7,569 matches
-
sub o cădelniță. De vreo trei-patru ori, aripile vocilor împreunate bătură în surdina unui sunet unic, combinat în delicateța lui istovită din atâtea sunete suprapuse și acoperite încă de acompaniamentul ca de un zăbranic moale . Apoi porniră încet, de departe, clopote de glas ce se apropiau. Crescură până răsunară peste toată zidirea, făcând să tremure zimții candelabrelor. Puterea sunetelor era acum uniformă și cu intensitatea crescendului, mereu ni fiată, dar părea totuși a trece printr-un nor ce-i netezea orice
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de ea, fără' să cuteze a-i vorbi. Lina n-o vedea. Cu glas asurzit, dar cârâitor, găsise ceva de cicălit cu personalul serviciului mortuar. Cosciugul, căruia i se mai pusese o cutie, fu scos, în sfârșit, anevoie. Se auziră clopote, dar numai de două-trei ori și amorțit. Se auzi o lovitură de țimbale. Nory, cotind înapoia bisericei, făcu un semn negativ muzicei militare, ce vroia să intoneze marșul. Elena o aprobă de ia distanță. Fanfară după acel cor! Automobilele începură
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rară luciditate și noblețe sufletească. Cartea sa, bogată în sugestii, pășește pragul „tinereții fără bătrânețe”, căci tinerețea nu are vârstă. În loc de încheiere vă ofer o dedicație eminesciană și anume lapidara poezie ,,Se bate miezul nopții...” ,, Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, s-asamăn între-olaltă viața și cu moarte; ci cumpăna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă, căci între amândouă stă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
miluit din mila primită și toți l-au iubit și respectat până la venerație. Mărturiile din acea vreme sunt concludente. Nu e de mirare faptul că atunci când Vlădica Filaret - Beldiman a auzit că a murit Lumânărică a ordonat să se tragă clopotul cel mare de la mitropolie și după aceea toate clopotele de la celelalte biserici din Iași au bătut timp de trei zile, ca pentru cea mai mare personalitate a vremii. Sicriul defunctului a fost urmat de mulțime de boieri și toată sărăcimea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și respectat până la venerație. Mărturiile din acea vreme sunt concludente. Nu e de mirare faptul că atunci când Vlădica Filaret - Beldiman a auzit că a murit Lumânărică a ordonat să se tragă clopotul cel mare de la mitropolie și după aceea toate clopotele de la celelalte biserici din Iași au bătut timp de trei zile, ca pentru cea mai mare personalitate a vremii. Sicriul defunctului a fost urmat de mulțime de boieri și toată sărăcimea Iașului, precum și de alți inși din minoritățile conlocuitoare, mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
un întreg ingenios structurat, în care omul timpului modern își află tihna și liniștea binefăcătoare. Aici, spiritul se revigorează, toate cele ale lumii cotidiene căpătând alte dimensiuni și alte înțelesuri. Mai calde, mai umane. Peste liniștea calmă a satului, sunetul clopotelor bisericii are reverberații divine. Activitățile, preponderent agricole, ale oamenilor nu sunt zgomotoase. Artizanii păstrează, prin obiectele pe care le creează, tradiții multimilenare. Din când în când, la vreme de iarnă, la Collonges la Rouge ninge. „Ninge” e cam mult spus
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
bursieri de la liceul "Spiru Haret". Nu trecuseră mai mult de două săptămâni de când venisem din Lisa. În noaptea precedentă, mă visasem pe Calea Secii, cu vacile. Mali, mai vicleană, se strecurase printr-o spărtură a gardului în livezi și, tîrîndu-și clopotul prin iarbă, ca să-mi înșele vigilența, coborâse într-o văioagă. Strigasem din adâncul plămânilor, să mă audă Mali, iar răcnetul meu fioros reușise să sperie întreg internatul. Dimineața, la micul dejun, eram arătat cu degetul și am auzit multe comentarii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bănci, în fața caselor, fiindcă nu mai aveau putere să meargă și nici nu vroiau să se întoarcă, în pat, cu fața la perete, să moară, se îmbrăcau în cele mai bune haine. Sărbătoarea căpăta o lumină aparte, te scotea din obișnuit. Dangătul clopotului de la biserică era, în fiecare duminică dimineață, semnalul că trebuia să mă spăl, să mă îmbrac frumos, pentru a-l însoți pe tata care, ca epitrop, ținea să nu-și lase strana goală niciodată. Părinții nu mă lăsau să primesc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
