5,945 matches
-
tu l-ai agățat pe bietul om? - Nuuu! Departe de mine gândul, fetițo! A fost o pură întâmplare. Sania este de vină! În plus, tipul este exact cum am visat eu să fie, dacă vrei să știi. - O, da! Sunt convinsă. Altfel nu te văd în stare să-l inviți la apartament, acolo, în vilă... Am dreptate? - Într-o oarecare măsură, da! Dar doresc să-ți intre în cap că, mai întâi de toate, a dovedit că este un bărbat serios
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
preferate. Cumpărăturile constituiau parcă un preludiu Tainicele cărări ale iubirii pentru ceea ce, în mintea fiecăruia, se profila a se întâmpla, pentru că gesturile lor, privirile ce le schimbau între ei, îndreptățeau pe cei care-i priveau în trecere să zâmbească complice, convinși fiind că cei doi tineri trăiesc o frumoasă poveste de iubire. Cum doctorul Tomescu era deja un nume în lumea medicală a Craiovei, la ieșire a fost salutat de câteva persoane cărora le-a răspuns jovial, netrecând însă cu vederea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o zi extrem de agitată, am nevoie de somn ca de aer...”. Își puse în grabă halatul coborând din pat fără să aprindă lumina și se îndreptă spre bucătărie. A luat o sticlă de apă plată din frigider și un pahar, convinsă că, după ce se va răcori puțin, va putea să-și reia somnul. A trecut în balcon. Sorbind din apă cu înghițituri mici privi cerul înstelat. „Tinule, îți amintești, dragule? Mi-ai arătat în noaptea aceea o stea... o stea căzătoare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acces în interior. Primiseră și halate cu ecusoane. Iuliana era uimită și nu înțelegea că se poate ceea ce vedea. Nu a pus întrebări. Dorea să înțeleagă singură și să povestească la Craiova cât de bine este organizată activitatea în capitală, convinsă fiind că așa se procedează în toate situațiile. Rezerva destinată pentru Iustin era încăpătoare și avea, în plus, un pat obișnuit, îngust, la peretele opus ușii de intrare. „Acesta este pentru însoțitoare, adică pentru tine”, a atenționat-o Eugen pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mult numele tău... Ce faci? Ce-i cu tine? se sperie Iuliana când văzu lacrimi pe obrajii Laurei ce se apropie de ea să o îmbrățișeze. Hai, fii cuminte, liniștește-te! O să fim două bune prietene... Ce zici? - Da, sunt convinsă, Iulia. Doresc! Am înțeles că te căsătorești curând cu Eugen... Presupun că nu m-am înșelat. Ne așteptați și pe noi? - Cum? Ce? se sperie Iuliana, pe moment, când Laura vorbise de căsătoria ei cu Eugen. O bănuială cruntă i
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îndesate în zece stick-uri ! Oare este bine ce facem ? Trebuia să ne adaptăm cu atîta supușenie tehnicii moderne ? Aștept să te întorci la Paris pentru a discuta puțin despre toate acestea... Domnul M oricum te așteaptă cu o febrilitate crescîndă convins că se apropie momentul cînd va primi din mîinile tale cadoul suprem, începutul de roman ideal ! Conform indicațiilor tale, se ține încălzit, ca un tenor care își pregătește vocea înaintea intrării în scenă. în ciuda antipatiei pe care mi-o provoacă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oliță, nani și așa mai departe, am avut pe limbă, am avut în minte acest cuvînt mai vast, mai abstract, mai puternic decît toate, cel destinat să mă caracterizeze pe mine în totalitatea mea : geniu. Cînd o mamă este profund convinsă că odrasla ei face parte din categoria geniului, nu se mai poate face nimic. Produsul experienței sale materne trebuie să-și asume rolul respectiv. Ceea ce am făcut eu, probabil chiar de la vîrsta de cîteva luni. Fiecare gîngurit scos de mine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ca un trântor. Poate ai citit mult - arză-l-ar focul de citit - și ți s-a pus un junghi. Amândouă femeile fricționară pe posacul tânăr cu alcool camforat pe la tâmple și pe piept, și hipocondriacul începu să se lase convins. Titi redeveni din nou comunicativ și asiduu la industriile lui. Totuși, într-altă zi declară la toți, dezolat și cu un zâmbet amar în colțul gurii - efect al unei lecturi întîmplătoare de cărți de chiromanție -, că el n-avea să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uniformă ca un ofițer. Și el începuse a-l irita pe Felix cu această convingere nestrămutată că Felix nu va urma mai departe studiile. - Acum ce faci? îl întrebă el. - Mă voi înscrie la Universitate.Titi tăcu neutru, apoi spuse convins: - Mama zice că ai să-ți cauți