3,989 matches
-
află cu adevărat ecoul: "Nu există nici un lucru bun pe acest pămînt care să nu fi avut o părticică de infamie la începuturile sale". Pentru psihologia maselor, infamia ar fi întotdeauna aceeași: asasinarea tatălui. V Cu întoarcerea lui Moise și convertirea masei de evrei la religia acestuia se încheie ciclul preistoriei lor, începe timpul istoriei. În avîntul lor, ei renunță la instincte și încetează de a mai face din om un idol pentru om, cauză a servituții. Divinitatea venerată domnește în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sfidează rațiunea din timpuri îndepărtate. Cu toate acestea, ea nu este în asemenea măsură unică, încît să nu ne învețe nimic aplicabil în alte părți. Cît despre fazele prin care trece o doctrină, de la revelația adusă unui popor pînă la convertire, trecînd prin incubație pentru a ajunge religie, acestea sînt suficient de generale pentru a se putea aplica la orice altă istorie. Dar este necesar să dăm mai mult răgaz pentru apărarea și argumentarea unei ipoteze pe care eu nu încetez
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pornind de la realitățile școlii și cerințele elevilor. în funcție de tipul dizabilităților sau cerințelor speciale, educatorii ar mai putea lua în considerare și următoarele alternative: simplificarea unei comunicări verbale, reformularea sau repetarea, dacă elevii nu au înțeles, utilizarea unui limbaj simplu și convertirea lingvistică a textelor într-un limbaj accesibil; această măsură vine în ajutorul elevilor cu dizabilități intelectuale, al celor cu dificultăți de învățare sau cu dizabilități auditive; computerele oferă flexibilitate și sunt de un mare ajutor elevilor cu dizabilități de vedere
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
ale teatrului sătesc el care habar n-avea de psihologia și nevoile țăranului! A arătat în lucrările lui nu puține! care-s binefacerile colectivizării. A fost premiat de multe ori și-a beneficiat de gratitudinea tovarășilor, care se minunau de convertirea fostului director general putred de bogat. Spiritual, cu sînge rece, diplomat, Vornic a știut să facă față unei situații duplicitare bizare, dar...salvatoare. Pe la 54 de ani, fiind într-un juriu la Călărași, i s-au aprins călcîiele după o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
într-o anumită măsură critic față de tabuuri și să-și bazeze deciziile pe autoritatea proprii lor inteligențe”. Astfel, “cănd lumea se mișcă este vremea redesenării hărților”. Analog revoluțiilor științifice, fiecare eveniment este supus din partea filosofului unei noi paradigme, printr-o convertire a modului de a reliefa obiectul și problemele cercetării. Efectul unei investigații, reprezintă, potrivit perspectivei kuhniene, un răspuns la o întrebare. În schimb, mai important decăt răspunsul sunt întrebarea și prisma prin care este pusă (modul în care elaborezi întrebarea
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
cu care te-ai văzut este o figură ce nu face cinste statutului și prieteniei tale. Îi cunoști trecutul? Acest individ a mânjit cu noroi bunul și solemnul renume al religiei noastre. Da, mi-a zis ceva despre viața și convertirile lui. Inima lui e zbuciumată, sufletul lui este tot o rană, iată de ce aleargă după miraje și făgădinți. Tu să-mi răspunzi așa cum se răspunde unui duhovnic, iar nu să-mi înșiri tot felul de teorii și cuvinte frumoase. Nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vremea apostolilor și cea prezentă, cu condiția sine qua non că această succesiune nu poate fi concepută deasupra sau în afara comunității euharistice, Biserica. Potrivit lui Luther, ființa umană poate ajunge direct la Dumnezeu fără medierea Bisericii sau a preoților, prin simpla convertire a inimii, "sub înrâurirea meditației directe a Sfintei Scripturi, în afară de orice interpretare tradițională, călăuzit numai de Sfântul Duh". În schimb, tradiția catolică consideră că unica modalitate de manifestare a Sfântului Duh se realizează prin Biserică. În plus, se poate accede
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
că astfel unul sau amândoi partenerii sunt pierduți pentru (o anumită) religie. Alții subliniază faptul că mariajele interreligioase supraviețuiesc mai puțin. Datele cercetărilor concrete nu confirmă o legătură simplă și neechivocă între homogamia religioasă și stabilitatea mariajului și nici în ceea ce privește convertirea religioasă reciprocă dintre soți. 5.2.4. Homogamia spațio-geografică. Proximitate și selectivitatetc "5.2.4. Homogamia spațio‑geografică. Proximitate și selectivitate" Oricât de mult am crede în lipsa barierelor formale în zilele noastre, în cristalizarea de prietenii și căsătorii sau în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
