi masacrați. Majoritatea au refuzat prima opțiune, și, pe măsură ce veștile despre masacrele în masă s-au răspândit, comunități întregi s-au sinucis în masă. Mii de evrei au fost masacrați, în ciuda încercărilor autorităților seculare și ale clerului local de a-i adăposti. Masacrele au fost justificate prin afirmația că discursul papei Urban de la Clermont promitea răsplată de la Dumnezeu pentru uciderea necreștinilor de orice fel, nu neapărat musulmani. Deși instituția papală a condamnat și a îndemnat la încetarea
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
cavaleri plecaseră acasă cu mult timp înainte de a ajunge la Ierusalim, unii dintre ei chiar în timpul asediului Antiohiei. Când în Europa au ajuns veștile despe succesul cruciadei, dezertorii au fost batjocoriți de concetățeni și chiar și de membrii familiilor lor, clerul local amenințându-i cu excomunicarea. După spusele lui Foucher de Chartres, în nou formatul Regat al Ierusalimului mai rămăseseră doar câteva sute de cavaleri. În 1101 a fost organizată o nouă cruciadă, în rândul luptătorilor creștini fiind numeroși dezertori ai
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
se facă pierduți pentru a ușura cheltuielile familiilor lor."" Ca un exemplu al motivațiilor mai degrabă spirituale decât pământești, Godfrey de Bouillon și fratele lui, Balduin au rezolvat toate neînțelegerile mai vechi cu Biserica lăsând toate proprietățile lor prin testament clerului local. Documentele care cuprind aceste tranzacții erau scrise de clerici, nu de cavaleri, și par să idealizeze nobilii semnatari ca pe niște creștini pioși interesați numai de îndeplinirea jurămintelor sfinte ale pelerinajului. În ceea ce privește cazul cavalerilor săraci ("minores", spre deosebire de cei bogați
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
el a trăit alături de soția sa bolnavă într-un apartament comun, alături de altă familie. A murit la Moscova, fiind înmormântat cu onoruri de stat în Cimitirul Novodevici, cu participarea reprezentanților "noii Rusii" (bolșevicii), cât și de cei ai "vechii Rusii" (clerul și câțiva foști burghezi). Soția generalului a socotit serviciul funerar unul simbolic, în care noua Rusie îngropa pe cea veche. Memoriile de război ale lui Brusilov au fost traduse în engleză și au fost publicate în 1930 sub titlul "A
Alexei Brusilov () [Corola-website/Science/304754_a_306083]
-
cum ar fi legea agrară din 1932, prin care s-a împărțit pământ țăranilor săraci. Milioane de spanioli trăiau sub limita sărăciei sub controlul strâns al aristocraților proprietari de pământuri într-un sistem cvasifeudal. Aceste reforme, împreună cu alte legi împotriva clerului, și cu reforme (cu reduceri de personal) în domeniul militar, au creat o opoziție puternică. Constituția Republicii Spaniole din 1931 a fost adoptată la data de 9 decembrie 1931 de către Curtea Constituțională, după alegerile generale spaniole din 1931, care a
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
monarhiștii. Această tabără a fost denumită "„naționaliștii”", "„rebelii”", sau "„insurgenții”". Adversarii lor îi denumeau "„fasciști”" sau "„francoiști”". Liderii lor proveneau dintre moșierii monarhiști, mai conservatori, și susțineau centralizarea puterii în stat. Germania nazistă și Italia fascistă, precum și mare parte din clerul romano-catolic, i-au susținut pe naționaliști, Estado Novo din Portugalia le-a furnizat suport logistic. Forțele lor se adunaseră în „Ejército Nacional” sau „Armata Națională”. Participanții activi în război acopereau toată gama de poziții politice și ideologii ale vremii. Tabăra
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
grupării conservatoare Partidul Naționalist Basc, susțineau moderat guvernul republican, deși naționaliștii basci din Álava și Navarra au fost de partea rebelilor din aceleași motive care îi influențau și pe conservatorii catalani. Din altă perspectivă, naționaliștii aveau de partea lor majoritatea clerului catolic și a catolicilor practicanți (din afara Țării Bascilor), elemente importante ale armatei, majoritatea marilor proprietari de pământuri, și numeroși oameni de afaceri. Republicanii aveau de partea lor majoritatea muncitorilor din orașe, majoritatea țăranilor, și mare parte din clasa de mijloc
