3,588 matches
-
tracțiune integrală. Titor a distribuit mai multe scanări ale unui manual numit "C204 Time Displacement Unit" cu diagrame și scheme și a postat o serie de fotografii ale dispozitivului instalat pe autovehicul. Titor a pretins că "modelul Everett-Wheeler al fizicii cuantice", mai bine cunoscut sub numele de interpretarea lumilor multiple, a fost corect. Modelul postulează că fiecare rezultat posibil al unei decizii cuantice are loc de fapt într-un "univers" separat. Titor a declarat că acesta este motivul pentru care paradoxul
John Titor () [Corola-website/Science/331767_a_333096]
-
postat o serie de fotografii ale dispozitivului instalat pe autovehicul. Titor a pretins că "modelul Everett-Wheeler al fizicii cuantice", mai bine cunoscut sub numele de interpretarea lumilor multiple, a fost corect. Modelul postulează că fiecare rezultat posibil al unei decizii cuantice are loc de fapt într-un "univers" separat. Titor a declarat că acesta este motivul pentru care paradoxul bunicului nu ar avea loc; urmând logica argumentului, Titor ar fi ucis un alt bunic al lui John Titor într-o altă
John Titor () [Corola-website/Science/331767_a_333096]
-
Titor ar fi ucis un alt bunic al lui John Titor într-o altă linie temporală decât propria cronologie. ... Paradoxul buniculului este imposibil. De fapt, toate paradoxurile sunt imposibile. Interpretarea Everett-Wheeler-Graham sau teoria lumilor multiple este corectă. Toate stările posibile cuantice, evenimente, posibilități și rezultate sunt reale, finale și au loc. Șansele de a se întâmpla orice într-un loc, cândva în supervers sunt de 100%.
John Titor () [Corola-website/Science/331767_a_333096]
-
actualului său agent literar, John Jarrold.. Rajaniemi a ajuns în centrul atenției în octombrie 2008, când John Jarrold a semnat un contract de trei cărți cu Gollancz, pe baza primelor 20 de pagini din manuscris. Romanul său de debut, "Hoțul cuantic", a fost publicat în septembrie 2010 de către Gollancz în Marea Britanie și în mai 2011 de către Tor Books în S.U.A.. Romanul a fost nominalizat în 2011 la premiul Locus pentru cel mai bun roman de debut. Continuarea, "The Fractal Prince", a
Hannu Rajaniemi () [Corola-website/Science/335550_a_336879]
-
ascunși, numiți „Criptarhi”, care manipulează și abuzează exomemoriile și - prin transformarea cetățenilor în Tăcuți și înapoi - amintirile obișnuite. În carte, societatea Închisorii este comparată cu panopticismul - este o închisoare în care fiecare acțiune poate fi verificată. Primul capitol din "Hoțul cuantic" a fost prezentat de agentul literar a lui Rajaniemi, John Jarrold, editurii Gollancz ca punct de pornire pentru un contract de trei cărți. Rajaniemi a declarat că a „venit cu o prezentare care conținea fiecare idee pe care mi-am
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
a declarat că a „venit cu o prezentare care conținea fiecare idee pe care mi-am putut-o imagina, pentru că am vrut să se considere că merită”. Scenariul a fost ulterior extins la trei părți, prima dintre ele devenind "Hoțul cuantic" Inspirația pentru intriga romanului i-a venit lui Rajaniemi de la personajul său preferat din ficțiune, gentlemanul hoț al lui Maurice Leblanc Arsène Lupin, care acționa în ambele tabere ale legii. Ceea ce l-a intrigat pe Rajaniemi au fost ciclurile de
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
autorul nu face nicio concesie cititorului leneș cu pasaje informative, ori explicații de conveniență”. Niall Alexander, de la Speculative Scotsman, declara că „dacă ar fi existat vreun index, ar fi apelat la el în mod repetat în prima treime a "Hoțului cuantic"”, afirmând în același timp că romanul reprezintă „debutul anului 2010”.
