5,487 matches
-
Ion Nica nu se mulțumesc cu axiome, așadar nici atunci când își susține pledoaria pentru simțul istoric preponderent, pentru omul moral, probând difuzarea câmpului de conștiință a poetului dincolo de perimetrul individual. Eminescu este o personalitate accentuată în cel mai profund înteles, conchide dr. Nica, prin forța cunoașterii eului participant la tot ce este omenesc. Hotărâtoare, la paritate cu codul genetic, neurofiziologic și psihologic, este experiența trăită, educația, cultura asimilată. Și totuși romanul realist al vieții lui Eminescu rămâne încă un vis al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
omul ce știe pe de rost atât textul eminescian din "Convorbiri literare" cât și pe cel din toate edițiile de la Maiorescu la Perpessicius, glosează, cu cartea-n față, despre ediția C. Botez, să zicem. Autorul, după ce a explorat stratigrafic lucrarea, conchide că opțiunea fiecărui editor proiecteză sau trădează propria imagine despre poezia eminesciană. Eminescu intră oarecum în proprietatea interpretului, lecțiunea oferită poartă amprenta ideilor acestuia. În schimb, N. Georgescu, adept al detașării obiective față de text, al opțiunilor motivate, argumentate, intră într-
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
neoorficul Paulo Coelho, romancier ce bate monedă pe percepția sacrului. Singura monografie românească despre New Age aparține timișoreanului Bruno Würtz, dispărut, ca și I. P. Culianu, în condiții neelucidate. Fapt e că Vasile Andru, aflat pe lista promotorilor culturali ai new-age-ului, conchide că existența acestuia în România est neconcludentă. Slavă Domnului! Viață și veac este o carte de învățătură despre pasul scriitorului în istorie, de la calofilie la filocalie, chiar dacă autorul pare a se lăsa ispitit să facă din propria bibliografie o instanță
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
înfrânarea și repudierea cărnii, mânăstirea boccaccescă fiind locul unei ipocrizii nesfârșite. Sfințenia acelui perimetru este doar de ochii lumii, populat de actorii (hypocritai) purtători de măști ale aparențelor, ale salvării acestora. În spatele uniformei călugărești apare, insidioasă și universală, uniforma cărnii", conchide Gabriel Liiceanu, pe urmele unui Boccaccio recuperator al al unui soi de hedonism precreștin, dar nu anticreștin. Boccaccio și-l face aliat și complice pe Dumnezeu în a proslăvi dorința și plăcerea erotică plus farmecul aparte, mai ales atunci când ea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
deoarece ea nu se bucură de binecuvântarea părinților. Reclamându-și socrul că se opune căsătoriei lor, Stan nu are câștig de cauză, dreptatea fiind acordată tată lui care are dreptul, conform glavei 254 din Pravilă, să se opună căsătoriei. Judecătorul conchide: „oprește Măritișul fetei unde va fi peste voia părinților“. De ceva mai multă libertate se bucură femeia văduvă, dar asta în Cazul în care nu se întoarce în familia tată lui sau a fratelui, revenind astfel sub tutela șefului familiei
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ne-au schimbat inelile și ne-au pus soroc ca după Paște să ne și cununăm“, povestesc tinerii în scrisoa rea de angajament pe care o dau ca semn al acceptă rii învoielii propuse. mitropolitul Dositei analizează argumentele părților și conchide: dumnealui a avut toate dovezile necesare pentru a începe cheltuielile de nuntă, că logodna s-a făcut după toate regulile. dumneaei, ca spăr gătoare de logodnă, se obligă prin Pravilă să plă teas că toată „cheltuiala ce o arată în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
același tratament. „Pă o biată mumă bătrână ce o am, tot floarță și scroa fă bătrână apu ru rea o face, tifle și scuipiri și mumă mea de la dânsa au luat“, povestește fiul. Cum violența domestică are doi protagoniști, soborul conchide că cei doi soți sunt „iuți de fire“ și că le-ar fi greu să con vie țu ias că împreună. Ra re ori violența verbală feminină este însoțită și de cea fizică. Din cei 41 bărbați doar trei se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
