5,610 matches
-
ți-aș spune că ai procedat ca un înțelept, m-ai crede? ― Nu. Și nici nu te sfătuiesc s-o faci. Dimpotrivă, azi vreau să aflu tot ce se zice rău despre mine. Am dormit bine, n-am avut nici un coșmar, sunt ușor și limpede. Nu m-am simțit demult atât de liniștit. Parcă sunt ca după o furtună. Mă crezi? ― Nu. ― Și totuși, e adevărat. Spune-mi, cuvântul "lașitate" s-a rostit? ― Bineînțeles. ― Mă așteptam. ― Nu e cazul să te
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
același rău, Galilei. În timp ce noi discutăm aici între chiparoși, se ridică, poate, alte ruguri. ― Dacă lumea e strâmb alcătuită, de ce nu m-aș mulțumi să fiu egoist, să-mi pese numai de bătrânețea mea? ― Pentru că simți nevoia să-mi povestești coșmarurile tale. Crezi că nu mi-am dat seama? XL ― Nici măcar zeii nu mai pot schimba ce a fost trăit. Ai spus-o tu însuți, Galilei. Să rămânem, așadar, la semnificații. Toate inchizițiile s-au bazat pe puterea noastră de a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
prin încăpățînarea ta, strici ordinea lucrurilor." "Rugul nu e în ordinea lucrurilor. Și nu mă rog să mor." " Atunci blesteamă, Galilei Poate totuși se întîmplă ceva." Și se uitau la mine fără să mai zică nimic, așteptând să mor. ― Ai coșmaruri din ce în ce mai stranii. Faci singur treaba Inchiziției, Galilei. ― Nimeni nu mă acceptă altfel decât amenințat de un rug. ― Cu excepția Anei, desigur. XLII ― Am urmat-o din nou în oaza de lângă mare. Și am ascultat-o, iar, recitând din Iliada. La un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
m-am ferit să-i spun. Amânam. Numele Inchiziției era prea infamant. M-am temut că mă va disprețul ― Și nu te-ai dus s-o scoți din ghearele lor? ― După arestarea Juliei, am trăit câteva zile și nopți de coșmar. Am pornit de mai multe ori spre Inchiziție, hotărât să mă autodenunț. Pe drum, însă, mă paraliza frica . Îmi ziceam că n-o puteau reține la nesfârșit, văzând că n-o interesau porcăriile alea. Nu-mi imaginam că... Dar, firește
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
toată popularitatea pe care o avea În rândul tuturor claselor sociale din Roma, și, În fine, cu tot sprijinul Înaltului Scaun - și al președintelui. Dar acum? Poate că visul Îi prevestea viitorul? Era un vis premonitoriu? Cum să deosebești un coșmar de o premoniție? Maja ar fi știut sigur. Maja, atât de cerebrală și de superstițioasă, În fiecare dimineață Își nota cu o atenție deosebită visele de peste noapte, Într-un caiet special pe care Îl ținea În sertarul lenjeriei: Cartea Viselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plină de compasiune față de ființele mici și neajutorate printre care se numărau și sărmanii șoricei urâți și neiubiți de nimeni, Elio se Însufleți. Era incredibilă puterea pe care i-o transmitea creatura aceea mică și inocentă. Cu siguranță fusese un coșmar, un vis ce nu avea să se adeverească. Se Înclină peste pătuț, Întinzându-și buzele pentru a săruta buclele Camillei, fine, fine, de un castaniu mahoniu minunat - dar domnișoara Sidonie sări dintre cearșafuri ca un spectru. Nu o treziți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de fire sure și umede care-i acopereau pieptul ca o spumă și-și aranjă părul, Încercând cu disperare să spună ceva. Și chiar dacă-i părea meschin să-i spună În acel moment că intrase În patul ei din cauza unui coșmar, nu rezistă tentației de a-i povesti visul cu profeția mortului, cu cele 46,7% atribuite lui după numărarea voturilor și cele 50,4% pe care le luase matroana aceea comunistă. Apoi Îi ceruse să-i explice prin ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atât de convingătoare, Încât Elio se gândi că nu mințea. Nu se mișcă, nici măcar când Maja Îngenunche În fața vasului și se prinse cu mâinile de colacul veceului, căci Încă voia să știe dacă avusese o viziune adevărată sau doar un coșmar, și voia să afle la ce trebuia să se aștepte din partea viitorului, căci era o chestiune de viață și de moarte, chiar dacă Maja nu știa și nici nu trebuia să știe. Se mulțumi să-și Întoarcă politicos privirea În timp ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
