4,459 matches
-
scenografic prin foliile de plastic (de tipul celor folosite pentru a împacheta obiecte fragile) pe care calcă dansatorii, împreună cu mișcările-acțiuni neterminate reprezintă un corp imponderabil, care nu se poate arăta printr-un statement, ci doar printr-o chestionare a propriei consistențe. Odată cu Punct fix, Manuel a inaugurat concepte noi: compoziția în timp real, diferită de improvizație, noțiunea de dramaturg, invitându-l pe portughezul Rui Catalao în această calitate, noțiunea de „acțiuni“ și crearea de contexte pentru acestea. Până la preview, Manuel a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
presiunea suspiciunilor, a singură tății autoimpuse, V. Voiculescu a dat literaturii române nu numai fascinantele Povestiri dar și originalul roman Zahei orbul. Cu similitudini în Codin de Panait Istrati, elaborat pe parcursul a șapte ani, cu întreruperi și abandonări legate de consistența narațiunii dar și de forța ei de sugestie, apărut de abia în 1970, romanul Zahei orbul a stârnit reacții diverse, multe superlative. Ca fapt de viață, cartea este o reușită, viața reală a personajului și notele care înseamnă ficțiunea autorului
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
azi și poate nu o prețuim destul. S. I. P.O.2 Camera în care Dora se găsește culcată într-un pat îngust, cu gratii rabatabile, cămășoiul în care este îmbrăcată, toate sunt albe, de un alb strălucitor. Aerul are o consistență ciudată, explicabilă probabil prin mirosul puternic de dezinfectant. Camera de spital este, în mod paradoxal, animată de imaginile și sonorul prea sonor care se revarsă dintr-un televizor agățat de plafon. Pe al doilea pat din încăpere, o tânără ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai bine îmbrăcați, vorbind o franceză perfectă și mai siguri pe ei decât noi. Victor și cu mine nu am făcut nici o remarcă și ne-am comportat de parcă n-am fi observat nimic, aici se pare că greșeala a prins consistență. De atunci trebuia să spunem lucrurilor pe nume. De atunci ! O iubeați prea mult. Fără să vă dați seama, dragostea voastră o proteja excesiv. Dora nu își găsește cuvinte în care să poată încape amărăciunea acelor zile. Nopți de nesomn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
suprasaturată, crea o senzație de tensiune, de amenințare, poate tocmai în acele zile, între paginile cărților se produceau reacții de macerație lentă. Carmina avea impresia că, dacă ar fi deschis la întâmplare o carte, de îndată, filele ce aveau o consistență aparentă s-ar fi transformat în cenușă, i s-ar fi așternut, praf, pe picioare, pe poalele rochiei, pe podea. Iartă-mă o clipă, se auzi vocea gazdei, care ieși din cameră împreună cu pisica și traversă din nou holul, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
greu de suportat pentru o persoană comodă ca ea se dovedeau zadarnice în fața timpului care săpa mai departe pe chipul ei, îi deshidrata pielea o făcea să-și piardă din elasticitate, să se plieze mărunt, subțire de parcă nu mai avea consistență, ci devenise o undă. De când se angrenase în povestea cu mariajul lui Ovidiu parcă nu mai avea deloc timp pentru sine, nici tăifăsuielile cu tinerii ei prieteni nu-și mai aflau rostul, nu reușise să-i mai prindă în plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
orice gen. Acum să fi ieșit braț la braț pe stradă cu el... Ea, Sidonia, s-ar fi simțit de-a dreptul jenant, cu fața toată ridată, pliată în jurul gurii, ochilor, cu gâtul acoperit de o piele prea subțire, fără consistență. Și, dintr-odată, realiză catastrofa: va fi împreună cu superbul ei soț, "marele blond", "nordicul" adolescenței sale la căsătoria lui Ovidiu, acolo urmau să fie împreună, nu aveau de ales... El își va îmbrăca costumul gri-bleu în ton cu ochii, oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fisticul, și sâmburii de pin În oală și lasați să fiarbă la foc potrivit amestecând constant. Lăsați amestecul să fiarbă la foc mic și amestecați cam 30 de minute sau mai mult. Lăsați amestecul să se Închege puțin până când capătă consistența unei supe groase. Adăugați vanilia, stafidele, smochinele, caisele și cojile de portocală și lăsați-le pe foc alte 20 de minute, amestecând constant. Stingeți focul și adăugați apa de trandafiri. Lăsați ashure să se răcească la temperatura camerei cam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de apă abia răzbătând de sub vreo stâncă sau dintr-un mal argilos. Oricât de scurte, întâmplătoare și supuse provizoratului, toate aceste „imitații” există pentru a întreține și mări debitul râului „originar”. Din apele mari s-au ridicat norii ce dau consistență efemeră afluenților; aceștia revin în râul-mamă, se pierd în anonimat, dar astfel au șansa de a redeveni curgere „pe termen lung”, ca să zic așa. Eminescu a spus-o mai bine: „Veșnic este numai râul, râul este Demiurg”. Cesare Pavese constata