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
incendiate și clericii uciși fără ca autoritățile republicane să ia vreo măsură de prevenire. Ca parte din revoluția socială ce avea loc, alte biserici erau transformate în "Case ale poporului". La fel, numeroase dintre masacrele comise de republicani aveau ca țintă clerul catolic. Trupele marocane musulmane ale lui Franco au considerat și ele acestea niște acte respingătoare, și în mare parte au luptat cu loialitate și adesea cu ardoare de partea naționaliștilor. Articolele 24 și 26 ale Constituției Republicii interziceau mișcarea iezuită
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
ar fi Lluís Companys, președintele naționalist catalan al "Generalitat de Catalunya", guvernul autonom al Cataloniei—care a rămas inițial loial Republicii înainte de a-și declara independența de aceasta—a efectuat numeroase tentative de mediere în cazuri de execuții deliberate ale clerului. În primele zile ale războiului, peste de oameni prinși de partea cealaltă a liniilor au fost asasinați sau executați sumar. În aceste "paseos" („treceri”), așa cum erau denumite eufemistic execuțiile, victimele erau ridicate din refugiile lor sau din închisori de oameni
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
cu opt decanate. La nivel central s-au înființat Centrul Diecezan de Tineret, Centrul Catehetic Diecezan, Oficiul pentru Patrimoniu și s-a reactualizat Capitulul Catedral, singurul activ din țară. Cea mai urgentă și importantă acțiune a vizat formarea permanentă a clerului prin cursuri și practică directă pentru preoți în cadrul așa-numitelor "Săptămâni de Sabbat". În fiecare an, în decurs de o săptămână petrecută în Centrul Diecezan, preoții se reciclează pe linia studiilor teologice, se familiarizează cu activitățile administrative și au contacte
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
Proprietatea asupra pământului se baza pe sistemul moșiilor ereditare și pe cel al söyurğalului. Statul era condus de han. Acțiunile erau bazate pe deciziile și pe sfaturile Divanului. Gradele nobiliare erau cele de "bäk" (beg), "ämir" (emir) și "morza" (mîrza). Clerul musulman juca un rol important în viața hanatului. Clerul era format din "säyet" (seidri), "șäyex" (șeici), "qazí" (cadii) și"imami". Învățații musulmani "ulema" jucau un important rol judecătoresc și se îngrijeau de buna funcționare a școlilor - madrasa. Marea majoritate a
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
și pe cel al söyurğalului. Statul era condus de han. Acțiunile erau bazate pe deciziile și pe sfaturile Divanului. Gradele nobiliare erau cele de "bäk" (beg), "ämir" (emir) și "morza" (mîrza). Clerul musulman juca un rol important în viața hanatului. Clerul era format din "säyet" (seidri), "șäyex" (șeici), "qazí" (cadii) și"imami". Învățații musulmani "ulema" jucau un important rol judecătoresc și se îngrijeau de buna funcționare a școlilor - madrasa. Marea majoritate a populației era "qara xalıq" (oameni negri) - musulmani liberi, care
Hanatul Kazanului () [Corola-website/Science/305698_a_307027]
-
numit în 1759 pe episcopul Dionisie Novacovici ca episcop pentru românii ortodocși din Transilvania. El a fost instalat în 1761 în Biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, iar curând după aceea și-a mutat reședința la Rășinari. La cererea întregului cler ortodox al românilor din Ardeal, episcopului Sofronie Chirilovici (urmașul lui Dionisie Novacovici) i s-a îngăduit să-și ia reședința la Sibiu. Episcopii succesori ai acestuia au continuat să aibă reședința la Sibiu. La jumătatea secolului al XIX-lea, ca
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
urmașul lui Dionisie Novacovici) i s-a îngăduit să-și ia reședința la Sibiu. Episcopii succesori ai acestuia au continuat să aibă reședința la Sibiu. La jumătatea secolului al XIX-lea, ca urmare a creșterii influenței oamenilor de afaceri, a clerului și a intelectualilor români de rit ortodox din Sibiu, s-a simțit necesitatea construirii unei biserici ortodoxe care să îndeplinească rolul de catedrală a Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Ideea construirii unei catedrale ortodoxe la Sibiu i se datorează episcopului Andrei
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]