punând în tre bări și de o parte, și de alta. Într adevăr, probele sunt zdrobitoare, dar dumnealui o poate ierta pe dumneaei că doar sunt obraze de cinste și, atât cât mai există șanse de împăcare, de ce să renunțe, conchide Prea Sfinția Sa. Nici dumnealui, nici dumneaei n-au de gând să cedeze în fața „cuvintelor duhovnicești“ și a sfaturilor oferite. Și „neputând nici smerenia noastră cu nici un mijloc a-i împăca și fiind precum am zis mai sus lucru dovedit“, divorțul se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și asupra lui. Dacă poporul se lasă înșelat cu ușurință, nu ace lași lucru se întâmplă cu trimisul domnesc. Cer ce tând în stânga și-n dreapta, în rândul bolnavi lor tratați de Mița, n-a găsit nici unul vindecat. Așa că medelnicerul conchide, „din patima epilepsii ce are, s-au deșteptat în fandasii și norodul, înșelându-se la multele ei basme, singuri, nechemați aleargă la dânsa și cu toate că din cei ce năzuiesc la dânsa, nici unul nu și-a aflat ajutorul, dar părăsire nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în sine, de autocunoaștere, ca o condiție a mobilizării energiilor latente. "Astăzi răul e mai mult înlăuntrul nostru, din cauză că elementul bun rămâne răzlețit, nefiind un suflet mare în jurul căruia să se concentre tot ce este mai ales în națiunea noastră", conchidea vorbitorul, în acord cu o concepție larg răspândită în mediul junimist. Când îndemna ca "noi prin noi înșine să ne îndreptăm", Maiorescu gândea, evident, consensual. La fel de frecventă apare ideea că un popor e menit de natură a viețui până își
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a valoriza schimbarea produsă în sfera politică. De atunci, semnele unei întârzieri neliniștitoare în această sferă n-au făcut decât să se aglomereze. Spiritele grăbite, ca și cele care dispuneau de o insuficientă doză de utopie, n-au întârziat să conchidă asupra neputinței noastre funciare de a intra "în rând cu lumea", de a răspunde adecvat exigențelor timpului. Suntem oare incapabili de a asuma la modul serios rolul ce ni se atribuie în marea, spectaculoasa prefacere a lumii de azi? Să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și despre sensibilitatea publicului la temele puse în discuție. Pierre Rentchnick explorase de altfel și alte zone în aceeași direcție, îndreptându-și atenția mai ales spre zonele totalitare. Motivații de conduită surprinzătoare au putut fi puse în lumină. S-a conchis repede că frustrația e foarte răspândită în zona politicului. Nu cumva "orfanii" acestei lumi joacă un rol mai important decât se bănuia? Ce a putut motiva un comportament bizar, o consecință cu totul neașteptată în cutare moment istoric? Ce loc
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pare să o condamne în același timp la atomizare și nevoie de sinteză. Cartea lui H. Berr, La synthèse en histoire (1911, 1953) rămâne un demers caracteristic pentru vârsta de azi a umanității. "Tout est histoire, puisque tout est évolution", conchidea acesta, rezumând ideea fundamentală a Centrului de sinteză pe care l-a condus multă vreme. În adevăr, o anume continuitate e sesizabilă în mișcarea de la materie la spirit, de la mentalitatea primitivă la gândirea modernă, de la religie și metafizică la știință
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întreprins marele critic, fie că e vorba de învățământ, de presă, de politică, de administrație. "Ușoară sau nu, critica a fost și va rămâne o lucrare necesară în viața publică a unui popor. Înțelegerea răului este o parte a îndreptării", conchidea Maiorescu, convins că nimic nu se corijează de la sine și că solidaritatea celor buni, a celor care înțeleg corect situația și consimt la conlucrare, e condiția primordială a redresării. Binele nu poate ieși din neant, ci dintr-o idee clară
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de la un moment la altul. O echivalare mecanică a cuceririlor romane cu expansiunea latinității nu servește la înțelegerea acestui fenomen de interculturalitate. Mediul aculturant a avut întotdeauna însemnătatea lui, hotărând în fond asupra creației specifice locale, asupra vitalității fenomenului. "Latinitatea, conchidea același istoric, e rezultatul acestui ansamblu de interacțiuni la toate nivelele social, politic, instituțional, cultural și mental." Ansamblu complex, pus în valoare atât prin studiul izvoarelor scrise, cât mai ales arheologic. Se cunoaște acum mecanismul care a permis modului de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
precum a și început, și să nu grăbim nimica în astă privință. Deși unirea politică este țelul ultim al oricărui neam și singurul mijloc de a dezvăli tot cuprinsul sufletesc al său, să nu credem niciodată că aci este totul", conchidea tânărul istoric, căutând să distingă mai limpede între mijloc și scop. Important i se părea, acum, ca elementul bun să se unească în jurul ideii simbolizate de figura lui Ștefan cel Mare. Iar acest tip de solidaritate era susceptibil, în ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la nevoie îl îngroapă și mai amarnic în mizerie și în ignoranță. Căci realizarea idealului național atârnă, pe lângă cultură, care e farul luminător al tuturor celorlalte silințe către liman, și de îmbunătățirea stării economice, sociale și politice a unui popor", conchidea tânărul istoric, atent ca puțini dintre contemporanii săi la economia de ansamblu a societății românești, preocupat să-i afle cât mai exact sistemul de forțe, alături de resurse, slăbiciuni, remedii. Cel mai de seamă remediu îi părea a fi cultura, domeniu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