asemenea liniște superioară, fără umbră de invidie și gelozie. După cum putem constata, de data aceasta fără interogație, câți dintre noi nu ne facem doar că nu ne pasă. Privitor la cauzalitatea divorțialității, să mai observăm, în final, că pe lângă chestiunea convertirii factorilor „exteriori-obiectivi” (starea economică, școlaritatea etc.) în mobiluri „interior-subiective”, se mai ridică una gravă din punct de vedere epistemico-metodologic: motivele invocate de persoane sunt cele reale? Răspunsul comportă o întrebare fundamentală: invocate (declarate) în ce context? La tribunal, față de prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
precum și acea împrejurare că spre sfârșitul acestei perioade doar 30% din ei înțelegeau limba rusă dezmint răspânditele teze despre rusificarea lor”. Ceea ce nu înțelege domnul Cornea este că procesul de deznaționalizare al unui popor începe cu elitele acestuia, după care convertirea maselor, în marea majoritate analfabete și puțin receptive la ideilor moderne, așa cum erau în secolul XIX, este doar ceva mai mult decât o formalitate. Ori rusificarea s-a îndreptat, în primul rând, împotriva marilor familii boierești, ce au fost incluse
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
un abulic anost, iar despre celălalt oraș cititorul află treptat, odată cu naratorul, tot mai multe lucruri, care par întâi absurde, apoi, treptat, înfiorătoare. Paradoxul este tocmai acesta: abolirea voinței individului nu prin forță, ci prin metoda insidioasă a convingerii, a convertirii. Naratorul renunță la sine, la realitate, pentru a primi o existență guvernată de sensul impersonal al sistemului: misiunea sa este să copieze continuu, cu mâna stângă. Minciuna oferită astfel este remediul absurd al lipsei unui adevăr personal, individual. Celelalte proze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
mai multe credințe în același timp. Mantra noastră constă în a avea o atitudine respectuoasă și a onora părerile diferite. Nu presupunem că vom putea să îi convingem pe oameni să renunțe la credințele lor. Acesta nu este momentul pentru convertire. Să începem prin a examina întrebările despre metodologia cercetării care folosește metoda focus grup. La un moment dat vi se vor adresa întrebări similare acestora, iar răspunsurile dumneavoastră vor trebui să fie adaptate situației respective. În afară de întrebare și de răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
odihnească-se în pace), sculptat pe unele morminte creștine. Pentru o bună perioadă de tranziție iudeo-creștinii foloseau ambele limbi, în timp ce distanțarea față de limba iudaică începe odată cu persecuțiile anticreștine cauzate, în opinia celor mai mulți istorici, de evrei, ca o acțiune punitivă împotriva convertirilor iudaice la creștinism și a succesului dobândit de acesta din urmă. Deși cea mai mare parte a inscripțiilor provin din catacombele iudaice din Roma, stabilirea cu precizie a credințelor unei comunități ori familii de care aparțin aceste inscripții e departe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
puterii armatei și inexistența unei conștiințe decise în soldați referitor la natura noii religii: se adaptau. Această situație explică nefinalizarea creștinării armatei secolului IV, la care se adaugă lipsa de reper constant în superiorii lor, împărați incluși. Nu putem pretinde convertirea bruscă a soldaților, nedepinzând de un simplu ordin, ci de o trăire interioară bazată pe credință, căreia nu i se poate porunci, tocmai pentru că se trăiește și nu oricum, ci prin rugăciune personală. Când, mai apoi Imperiul se va apropia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
zeloșilor, care a degenerat într-o răscoală politico-religioasă cu puțin înainte de anul 70 p.Chr. ducând la căderea Ierusalimului. Referitor la gândirea lui Isus despre serviciul militar, nu se poate afirma că atitudinea sa față de soldat (Lc 7, 1) ori convertirea centurionului Cornelius (cf. Fap 10) ar demonstra vreo simpatie pentru militarism. Aceste episoade vor să arate numai puterea harului divin care, depășind orice moralism, acționează asupra fiecărei persoane plecând tocmai de la poziția sa socială. Indirect, Cristos își manifestă atitudinea față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-se benevol, întrucât implicarea sa ar fi însemnat recunoașterea apartenenței la o patrie pământească și cedarea în fața statului, care recurge la agresiune pentru a-și impune pacea. 2.1.3. Iustin În secolul II, Părinții Bisericii se bucurau să prezinte convertirea creștină, prin categorii folosite deja de profeți, reluând mai ales profeția din Is 2, 3-4 care anunța o pace universală actualizabilă prin convertirea săbiilor și a lăncilor în pluguri și seceri. Asistăm la o reîntoarcere la starea primitivă a omului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a-și impune pacea. 2.1.3. Iustin În secolul II, Părinții Bisericii se bucurau să prezinte convertirea creștină, prin categorii folosite deja de profeți, reluând mai ales profeția din Is 2, 3-4 care anunța o pace universală actualizabilă prin convertirea săbiilor și a lăncilor în pluguri și seceri. Asistăm la o reîntoarcere la starea primitivă a omului, care utiliza instrumentele de fier în baza unui raport pașnic cu pământul pe care îl lucra. Filozoful palestinian Iustin (100-165), transferat la Roma