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
1975, a fost descoperit un al treilea lepton, denumit "tau", i-a fost atașat neutrinul respectiv, detectat și el experimental în anul 2000.) Pontecorvo a explorat consecințele acestei descoperiri și a reafirmat că: „Dacă sarcina leptonică nu e un număr cuantic conservat exact și masa neutrinului e diferită de zero, [...] oscilații devin posibile în fasciculele de neutrini.” Concluzia cu privire la neutrinii solari era totodată o predicție: „Din punct de vedere observațional obiectul ideal este Soarele [...] Singurul efect la suprafața Pământului ar fi
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
unor unități naturale este avantajoasă în probleme care comportă calcule laborioase ale unor expresii matematice complicate. Ele prezintă dezavantajul că în expresiile calculate dimensiunile fizice nu sunt evidente, întrucât simbolurile mărimilor respective sunt înlocuite prin valoarea numerică 1. În teoria cuantică relativistă se utilizează sistemul de unități naturale bazat pe constanta Planck redusă (ħ = 1) și viteza luminii în spațiu liber (c = 1).
Unități naturale () [Corola-website/Science/333678_a_335007]
-
componente (poziție și impuls) la un moment inițial: ecuațiile de mișcare determină univoc starea la orice moment ulterior, fiecare particulă poate fi urmărită de-a lungul unei traiectorii bine definite și își păstrează individualitatea. Situația este alta în contextul mecanicii cuantice: sistemul este descris de o funcție de stare cu semnificație statistică și, chiar dacă particulele componente sunt bine localizate la un moment inițial, împrăștierea pachetelor de unde asociate și suprapunerea lor face ca ele să nu mai poată fi deosebite la un moment
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
nu mai poată fi deosebite la un moment ulterior. Fenomenul e ilustrat de ciocnirea elastică a două particule identice: în cazul clasic, urmând traiectoriile, individualitatea particulelor, în două stări finale diferite, este evidentă (figurile 1 și 2), pe când în cazul cuantic particulele nu pot fi deosebite în starea finală (figura 3). Faptul că într-un sistem de particule "identice" acestea își pierd individualitatea și devin "indiscernabile" necesită o analiză a modului în care se comportă atât operatorii care reprezintă mărimi dinamice
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
de stare de a fi simetrică sau antisimetrică se păstrează în cursul evoluției în timp a sistemului. Pe lângă postulatul simetrizării, funcțiile de stare ale sistemelor de particule identice sunt supuse și altor condiții restrictive, care nu decurg din principiile mecanicii cuantice, ci au la rândul lor caracter de postulate, rezultate din analiza teoretică a datelor experimentale. Aceste postulate ale mecanicii cuantice nerelativiste se obțin însă, în cadrul teoriei cuantice a câmpurilor, drept consecințe ale unor ipoteze cu caracter foarte general. Studiul sistemelor
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
funcțiile de stare ale sistemelor de particule identice sunt supuse și altor condiții restrictive, care nu decurg din principiile mecanicii cuantice, ci au la rândul lor caracter de postulate, rezultate din analiza teoretică a datelor experimentale. Aceste postulate ale mecanicii cuantice nerelativiste se obțin însă, în cadrul teoriei cuantice a câmpurilor, drept consecințe ale unor ipoteze cu caracter foarte general. Studiul sistemelor de particule identice a arătat că acestea pot fi clasificate, din punctul de vedere al distribuției statistice în spațiul stărilor
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
identice sunt supuse și altor condiții restrictive, care nu decurg din principiile mecanicii cuantice, ci au la rândul lor caracter de postulate, rezultate din analiza teoretică a datelor experimentale. Aceste postulate ale mecanicii cuantice nerelativiste se obțin însă, în cadrul teoriei cuantice a câmpurilor, drept consecințe ale unor ipoteze cu caracter foarte general. Studiul sistemelor de particule identice a arătat că acestea pot fi clasificate, din punctul de vedere al distribuției statistice în spațiul stărilor, în două categorii exclusive. Particulele care ascultă
Particule identice () [Corola-website/Science/333894_a_335223]
-