celelalte, Olimpia nu știa nimic, căci anumite lucruri ea se rușina să le povestească - Îi era rușine pentru Antonio și Îi era rușine pentru ea. Atât de rușine, Încât ani buni se mințise, prefera să creadă că visa doar, un coșmar recurent de care În cele din urmă se eliberase. Ceasul arăta 5.09. De-acum somnul Îi trecuse. Luă cartea de pe noptieră și străbătu Încăperea În vârful picioarelor. Când o deschise, ușa băii scârțâi din țâțâni. Își lipi fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nici măcar nu Încercă să-l alunge. Nu voia ca durerea să-l părăsească. Când rămăsese singur - deposedat de ea ca de un braț sau de un plămân - Își spusese că dacă avea să-și facă datoria, ca un soldat, atunci coșmarul acela avea să dispară. Orice păcat i-ar fi fost iertat, orice vină, anulată. Dar durerea era ultima, extrema metamorfoză a dragostei. Se simțea viu atunci când Emma Îl rănea - În dragostea pentru ea și În tot ceea ce el fusese, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În noaptea de Înviere îl văzuse la biserică, dar el părea aiurit, se uita pe deasupra mulțimii, preocupat parcă de mirosul de mărgăritar amestecat cu tămâie. Stătea cu nările umflate, ca omul care adulmecă. Ziua de Paște fusese cu adevărat de coșmar. Spătarul plecase fără să-i spună la revedere, iar ea privise din foișor hora din fața bisericii. Îl vedea destul de bine, chiuind și zbătându-se în ritmul dansului, și-i venea să plângă de gelozie, mai ales dintr-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe-acasă. Era îndrăgostit și dispus să renunțe la tot, la casă, la televizorul lor cel nou și la câine. Dar pentru Sorina viața era de neconceput fără el, iar faptul că o părăsise pentru altă femeie era ca un coșmar cu insecte. Și tocmai acest coșmar începuse să-l intereseze pe Andrei Ionescu. Despre el scria, amănunțit, încercând să înțeleagă sufletul femeii abandonate, în timp ce Zogru se gândea el însuși la izgonire, după ce toată viața îi apărea ca o goană obositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să renunțe la tot, la casă, la televizorul lor cel nou și la câine. Dar pentru Sorina viața era de neconceput fără el, iar faptul că o părăsise pentru altă femeie era ca un coșmar cu insecte. Și tocmai acest coșmar începuse să-l intereseze pe Andrei Ionescu. Despre el scria, amănunțit, încercând să înțeleagă sufletul femeii abandonate, în timp ce Zogru se gândea el însuși la izgonire, după ce toată viața îi apărea ca o goană obositoare printre oameni csre îl acceptaseră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să te gândești La bucuria vieții tale! Zâmbește căci nu-i așa de greu, Zâmbește căci te vei simți bine Zâmbește, zâmbește tot mereu Și nu uita: încrede-te-n tine! Teamă În dimineața asta m-am trezit Dintr-un coșmar ce m-a bântuit De-atâta amar de vreme Și care mă urmărește alene. A fost doar o singură teamă Pe care încerc să n-o iau în seamă, Dar un gând mă sperie Și adevărat sper să nu fie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unui tâlhar vestit despre care toata lumea știa că este un om care nu are pic de credință în Dumnezeu și tocmai de aceea punea la cale planuri malefice pentru a face viața unor oameni nevinovați să devină brusc un coșmar neplăcut. Și astfel voinicul nostru, David, a pornit la drum având asupra lui protecția lui Dumnezeu. Într-o noapte, în timp ce se odihnea, o ființă nemaipomenită s-a apropiat de el și i-a spus cu o voce caldă și blândă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la cel mai înalt etaj și transmit mesajul m eu. Dacă cineva va auzi acest mesaj, va veni aproape de mine, alături de mine. V. Melanie Adormisem. Pentru prima dată după dispariția tuturor am putut să închid ochii. Nu dură prea mult, coșmarurile își făcură simțită prezența la scurt timp. Deodată se auzi ceva. Începu ca un bâzâit ușor, apoi continuă și o voce părea că se aude în surdină. Încerc să identific ce este și constat că sunetul vine de la o mașină
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strălucea mai devreme pe cerul din lumea copilei. Dar ea nici nu mai era acolo, sufletul ei plutea pierdut prin timp și spațiu, în căutarea a ceva care să-i aline suferința, a ceva care să-i confirme prezența unui coșmar înnebunitor și nu a unei realități crude. Lumea ei euforică a fost distrusă instantaneu, la fel ca și inima ei transformată în pulbere, arsă cu răutate din temelii în ciuda agoniei care nu voia să creadă adevărul. Privea cu ochi sticloși