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bazat pe violență, râvnit de evrei și de unii iudeo-creștini. În Apologia prima pro Christianis ad Antoninum Pium, 14, filozoful pune accentul pe nonviolența creștină care nu comportă pasivitatea, din moment ce este pătrunsă de iubirea activă față de toți dușmanii; derivând din convertire, tinde la depășirea oricărei bariere rasiale și a oricărei diviziuni religioase căutând chiar și anularea dușmăniei, prin convingere și convertire. Asistăm la o concepție revoluționară, comparabilă ideii moderne de rezistență activă: adevărata convertire a dușmanului poate fi dobândită doar prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pune accentul pe nonviolența creștină care nu comportă pasivitatea, din moment ce este pătrunsă de iubirea activă față de toți dușmanii; derivând din convertire, tinde la depășirea oricărei bariere rasiale și a oricărei diviziuni religioase căutând chiar și anularea dușmăniei, prin convingere și convertire. Asistăm la o concepție revoluționară, comparabilă ideii moderne de rezistență activă: adevărata convertire a dușmanului poate fi dobândită doar prin nonviolență. Conceptul, reluat în Apologia prima pro Christianis ad Antoninum Pium, 16, 4, subliniază eficacitatea exemplului etic al creștinilor față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iubirea activă față de toți dușmanii; derivând din convertire, tinde la depășirea oricărei bariere rasiale și a oricărei diviziuni religioase căutând chiar și anularea dușmăniei, prin convingere și convertire. Asistăm la o concepție revoluționară, comparabilă ideii moderne de rezistență activă: adevărata convertire a dușmanului poate fi dobândită doar prin nonviolență. Conceptul, reluat în Apologia prima pro Christianis ad Antoninum Pium, 16, 4, subliniază eficacitatea exemplului etic al creștinilor față de dușmani. Depășind etica restrânsă la detaliu și ignorând discursul asupra serviciului militar, autorul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atotcuprinzătoare a Bisericii este grăitoare: tinde să valorifice mesajul evanghelic pe tema iubirii față de dușmani și să arate împlinirea profețiilor lui Miheea și Isaia despre actualizarea păcii în lume. Se subliniază astfel valoarea blândeții și a nonviolenței, ca rod al convertirii săvârșite de către Cristos în om. Deși nu este încă prezentă ideea unei obiecții de conștiință față de serviciul militar, totuși, e destul de vie obiecția față de întreaga etică păgână în ansamblul ei. 2.2. Literatura creștină apologetică de secol III Apologeții culturii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cea a agricultorului și cea a marinarului. Clement cunoaște sau cel puțin ia în considerație numai cazul creștinilor convertiți pe durata stagiului militar, fără a se referi la aceia care intrau în armată îndată după ce au primit botezul ori după convertire. Tot aici se evidențiază verbul katalambáno, care pune accentul pe puterea persuasivă a adevăratei gnoze capabile să cucerească pe deplin individul, răsturnându-i valorile etice. În aceste condiții, comandantul pământesc își pierde valoarea de referință (dacă dispozițiile sale se împotrivesc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aflăm că, pentru Biserica primară, căutarea păcii excludea până și simpla reprezentare a instrumentelor de război, care ar fi putut crea un dezechilibru în mentalitatea pacifică a adepților lui Cristos. Acest ultim aspect ar fi devenit o întrerupere a dinamicii convertirii, o reîntoarcere spre acea mentalitate de violență specifică stării păgâne și religiei idolatrice. În același fragment se poate remarca interzicerea reprezentării armelor pe sigilii, văzută ca o simbolizare a idolilor, pentru a afirma că adevărata pace, Cristos însuși, se poate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
privește cu o anumită încredere spre pax romana văzută ca o condiție providențială pentru răspândirea credinței creștine și parte componentă a planului divin. Aceasta nu doar pentru că putea să simplifice călătoriile predicatorilor itineranți, cât mai cu seamă din considerente teologice: convertirea întregului pământ de la starea de război la aceea a unei păci prefigurate, prin coincidență cu venirea lui Isus și actualizarea conținutului evanghelic. Arătând că dreptatea și pacea sunt în directă legătură cu Cristos, teologul alexandrin nu identifică pacea romană cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lor răsuna un profetism încurajator spre evoluția etică individuală și comunitară a societății. Creștinii nu lăsau întreg monopolul activităților publice păgânilor. Nu există nici un compromis, ci doar voința de a colabora în activitățile permise de Evanghelie. Continuarea, chiar și după convertire, a exercitării unor profesiuni ce țin de viața publică, avea loc doar în sensul apartenenței și participării la mersul societății lor. Anumite îndeletniciri, printre care și serviciul militar, erau lămurit interzise de către ierarhia ecleziastică, fiind în antiteză cu mesajul creștin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]