o funcție! Când Felix se înscrise cu adevărat la Universitate, Aglae păru consternată. - Tu nu supraveghezi deloc pe băiatul ăsta? zise ea lui Costache. Stănică deplânse soarta intelectualilor și se jură că, dacă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Simion, care devenise, într-adevăr, Mântuitorul. Otilia se arătă profund impresionată de nenorocirea bătrânului, fricoasă chiar. - Felix, întrebă ea, e posibil ca cineva să înnebuneascăașa, dintr-o dată? Felix asigură că nu, și că Simion era, propriu-zis, bolnav organic. Otilia păru convinsă și adăugă: - Așa spune și Pascalopol.Tînărul se încruntă: - Otilia, zise el, eu n-am nimic cu Pascalopol, dimpotrivă,îi sunt chiar îndatorat. E un om așa de simpatic, încît nu mi s-ar părea deloc nepotrivit ca o fată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Are parale moșul? Lasă-mă sămă uit și eu. După o scurtă meditație, Felix întoarse cheia în broască și zise hotărît: - N-are nimic decât cutia asta cu bani mărunți. Încolo, totcutii de chibrituri. - De la tutungerie, desigur, observă Stănică, aparent convins, îți spun eu că are tutungerie, pe numele altuia. Felix, devenit matur prin experiență, găsise că era și rușinos, și primejdios ca altcineva să știe cât venit are el și cum îl fura bătrânul. În curând avea să fie major
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pot s-o conving că sunt într-adevăr ai ei? Doar să-i spui și ei! - Nu-nu-nu! fe-fetița să nu știe, să afle și ceilalți și să-ispună vorbe grele! - Atunci? Moș Costache medită câtăva vreme, sugând din țigară, apoi păru convins: - Am să ți-i dau, mai târziu, să-i mai număr o dată, să-mifac bine socotelile, dar ți-i dau mâine, poimâine, când mai treci pe aici. Îi știi unde sunt, aici sub saltea. Acum mă simt bine, sunt sănătos, poate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vinzi, vinde, că eu nu te-mpiedic, dar barem să găsim niște familii, prin vorbă, care să cumpere cu preț mai ca lumea. Eu vreau să-ți fac binele! - N-am nevoie de binele dumitale! se împotrivi moșCostache, pe jumătate convins totuși. Din aceste conflicte răsări în capul bătrânului o idee neașteptată. Otiliei îi așezase viitorul (așa își închipuia, luând intenția drept fapt), era încă în putere și sănătos (cum zisese doctorul). Să rămână "toată viața" singur, însemna să se expună
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-și exprime liber propriile motivații pulsionale. Dimpotrivă, alți autori, se deschid mai mult spre o viziune mai amplă a fericirii. Seligman afirmă că o persoană fericită este o persoană angajată să dea sens lucrurilor pe care le face, chiar dacă este convinsă că acest lucru nu corespunde pe deplin unei vieți satisfăcătoare din punct de vedere emoțional sau unei implicări directe în activități care să procure fericire. Se poate deduce că atât hedonismul cât și căutarea binelui pot avea consecințe negative prin
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
întrucât își va da seama cât poate fi de vitală o viziune constructivă a relațiilor de reciprocitate care o îmbogățesc. „Este un drept al meu să am un lucru sau altul...” continua să-i repete o soră tânără formatoarei ei, convinsă fiind că era fără doar și poate dreptul ei să aibă lucrul de care avea nevoie. Însă de ce surpriză a avut parte când și-a dat seama că dincolo de „trebuie-să-primesc” există și un „trebuie-să-fiu” care este reglat de valorile și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
formative ce își au originea într-o metodă de formare permanentă experimentată în practică, spus așa mai pe scurt. Un prim nivel implică capacitatea de atenție și conștientizare. Ceea ce cere capacitatea de a veghea asupra calităților și a defectelor fiecăruia, convinși fiind că diversitatea poate să contribuie la dezvoltarea unei alterități firești și la creșterea tuturor. Al doilea nivel se referă la dinamicile interpersonale prin care fiecare are posibilitatea să-i recunoască și să fie recunoscut de ceilalți. Conform acestei perspective