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
N-am reținut discuția ca s-o pot reda, eram atunci prea ocupat cu gândurile, prea afundat în mistere și idei (nu că sunt eu un filozof!). Nistor mă apucă de umăr, iar eu am tresărit iute, speriat ca din coșmar. Am realizat că am ajuns deja la destinație. Eu, păi... Mă duc s-o caut pe, ș-știi tu, Ana. Sigur o ș-știi, e cea care cumpără me-mereu covrigi de la, știi tu, de la colț. Fata aia, ș-știi tu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toată lumea se umpluse de dorințe. Lea se foia toată noaptea, iar Zilpa îl văzuse pe Iacob pe câmp, rezemat de un copac, lucrându-și sexul cu mâinile până când căzuse epuizat. Cu o lună înainte de nuntă, Iacob încetase să mai aibă coșmaruri cu lupta dintre el și părinții și fratele lui, ci își petrecea nopțile visând la fiecare dintre cele patru surori. Bea din apa unui izvor și se trezea în poala Rahelei. Ridica un bolovan uriaș și sub el o găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
roșu, pentru că Zilpa a urlat din nou. Durerea se întorsese. - Mor, sunt pe moarte, a suspinat ea, jelindu-și deja fiul care n-avea să-și cunoască mama. O să trăiască așa cum am trăit și eu, orfanul unei concubine, bântuit de coșmarul unei mame reci și moarte. Nefericitul de el, plângea ea, fiu nefericit dintr-o mamă nefericită. Inna și Rahela s-au aplecat deasupra ei ca să vadă de unde venea această nouă durere. Inna i-a luat mâna Rahelei și a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a pururi, puternici și foarte atenți la tot ce făceam eu. Mi-era groază atunci când o auzeam pe Lea, cea mai înțeleaptă dintre soții, vorbind despre ei, despre acești prieteni atotputernici ca despre niște biete povești, inventate doar ca să liniștească coșmarurile copiilor. Am început să tremur. Mama și-a pus mâna pe obrazul meu să vadă dacă am febră. Dar nu aveam, eram rece ca gheața. Mai târziu în acea noapte m-am trezit din somn țipând, udă toată de transpirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
brațe. - Nu, nu, micuța mea, a zis ea, mângâindu-mă pe păr. Se simte bine. Și-a revenit în simțiri și acum doarme liniștit. Mamele tale dorm și ele, erau epuizate. La apusul celei de-a doua zile după acest coșmar, tata era destul de bine încât să stea la intrarea cortului său și să mănânce. Îl durea încă piciorul și abia putea să meargă, dar ochii îi erau limpezi și mâinile nu-i mai tremurau. Am putut să dorm din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
între ele, doar Inna râdea de una singură. - Tatăl vostru era așa de prostuț, zicea ea câteva săptămâini mai târziu, în Succoth, când ne aminteam întâmplarea din acea zi. Să se teamă de așa un bărbat copilăros? Să ne dea coșmaruri din cauza unui mielușel ca el? Tata l-a condus pe Esau la locul unde ne așezaserăm și i-a oferit darurile. Unchiul meu le-a refuzat de trei ori așa cum cerea obiceiul și apoi conform aceluiași obicei le-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
țipăt de femeie. Ceva groaznic trebuia să i se fi întâmplat acelui biet suflet, m-am gândit eu, încercând să nu mă mai gândesc la acel sunet ascuțit, sfâșietor, pătrunzător, prea teribil ca să fie real, un sunet ca dintr-un coșmar. Sunetul acela sălbatic venea de undeva de departe, dar era atât de supărător și de insistent că nu-l puteam da la o parte, așa că m-am gândit că trebuie să mă trezesc din coșmar ca să scap de țipăt. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un sunet ca dintr-un coșmar. Sunetul acela sălbatic venea de undeva de departe, dar era atât de supărător și de insistent că nu-l puteam da la o parte, așa că m-am gândit că trebuie să mă trezesc din coșmar ca să scap de țipăt. Se auzea din ce în ce mai tare, până când mi-am dat seama că aveam ochii deschiși și că sufletul acela chinuit nu era dintr-un vis și nu era nici departe. Urletele erau ale mele și acel sunet nepământean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]