stări confuze, delirante, vecine cu nebunia. La nici una dintre interogațiile ce încep să îl macine ("Ce înseamnă asta?"; "De unde ieșea vedenia?"; Cum pătrunsese omul din vis în viață cea adevărată?" etc.) nu poate da un răspuns rațional mulțumitor, de aceea conchide, el însuși, că s-a întâmplat ceva îngrozitor, ca a început să-și piardă conștiința de sine, într-un prim pas spre pierderea totală a simțurilor: "Desigur, așa începe nebunia îmi spuneam și îmi fu deodată o groaznică și nestăvilita
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în Scrieri 4, Editura Minerva, 1970, p. 285; 6 Opinia îi aparține aceluiași Pompiliu Constantinescu, care, după ce punctează defectele majore ale bucății (la amestecul incoerent de realitate și ficțiune adăugând "lipsa de logică interioară a diferitelor părți ce compun nuvelă") conchide că Omul din vis este cea mai slabă nuvelă din volum. Verdictul din finalul succintei analize este necruțător: "Totodată, e dovada că fantasticul nu este o regiune poetica firească talentului sau" (op. cît., p. 278). 7 Unul dintre ciclurile proiectate
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
obsedanta a păcatului, va rămâne o ființă condamnată, pentru că sentimentul păcatului este cel mai blestemat dintre sentimentele profunde. Creștinismul nu trebuie să ne mai facă nefericiți, ca în schimb să ne dea mai multe iluzii într-o cădere mai mare. Conchide: Nu e plăcut să fii creștin"61 Unamuno afirmă: "Cel care gândește organic își supune ideile și se eliberează astfel de degradanta lor tiranie"62. Cioran, ca și Sábato, crede că, dimpotrivă, pentru un scriitor, nu este atat de importanță
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se opun", desi continuă Cioran tot ce prefigurează moartea adaugă o calitate de noutate vieții, o modifică și o amplifica. Cuvântul "dar" aduce o netă întorsătură, căci intervine partea vitală, sănătoasă a gânditorului un "troglodit", cum își spune el însuși, conchizând în același Tratat că e o contradicție care dezvoltă în spirit un conflict fără ieșire. De altfel, se întreabă, mirat, într-una din scrisori, cum de a reușit să nu se sinucidă? Își răspunde că omul are tot atâtea motive
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și nici nu am dreptul să fac. Singura problemă cu adevarat serioasă a filosofiei este sinuciderea", spune Camus; să-ți dai seama dacă viața merită sau nu să o trăiești înseamnă să știi să răspunzi la întrebarea fundamentală a filosofiei, conchide Sábato. Marile religii și filosofii condamnă sinuciderea, amintește Sábato, speranța trebuie să fie cea care să învingă, dintre toate sentimentele este poate cel mai misterios. Povară raționalității, prezența morții și a neantului, lipsa unei finalități a vieții, lipsa salvării, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
caracterul ei inconștient, pentru că Cioran, care în mod plauzibil suferă de aceasta, nu spune o vorbă. În loc să aleagă un alt obiect în locul celui pierdut, melancolicul, după Freud, neagă realitatea și se atașează de obiectul pierdut, se identifică chiar cu el. Conchide Sorin Alexandrescu, citându-l pe Freud: "El știe pe cine a pierdut, dar nu și de ce, de aceea nu poate deveni conștient. Urmează de aici un clivaj și o atitudine ambivalenta a eului"7. De aici plângerea contra sinelui, care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poate schimba cursul istoriei. "Cu efort, cu dragoste, cu fanatism. Ca să reîncepem să construim, avem nevoie de privirea pe care să ne-o îndreptăm unii altora." Să înlocuim "să se salveze cine poate" cu "să ne salvăm unii pe alții", conchide Sábato93. La aceeasi concluzie a nevoii de iubire între oameni că salvare ajunge și Cioran, chiar dacă pe cai mai puțin optimiste. Ceea ce i se oferă omului în existența este ori interiorizarea, ori exteriorizarea, aparentă, nesemnificativul lucrurilor, dacă sunt privite ca
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe loc, ca să lase loc veșniciei". De ce să căutăm Absolutul în afara timpului și nu tocmai în acele clipe trecătoare, dar intense, în care, ascultând câteva note muzicale sau auzind vocea unui seamăn, să simțim că viața are un sens absolut? Conchide Sábato: Acesta e sensul speranței pentru mine și ceea ce, în ciuda viziunii mele sumbre asupra realității, mă ajută să mă ridic o dată și încă o dată că să lupt"100. Femeia pentru Sábato este matricea, iar iubirea pentru ea este însăși iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]