impresia că tună. M-am înșelat. Cerul e și azi pârjolit de secetă. Nu se vede nici un nor, iar frunzele oțetarilor par amorțite. 38. Când se prăbușeau nori amenințători, bolovănoși, de grindină, dinspre Olt, întunecînd cerul, se porneau să sune clopotele de la cele două biserici, implorîndu-l pe Dumnezeu să cruțe recoltele. De fiecare dată, asistam la un spectacol cosmic, în egală măsură grandios și înfricoșător. Norii erau de un vânăt dur, ce bătea spre negru. Canonada fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bătea spre negru. Canonada fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul să vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau spre cer o rugăminte patetică. Uneori, norii se risipeau ori se descărcau într-o ploaie violentă, dar fără grindină. Alteori, lanurile de grâu, de ovăz și de porumb erau zdrobite. Nu pot să uit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
scoată o vorbă. În acea tăcere, alături de drama țăranului, de a-și vedea compromisă munca dintr-un an întreg, se găsea, înțeleg acum, și forța lui de a o lua de la capăt. Când alți nori apocaliptici se rostogoleau dinspre Olt, clopotele erau trase din nou. Așa ceva nu se poate trăi într-un oraș. În orașe, relația cu Dumnezeu e mai puțin naturală, limitată strict la biserici. 39. Flaubert (parcă) zicea că e suficient să privești îndelung ceva ca acel ceva să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
au năpustit cu furie valuri de caniculă, amestecând parfumul teilor înfloriți (sau amintirea lui) cu mirosul greu de gunoaie dospite la soare. Cerul e ars, acum, ca un crater de vulcan și nu sunt semne de ploaie. Aud sunetele unor clopote. Vin, poate, de la biserica din apropiere sau mai de departe, nu-mi dau seama. Sunt niște sunete uscate, cu vagi, extrem de vagi sugestii mistice. Ca să se roage mai bine, Pascal s-a decis într-o zi să-și redacteze singur
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
doar luna-i liniștită de-atâta vreme ziua de-odihnă - un bâzâit de trântor dinspre bălării curcubeu în geam - fetița-și aranjează cariocile soarele verii - câteva musculițe pe-o portocală primul concediu - râul copilăriei cu două brațe nori de furtună - clopotul mănăstirii în renovare nisip fierbinte - tot mai mulți oameni negri în România insomnii de vară - la numărătoare tot mai multe oi după furtună - redusă la tăcere gura-leului fân la uscat - țârâitul cosașilor tot mai aprins după grindină - cam toate caisele
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
Cristina Oprea sfârșit de sezon - doar luna mai ascultă șoaptele mării ecouri de clopot - între cer și pământ crizantemele nuc fără frunze - pe fereastră intr-acum toată lumina pictor indecis - vântul printre frunze amestecând culori fior de toamnă - atât de diferite aceleași alei.. zi grea de muncă - parcă și lăcustele cheamă-nserarea la despărțire
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
ușor de bordură, nu e bine: putea veni altă mașină și ar fi trebuit să frîneze și abia pe urmă să accelereze din nou; aproape că se dădea bătută, dar În clipa aceea Îl redescoperea pe Julius și auzea dangătul clopotelor chemînd lumea la utrenie, turnul auster al bisericii era o adevărată Încîntare. N-ar fi suportat o hardughie de biserică Întunecată, ca acelea din perioada colonială, cu cerșetori la intrare și altare baroce extrem de complicate de cum intrai pe ușă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd el o să vină la ea acasă ca să-i ceară mîna și să facă logodna, n-avea voie s-o atingă, pînă nu făceau cununia religioasă. Bobby Îi strigă În față: stricata dracului!, plecă furios și Începu să-i tragă clopotele uneia de la Villa Maria. După o săptămînă se Întoarse. Maruja Îl primi drăgăstoasă și zîmbitoare. Îl umplu de sărutări și-l lăsă s-o ducă, stînd alături de el și mîngîindu-i părul, pînă la Pera del Amor, unde Bobby instală patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Peggy și totul ieșise ca la comandă, fiindcă ea fusese cea mai bună prietenă a lui Peggy și acum Îi era cea mai mare dușmancă. Dar nimic nu-i plăcuse mai mult decît să afle că Pipo Lastarria Îi trăsese clopotele Înainte de a intra