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ei. Când și când vreun pretenar se înfățișa c-o puștoaică, pe care o supuneam la încercări, o forfecam prin probe, o interogam și-o trimiteam acasă. Ce-i mai ciudat, că nici cei ce le aduceau nu erau ferm convinși că te-au găsit chiar pe tine. Le fâțâiau, așa, mai mult pentru activitate. Unul, un mucos de vreo opt ani, a venit chiar într-o seară și m-a anunțat: - Șefule, mâine îți aduc și eu o blondină, care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dumneata. Binevoiește să accepți. Am fi putut fi prieteni..." Cocondy, repede, să ofere ea lămuriri. - Așa era el, prietenos... - "Din clipa în care te vei declara de acord cu mica mea doleanță, vei fi pus în legătură cu reprezentantul guvernului britanic... Sânt convins că toți supușii Majestății sale vor considera ca pe o datorie de onoare, șansa de a împlini ultima dorință a bicisnicei și, de-acum, dispărutei Case Floyd... Te asigur că, și astăzi domnește, în sânul guvernului britanic, o mare efervescență
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dezvăluie și fragmente din "postura convenabilă ungerii", gândi Pinky, simțindu-se deja emoționat. Cocondy bătu din nou, cu grație de fetișcană, pleoapa. - Când am revenit în țară și am observat că toți oamenii de pe-aici își spuneau "Pa", eram convinsă că se gândeau, cu nostalgie, la Paris!... - Lasă, dragă, Parisul nezgîndărit! Dumnealui să-i arătăm întîi și-ntîi testamentul! Ca usturate c-o nuielușă de alun, redeveniră serioase și fură recaptate în vraja principală: domnul Floyd. Sparseră formația. Se învîrtiră împrejur
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu i-ar fi îngăduit să umble într-un asemenea hal, trebuia să te uiți numai puțin la ea și să-i vezi ochiul. Domnule, ochiul acela singur mărturisea despre ea că nu mai e sănătoasă. Ascultați-mă, sânt absolut convins că nici la Grădina Zoologică, nici acolo nu există femei care să se plimbe prin cușcă cu un ochi nemachiat și cu un ochi machiat. Ea o făcea. Era ca o fiară în cușcă și, când mai apucai să vezi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
corpul moale. I s-a părut o adiere de vânt mulându-se după trupul lui cu sânii opunând în continuare rezistență. Sigur că este colega mai scundă din primele bănci, profită de întâmplare nici nu se mai uită în jos. Convins că-i ea, s-a mai ciocnit odată, de data asta încet, să îl perceapă ca o îmbrățișare însă sânii apetisanți tot încercau să treacă ambițioși prin el. Avea trupul moale, încărcat cu promisiuni, era plină, fără să fie grasă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
marele meu regret. Deși simt că tragedia mea este pentru mine cea mai mare tragedie din istorie - mai mare decât prăbușirile de împărați sau decât cine știe ce irosire în fundul unei mine -, totuși am implicit sentimentul totalei mele nulități și insignifianțe. Sânt convins că nu sânt absolut nimic în univers, dar simt că singura existență reală este a mea. Și dacă aș fi pus să aleg între existența lumii și existența mea, aș înlătura pe cealaltă, împreună cu toate luminile și legile ei, încumetîndu-mă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
maniaci. Nu se îndoiesc ei însă prea tîrziu? Acela care s-a crezut fiul lui Dumnezeu nu s-a îndoit decât în momentele finale. Și adevărata îndoială a lui Cristos nu este cea de pe munte, ci aceea de pe cruce. Sânt convins că Isus pe cruce a invidiat destinul celui mai anonim dintre oameni și, dacă ar fi putut, s-ar fi retras în colțul cel mai obscur al lumii, unde nimeni n-ar mai fi cerut speranță sau mântuire. Și când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
greu controlabile. Prin Însăși sfera lor de activitate, ele se ocupă de probleme specifice minorităților: școli În limba maternă, istoria și cultura minorităților. Iar acestea nu intrau Întotdeauna În șabloanele fabricate de ideologia comunistă. Împotriva dorinței propriilor militanți, cei mai mulți comuniști convinși, chiar fanatici, structurile minoritare produc, În mod obiectiv, un spațiu paralel cu cel al Puterii. Acest spațiu paralel era mai greu de integrat În schema pe care Partidul o concepea pentru Întreaga societate. Am adăuga că anumite minorități, cum sunt
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
mondializate, cu atât mai puțin să gândească o alternativă la aceasta și nici să rezolve eșecul construirii unui model nou de democrație care să concureze credibil sistemul democratic occidental în funcțiune. O asemenea abordare putea fi găsită printre intelectualii comuniști convinși care se autodefineau ca reformatori ai comunismului. Nu cred însă că în România acest grup era prea numeros. Probabil că era format mai ales din comuniștii disidenți, deși cei mai mulți dintre ei se depărtaseră deja de conceptul comunismului. Programul construirii unui
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]