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
transpuse în imagini verbale și ritmuri. Construiesc o meta realitate ce desfide orice lapsus existențial. Forțele malefice colcăind în subsolurile lumii rămân departe de spațiul ideal al poeticului, acolo unde miracolul devine posibil: recreata frăgezime a limbii conferă o nouă consistență trăitului. Acești inși sunt „nebunii” istoriei, individualități consemnate documentar acum două mii, două sute de ani, sau acum două-trei zile... Unii au avut puterea să incendieze o epocă, alții au rămas pentru 164 totdeauna acoperiți de „cenușa imperiilor”. Dar toți au trăit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de apă abia răzbătând de sub vreo stâncă sau dintr-un mal argilos. Oricât de scurte, întâmplătoare și supuse provizoratului, toate aceste „imitații” există pentru a întreține și mări debitul râului „originar”. Din apele mari s-au ridicat norii ce dau consistență efemeră afluenților; aceștia revin în râul-mamă, se pierd în anonimat, dar astfel au șansa de a redeveni curgere „pe termen lung”, ca să zic așa. Eminescu a spus-o mai bine: „Veșnic este numai râul, râul este Demiurg”. Cesare Pavese constata
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
transpuse în imagini verbale și ritmuri. Construiesc o meta realitate ce desfide orice lapsus existențial. Forțele malefice colcăind în subsolurile lumii rămân departe de spațiul ideal al poeticului, acolo unde miracolul devine posibil: recreata frăgezime a limbii conferă o nouă consistență trăitului. Acești inși sunt „nebunii” istoriei, individualități consemnate documentar acum două mii, două sute de ani, sau acum două-trei zile... Unii au avut puterea să incendieze o epocă, alții au rămas pentru 164 totdeauna acoperiți de „cenușa imperiilor”. Dar toți au trăit
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
alergînd pe un imens platou alb. De fapt, se află în mijlocul unei mări înghețate. orizonul este un cerc perfect, nealterat de nicio lumină, de nicio formă de relief, de niciun țărm. Cerul se pierde în ceață și nu are nicio consistență. X se așază în genunchi și începe să sape cu mîinile goale în stratul de gheață. sapă, sapă, sapă. Degetele îi sîngerează, gheața se colorează cu mici nervuri roșii. în sfîrșit prin spărtură se vede ceva. X descoperă prin gaura
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Network Media Program), raport dedicat televiziunii în Europa și vizând reglementările, politicile și independența acesteia 12, un important capitol este dedicat puterii televiziunii în România, despre care se spune că este asemenea societății în ansamblu, "ia ochii, dar îi lipsește consistența."13 Amintitul raport scrie că în "regimul comunist, televiziunea însemna cele câteva ore de propagandă difuzate de televiziunea de stat"14. Iată deci cum arăta un program TV în perioada premergătoare căderii regimului comunist: 19. 00. Telejurnal 19.30. În
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
pleiadă poetică altădată mult mai numeroasă. Poezia daniloviană satisfăcea unul dintre comandamentele esențiale ale lirismului, desfăcând, în viziuni de o neclaritate tulburătoare, subînțelesuri care dau de gândit. Arsenalul imagistic surprinzător de sărac, definitoriu pentru această poezie, era un argument al consistenței unui univers liric autonom, bazat nu pe calcule și probabilități, ci pe câteva solide incertitudini. Arlechinii de pe câmpul negru, îngerii vizitatori sau stolurile de manechine, completate, în volumele mai noi, cu alte câteva simboluri explicite în nesfârșite combinări (vinul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
de ore. BULION Roșiile se rup bucăți și se dau la fiert cu o linguriță de sare, se fierb până se înmoaie bine, apoi se dau la răcit. Se trece prin sită sucul, după care se fierbe din nou până la consistența dorită. După aceea, sucul se toarnă fierbinte în sticle, se adaugă deasupra puțin ulei și se sterilizează în pături. KETCHUP (1) 6 kg de roșii și 750 gr de ceapă se dau prin mașina de tocat, se pun la fiert
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
RISTINA - 2,5 kg de roșii făcute bulion, cincisprezece gogoșari copți, dați prin mașină și două cepe călite într-un pahar de ulei. Toate se amestecă, se adaugă puțin oțet, sare, piper și două lingurițe de zahăr. Se fierb până la consistența dorită. Fierbinte, se pune în borcane sau sticle, se acoperă și se țin sub pături timp de 48 de ore. SOS Două bucăți de ardei kapia crud tocat, sare, după gust, patru linguri de ulei de măsline, trei căței de
