3,605 matches
-
instrumentelor și metodelor astronomice (14), astronomie stelară statistică (7). Dintre lucrările cu caracter didactic menționăm: Curs de astronomie generală (1957) și Astronomie generală (1965). La acestea adăugăm lucrările de popularizare a astronomiei: Despre supernove (1947), Astronautica și astronomia (1959), Vorbește Cosmosul (1962), Venus și Marte, ținte apropiate ale zborurilor cosmice (1963ă, Precizarea unor condiții pentru producerea eclipselor (1965), Construiți un telescop (1965), Planete gigantice (1967). Așa cum menționam la început, profesorul Victor Nadolschi a avut un rol important în organizarea și dotarea
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
și altul, care primește, pe de altă parte se sugerează trecerea fluidului vital, invizibil prin actul gestual al divinității. În imaginarul biblic, între pronunțare și acțiune există o legătură directă, facerea lumii fiind simultană aceleia de pronunțare a cuvântului divin. Cosmosul s-a ivit din gest și cuvânt simultan, cu toate că primul cuvânt/logosul, apare construit altfel decât limbajul verbal, primul cuvânt al divinității reprezintă o forță magică. Între mișcările, transferate de la spirit spre suflet, sub formă de mana, circulă o parte
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
alte lumi antice. De aici refuzul disecțiilor, apărarea integrității microcosmosului uman de sub zodia macrocosmosului, a toate cuprinzător. De aici imaginea unei anatomii cu destule erori privind atât numărul organelor cât și funcționalitatea lor. Ei gândeau structura organismului după cea a cosmosului, constelațiilor dinspre care venea „suflul vital“ dirijator al circulației sanguine. Pentru hippocraticii europeni această optică rămâne amuzantă și totuși, în aceste circumstanțe, chinezii au gândit și realizat acupunctura, îmbogățind terapia empirică cu și fără formule magice, procedeu practicat și azi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se știa până atunci. Este greu de imaginat o revoluție mai radicală, mai completă, decât cea cuprinsă în cele câteva zeci de pagini ale cărții lui Galilei. În 1609, astronomii, fizicienii și oamenii de rând credeau că trăiesc într-un cosmos ordonat, sferic, închis și mic, având în centru Pământul. În jurul Pământului, stelele și planetele se roteau pe sfere solide, cristaline, imateriale (sau, în orice caz, făcute dintr-o altfel de materie decât cea terestră). În 1609 Galileo Galilei își construiește
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
comportamentelor umane, este oferită de mituri, acestea fiind realități culturale complexe, după cum precizează Mircea Eliade, ce relatează ce s-a petrecut în illo tempore, ceea ce au făcut ființele divine la începuturile Timpului, arată cum a ajuns să existe o realitate (cosmosul sau o parte a lui), explicația acestei realități. Miturile, aceste construcții spirituale, înfățișează sacralitatea absolută; ele sunt revelări ale misterului, după Lucian Blaga. Miturile sacralizează crearea și evoluția universului, timpul și spațiul, apariția divinităților și faptele lor, sacralizează evenimentele cosmice
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
între Cer și Pământ. Marduk, divinitate supremă, a distrus lumea inițială și a creat o altă lume, după ce a trimis un potop purificator. În mitologia egipteană, zeul primordial, Atum, născut din el însuși, dintr-un ou cosmic, a creat, fecundând cosmosul, și cupluri divine. Dintr-un asemenea cuplu s-au născut Osiris și Isis, Seth și Nephthis. Din lacrimile lui Atum, în forma manifestă, Amon Ra, s-au născut oamenii. În mitologia indiană, lumea se naște tot din fecunditatea divină, fie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cucerite. În mitologia chineză, sexualitatea nu este explicit prezentă în creație. Sacrificiul este mobilul creării lumii. Starea primordială haosul este închipuit ca un împărat cu șapte orificii organice astupate. El cere perforarea acestora dar, la ultimul, moare. Astfel a apărut cosmosul. Tot prin sacrificiu, omul cosmic, Pangu, a creat universul. Optsprezece milenii a trăit Pangu într-un ou. Când a ieșit din ou, Cerul s-a depărtat de Pământ iar din părțile corpului s-au plămădit astrele, munții, apele, vegetația, animalele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
profane, a omului, de modelele vieții lui trecătoare, de revelarea sacrului, de accesul omului la lumea sacră. Elementul comun al mitologiilor este faptul că mentalul divin este impulsul creației teogonice, cosmogonice, antropogonice iar sexualitatea este sacralizată. În toate mitologiile divinitățile, cosmosul, omul au apărut, în general, prin hierogamii (uniri sacre). Dragostea, sub toate formele ei de manifestare: maternă, paternă, filială, fraternă, erotică este sacralizată și este asociată cu fertilitatea naturală și cu fecunditatea umană. Dragostea devotată ori înșelată, trădată, metamorfozată în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