În vorbă cu Peggy, Îi făcuse chiar declarații În regulă, dar ea i-a spus că am Mai mult ca sigur că Pipo i-a făcut curte lui Peggy ca să se răzbune; În fond se poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ca să vezi, dom’le, cum trec anii și nici nu-ți dai seama! Uite-așa ajunge omul la final de carieră. În antecamera veșniciei, cum am citit eu undeva. Frumos, nu? Antecamera veșniciei! Sună așa, cam ca un dangăt de clopot...” “Mușcă-ți limba, soro, ce-ți veni cu clopotul și veșnicia. Mi s-a făcut pielea găinii, mai abitir ca atunci când mi-ai blocat salariul pe câteva luni pentru că am venit cu un certificat medical pe care n-ai binevoit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu-ți dai seama! Uite-așa ajunge omul la final de carieră. În antecamera veșniciei, cum am citit eu undeva. Frumos, nu? Antecamera veșniciei! Sună așa, cam ca un dangăt de clopot...” “Mușcă-ți limba, soro, ce-ți veni cu clopotul și veșnicia. Mi s-a făcut pielea găinii, mai abitir ca atunci când mi-ai blocat salariul pe câteva luni pentru că am venit cu un certificat medical pe care n-ai binevoit să mi-l vizezi, că era să pierd și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
salutăm pe cel mai tânăr pensionar...” ... ”...Adică, de ce să-i mai duceți, dacă bunicul are, acum, timp berechet...” “...final de carieră. În antecamera veșniciei, cum am citit eu undeva. Frumos, nu? Antecamera veșniciei! Sună așa, cam ca un dangăt de clopot...” ... “...Mi s-a făcut “pielea găinii”, mai abitir ca atunci când mi ai blocat salariul pe câteva luni pentru că m-am prezentat cu un certificat medical pe care n-ai binevoit să mi-l vizezi, că era să pierd și banii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aveau să dea sens vieții mele.. Într-o sâmbătă de la sfârșitul lui iunie , albastră ca zarea , bătând liniștită ca aripa unei păsări , Codrin urcă versantul abrupt al muntelui la poalele căruia marea se întindea ca un covor persan , sub imensul clopot al cerului. Lumea i se părea azurie , cât se poate de pură și uitase parcă de toate necazurile. Mergea tăcut spre apus între cele două priveliști imense , una spre nord, cealaltă spre sud. Pretutindeni erau numai flori scăldate scânteietor al
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
trezit a simțit un miros de parfum și se gândi că, poate, o fată a trecut pe acolo . Porni ușor pe prima cărare pe care o întâlni și prin desișul de tufe auzi ciripitul unei păsărele . Deodată se auzi un clopot în depărtare . Bătu exact de trei ori . Codrin urcă încet cărarea în pantă și ierburile erau din ce în ce mai dese . Ajunse curând la o poartă închisă cu lacăt . Gardul era ruginit, vopseaua de pe el se scorojise . Ascultă puțin
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ea așa cum iși dorea. Dimineața a apărut proprietarul rulotei. Omul s-a retras când ne-a văzut pe amândoi în pat. Era un cioban. Am dat mâna cu el și ne-a lăsat iarăși singuri. Din depărtare se auzea dangătul clopotelor de la turmă. -Spune-mi că mă iubesti măcar puțin. -Te mai iubesc câtuși de puțin ! Începu ca de obicei să plângă. Eu încercam zadarnic să-mi decontez sentimentele. Mă enerva că era obsedată de orgasmul împărtășit pe care-l considera dragoste
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
monah mă-ntreabă ce probleme mă frământă... din adâncuri de istorii, munții cu păduri pe ei, grei, sunt încărcați de glorii, de legende și de zmei. Oala văii dă în clocot, seara-n munți e sferică, bate toaca și un clopot, intru în biserică. Mă închin și cânt la strană, parcă-s în copilărie când duceam flori din poiană și cântam la liturghie. Anii s-au grăbit la umblet ca chemați de veșncie; numai tu, copilărie, ai rămas tot tu în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
simtă cum mă simt; florile deschid la soare fermoare de argint. Neastâmpărat, las cartea și stiloul lângă voi și mă duc să-mi caut partea - ntr-un trifoi cu patru foi. 2013 La Înviere Ce miez de noapte luminos! Ce muzici clopotele cântă în liniște atât de sfântă a Învierii lui Hristos! Dispare un incert trecut suntem deja în altă eră, speranța suie-n atmosferă chipul Edenului pierdut. Întoarcerea spre unde-am fost, e pretutindeni acum și din inimă, această zi dă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]