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
mai consumă, pe scară largă, și gemmaicha (preparat printr-un amestec straniu cu orez brun), și hojicha (ale cărui frunze au fost prăjite în prealabil). Pentru chanoyu, se folosește însă numai pulberea de ceai, numită omacha, care împrumută băuturii o consistență păstoasă și extrem de parfumată. Cum a ajuns însă licoarea verde să dețină o poziție atât de importantă în universul contemplativ japonez? Răspunsul trebuie căutat, cred, în prestigiul și autoritatea degajate de cel mai mare maestru de chanoyu din istorie, Sen
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
chiar în clipa descompunerii accelerate a cadavrelor resuscitate pe ecran. Cele mai multe dintre producțiile subsumate genului horror sunt lamentabile partituri cacofonice, subminate, pe de o parte, de gama extrem de limitată de trame virtuale și, pe de altă parte, de lipsa de consistență a personajelor. Se pot identifica totuși excepții notabile, care devin cu atât mai torturante cu cât reușesc să amplifice calitativ, nu cantitativ parametrii terorii. Primul dintre aceste cazuri rare este Night of the Living Dead, filmul-cult al regizorului american George
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
emoție în locul vostru călduț din limbul dantesc, n. m.)". Urmează, desigur, episoadele de voyeurism din cele două romane. În primul caz, construcția este gradată, iar privirea însăși a personajului masculin devine, printr-un insolit transfer ontologic, falică; întregul episod are consistența unui viol vizual. Obiectul propriu-zis al contemplației chiar dispare, fiind substituit de elementele de decor, redimensionate și recontextulizate de psihicul privitorului. Astfel, Kaoru "surprinse o foșnitură de mătase. O ușă glisantă de deasupra promenadei era, întâmplător, întredeschisă. Privind înăuntru, el
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și original. Însă, de fapt, oricum le-ai lua, aceste poveți au o poveste comună. Ea e făurită dintr-un amestec de platitudine și extaz, de penibil și înălțător. Diferă doar concentrațiile, procentele care, în ultimă instanță, dau contur și consistență. Există totuși vieți care se detașează cu vigoare de linia de plutire caracteristică masei. Ele au fost semnalate încă de la primele manifestări civilizate ale lui Homo Sapiens, au dăinuit de-a lungul întregii evoluții a speciei umane și nu se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bonomie profesională. În fața cititorului stă acum un volum consistent la propriu și la figurat, trecut prin mai multe filtre și care va figura printre cele mai importante cărți de proză apărute în 2006. Romanul se remarcă, în primul rând, prin consistența psihologică. Relațiile dintre personaje și balansul acestora pe cantul dintre universul interior și lumea exterioară sunt urmărite cu un ochi atent și analizate minuțios, în succesiuni de secvențe aparent disparate. Autorul își construiește în mod elaborat proza, cu aerul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apăsătoare, doar mai târziu lumina și ziua redeveneau cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori și case, îmbrăcându-le, căpătând consistență, redevenind aburul tremurător în care se stingeau fantomele blocurilor albe din zare, mai întâi, ce închideau orizontul, apropiindu-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unei călduri plăcute în măruntaie, numai la gândul că întrebările lui există. Și mai era ceva și de aici porniseră convingerile care se închegau treptat. De când reușea să-și amintească de el, nimic din jur nu se arătase singur în consistența sa de lucru sau de fapt sau de întâmplare sau de orice va fi fost, ci în prezența sau înconjurat de sau în cele din urmă izbucnind alături de chipul cuiva, nu neapărat al părinților lui, ci chipul cuiva, al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-și spună: până aici, trezește-te, trebuie să te eliberezi de coșmar, toate acestea se înlănțuiau până la urmă într-o izbucnire de vorbe, nespuse de gura lui, dar țâșnind mereu ca dintr-o fântână tainică și împrospătându-se și căpătând consistență și până la urmă șoptite pe hârtia albă, atunci abia eliberate de spaimă. Dar nici chiar asta nu era de folos. Pentru că nu se mai stăpânea într-una din acele clipe așternute cu greu peste un munte de alte clipe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]