reeducare, de inițiere în meserii, au fost îndrumate să se pocăiască. Tipuri tradiționale de curtezane și de pseudocurtezane Curtezane sacre și ritualice Miturile ca realități culturale complexe oferă modele teogonice (de apariție a divinităților), cosmogonice (de apariție și evoluție a cosmosului) și antropogonice (de apariție, evoluție a omului și de direcționare a destinului lui). Crearea lumii teogonice, cosmogonice și antropogonice a apărut și s-a desăvârșit, în general, prin hierogamii (în greacă, hieros, gamos = căsătorie sacră), uniri sacre între forțele primordiale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
citind secvențele de gesturi, intențiile mitografice, atenția pentru aspectele critice ale animalelor și raportul lor cu omul. Ne interesează să descoperim nu numai mentalitatea antică și conștientă, dar și aspectele de care autorul preistoric nu era conștient. 9. RELIGIE ȘI COSMOS ÎN PALEOLITICUL TÂRZIUTC "9. RELIGIE ȘI COSMOS ÎN PALEOLITICUL TÂRZIU" Să examinăm cadrul paleoliticului târziu limitându-ne la datele care se referă la comportamentul religios. Desigur, iese la iveală existența unei lumi leptolitice destul de omogenă, care cuprinde Eurasia occidentală, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru aspectele critice ale animalelor și raportul lor cu omul. Ne interesează să descoperim nu numai mentalitatea antică și conștientă, dar și aspectele de care autorul preistoric nu era conștient. 9. RELIGIE ȘI COSMOS ÎN PALEOLITICUL TÂRZIUTC "9. RELIGIE ȘI COSMOS ÎN PALEOLITICUL TÂRZIU" Să examinăm cadrul paleoliticului târziu limitându-ne la datele care se referă la comportamentul religios. Desigur, iese la iveală existența unei lumi leptolitice destul de omogenă, care cuprinde Eurasia occidentală, cu posibile răsfrângeri În Africa de Nord și Siberia. (Începând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa cum se observă din secvențele de semne de pe bucăți de oase și pietre de râu, pe lângă alte notații posibile ale calendarului (Marshack, 1991). Avem de-a face deci cu o religie În fașă referitoare la cele mai evidente mișcări ale cosmosului, la fazele lunii, la anotimpuri? Ritmuri și cicluri care, de altfel, se materializau În faptele lumii umane și materiale: menstruația, graviditatea, Însoțirea erbivorelor mari, schimbarea culorii sau coarnelor vânatului, fenomene care, pentru societatea vânătorilor, erau și sunt cruciale. Oricare ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a rezuma caracterul acestei „religii”, trebuie să observăm că atitudinea religioasă Îmbrățișează În profunzime viața obișnuită, fiind unul dintre modurile În care omul Își organizează mintal lumea. Acest mod de a fi religios pare să coincidă cu ideea umană asupra cosmosului, a universului ordonat, În interiorul căruia, de exemplu, coexistă Înțelegerea animalelor, sacralizarea locurilor, inițierea tinerilor adulți În locuri speciale sau „marginale” (vezi subcapitolul 10). Este o lume În care sunt integrate relațiile sociale, pregătirile practice, experiențele magico-religioase. Așa cum ne vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeiței” (Gimbutas, 1989). Și totuși, nu poate fi negat faptul că În acest „mare sistem” există multe adevăruri: că, timp de milenii, o anumită zonă europeană a fost caracterizată de manifestări religioase puternic legate de concepte ce țin de structura cosmosului, În ceea ce este crucial pentru viața rurală, În privința originii lumii, a viețuitoarelor, a omului. Dacă ambițioasa reconstrucție ideologică provoacă perplexitate, rămân totuși valabile dovezile tangibile ale cultului. Este de ajuns un semn. În România și Moldova se cunosc mari construcții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a indo-europenilor susțin că acești nomazi au invadat fizic restul Europei - În trei valuri, conform părerii lui Gimbutas, citată În subcapitolul 10 -, determinând dispariția religiilor neolitice sau apariția unor hibrizi rezultați din sincretismul cu noua ideologie a puterii și a cosmosului. Alți cercetători consideră că s-au Îmbinat doar ideile, religia, Înainte de toate, asemenea unei „evanghelii” ante litteram. Un astfel de fenomen a avut diferite reflectări arheologice, printre care apariția importantă a monumentelor gravate sau a statuilor-menhir, concentrate În Rusia meridională
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a fost decis În mod suprem. Există destine care Îi privesc pe zei, indiferent dacă sunt cerești sau infernali. Este adevărat că, atunci când este vorba despre zei, se poate observa o oarecare relaxare a legii dure a destinului oamenilor și cosmosului, având În vedere faptul că se afirmă că destinele zeilor sunt decise În adunarea lor divină. Însă ceea ce s-a decis rămâne ca atare și, conform limbajului unor texte, supunerea zeilor În fața destinului nu este diferită de cea a oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
guvernat de Ereșkigalxe "Ereșkigal" și Nergalxe "Nergal", deține o curte formată din zei și demoni. Demonii, despre care se va vorbi În subcapitolul 4.9b, sunt temuți de om, fiind considerați un mare pericol. După cum se vede, la mesopotamieni, Întregul cosmos beneficiază de prezența și stăpânirea divinității. 5. Triada cosmicătc "5. Triada cosmică" După cum am spus deja, În religia mesopotamiană a avut o mare importanță, din punct de vedere speculativ și practic, triada cosmică, formată din Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitologie și de Întreaga literatură mesopotamiană este extrem de important. El este venerat În miturile sumeriene Enki și Ninmah, Enki și Ninhursanga și Enki și Ordinea Lumii, unde se amintește rolul său hotărâtor În formarea lumii divine și În orânduirea Întregului cosmos. În mitul akkadian En¿ma eliș (tab. I, 59-71) se povestește un Enki a reușit să o imobilizeze pe cumplita Apsûxe "Apsû", soția lui Ti³matxe "Tia>mat", cu o vrajă puternică, pentru ca, mai apoi, să-l ucidă și să ia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teme importante nu doar prin ele Însele, ci și În relație cu Întregul sistem religios mesopotamian. 1. Crearea lumii (cosmogonia)tc "1. Crearea lumii (cosmogonia)" a) Atestarea Deținem 11 lucrări principale sumero-akkadiene care tratează originea lumii și iau În considerare cosmosul În Întregul său, dar și În părțile sale principale (aștri, țări, regiuni, cetăți, râuri etc.)1. Pentru a fi scurți, vom cita doar titlurile: 1) Prologul mitului sumerian Ghilgameșxe "Ghilgameș", Enkiduxe "Enkidu" și Infernul (sau Ghilgameș și Arborele ¾uluppu); acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
destin, de la inițierea sacerdotală până la căsătoria cu Pudu¿epa și preluarea puterii. Și În acest caz, comportamentul zeiței, indicat cu un termen abstract, para ¿andandatar, derivat din verbul ¿andai-, se Înscrie În concepția hitită despre „dreptatea divină”, coerentă cu armonia cosmosului; iar ¾attușilli, care i se conformează, se prezintă asemenea celui care realizează această „dreptate” Între oameni. 2. Sărbători și ritualuritc "2. Sărbători și ritualuri" Legătura strânsă care există Între zei și oameni se concretizează În cadrul cultului, care, pe lângă ofrandele zilnice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Yam" („Mare”, entitate ce face două referiri de apele primordiale), care aspiră la rolul de rege al tuturor zeilor. Un astfel de pretendent periculos, care beneficiază de forța elementului aproape imposibil de domesticit, amenință să distrugă orice altă componentă a cosmosului. Mitul În chestiune ne povestește tocmai cum, prin lupta Împotriva lui Baalxe "Baal" și brusca sa Înfrângere, Yam ajunge să fie redimensionat și inserat În orânduirea finală al lumii ca element indispensabil vieții. După ce acest rival este Învins, Baalxe "Baal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
realitate, cei care generează și fără nici o intervenție fecundatoare Erebul și Noapteaxe "Noaptea", Uranusul Înstelat, munții și Pontul, marea, sunt Haosul, vidul, și Gheeaxe "Gheea", pământul. Numai când Gheea se unește cu Uranusxe "Uranus" poate Începe lucrarea de populare a cosmosului, care se va continua prin Împerecheri succesive. Este o sistematizare a lumii, descrisă prin etape, care va ajunge la ordinea cosmică În care va trebui să se desfășoare existența zeilor și a oamenilor. Însă nu există urmele unei antropogonii. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aresxe "Ares", Coraxe "Cora", Atenaxe "Atena", Apolloxe "Apollo" și Artemisxe "Artemis". Lumea fizică, ce precede cea dintâi generare divină, este un univers pe cale de a se constitui, fără formă definitivă, fiind și vârsta succesivă lui Cronos; ea apare ca un cosmos populat de monștri, lipsit de legi, căruia numai Zeus, cel mai tânăr dintre fiii lui Cronos, Îi va da o ordine după ce-și va fi Înfrânt tatăl. Dar conflictul dintre Zeus și Cronos este o Înfruntare pentru puterea regală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întins i-a căzut, cu norii și slava, lui Zeus;/’Naltul Olimpxe "Olimp" și pământul de-a valm-au rămas tuturora”1. În centrul aceste mari opere de sistematizare, care Îi dă universului ordine și formă, se situează o noțiune de cosmos „generat”, așa cum sunt generați zeii și al cărui model nu poate fi decât cel al generării umane. Dar a fost totuși o lucrare selectivă, care a lăsat deoparte sau a respins de-a dreptul alte tradiții, câteodată intenționat, așa cum pare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sistematică. Analog, lupta lui Zeus, care apare În toată puterea sa de divinitate uraniană și meteorică (subcapitolul 1.3), Împotriva lui Typhon (Hesiod, Teogonia, 820-885), după care fiul lui Cronos Își Însușește În sfârșit regalitatea și Își desfășoară ordinea În cosmos, poate găsi o paralelă și chiar o matrice Într-un alt mit hitit, În care Zeul Furtunii luptă Împotriva balaurului Illuyankaxe "Illuyanka". Varianta târzie a lui Pseudo-Apollodor (I 6, 3), care prezintă puternice analogii cu acea povestire și care situează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]