descrie cantitativ proprietățile electronului, pe baza principiilor mecanicii cuantice și teoriei relativității. Formulată în 1928 de fizicianul britanic Paul Adrien Maurice Dirac, ea este o ecuație diferențială pentru o mărime cu patru componente numită "bispinor", care reprezintă funcția de stare a electronului. Elaborată inițial pentru a explica structura fină
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
Examinând urmele lăsate de radiația cosmică în camera cu ceață, Carl Anderson a descoperit în 1932 o particulă cu caracteristicile antielectronului, care astfel a devenit realitate și a primit numele de "pozitron". Teoria multiparticulă construită pe această ipoteză, numită electrodinamică cuantică, descrie comportarea unui sistem de electroni și pozitroni care interacționează prin intermediul câmpului electromagnetic. Ea a căpătat forma definitivă în ultimii ani ai deceniului 1940, prin lucrările lui Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger, Richard Feynman și Freeman Dyson. Funcția de stare relativistă
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
Matricile lui Dirac au următoarele două proprietăți importante: ele "anticomută", adică iar pătratele lor sunt "matricea unitate": Aceste proprietăți fac ca ele să fie hermitice față de produsul scalar (2), deci hamiltonianul (4) este un operator hermitic, așa cum cer principiile mecanicii cuantice; el este operatorul asociat observabilei energie. Forma lor explicită depinde de baza aleasă în spațiul stărilor. Ecuația lui Schrödinger pentru particula liberă poate fi „dedusă” din relația dintre energie și impuls din mecanica clasică nerelativistă, înlocuind formal mărimile dinamice clasice
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
formula 29 operatorul laplacian. În mecanica clasică relativistă relația (8) este înlocuită prin iar aplicarea aceluiași procedeu formal conduce la "ecuația Klein-Gordon" Această ecuație are defectul de a fi de "ordinul doi" în raport cu timpul, ceea ce înseamnă că, spre deosebire de situația din mecanica cuantică nerelativistă, starea particulei la un moment dat nu ar fi suficientă pentru a determina starea la un moment ulterior. În al doilea rând, soluția ecuației Klein-Gordon nu poate fi interpretată ca funcție de stare a electronului, fiindcă ea ar conduce la
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
și corecțiile relativiste de ordin formula 44 Acestea din urmă sunt calculate cu ajutorul teoriei perturbațiilor și reprezintă "structura fină" a nivelelor de energie. Adunând rezultatele din relațiile (30), (33) și (36), se obține Ignorând degenerescența provenită din orientarea momentelor cinetice (numerele cuantice magnetice), stările nerelativiste formula 49 prezintă degenerescența de ordin "n" în raport cu formula 50 caracteristică pentru câmpul coulombian. Interacția spin-orbită elimină această degenerare, dar nu complet: stările relativiste formula 51 sunt dublu degenerate, corespunzător celor două valori formula 52; face excepție starea cu formula 53, care
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
de ordin "n" în raport cu formula 50 caracteristică pentru câmpul coulombian. Interacția spin-orbită elimină această degenerare, dar nu complet: stările relativiste formula 51 sunt dublu degenerate, corespunzător celor două valori formula 52; face excepție starea cu formula 53, care e nedegenerată. Nivelul nerelativist cu număr cuantic principal formula 54 se despică în "n" componente de structură fină, după cum arată tabelul următor, în care e utilizată notația spectroscopică nl. Datele experimentale privitoare la structura fină a nivelelor de energie ale atomilor hidrogenoizi sunt în substanțial acord cu aceste
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
În 1947, Willis Lamb și Robert Retherford au detectat o diferență între energiile stărilor 2s și 2p ale hidrogenului. Cunoscută sub numele de "deplasare Lamb", această ridicare a degenerării este o „corecție radiativă” la teoria Dirac uniparticulă, explicată de electrodinamica cuantică.
Ecuația lui Dirac () [Corola-website/Science/333893_a_335222]
-
Magnetocardiografia (MCG) este o tehnică neinvazivă de detectare și măsurare la suprafața corpului a câmpului magnetic generat de activitatea electrică a inimii folosind dispozitive foarte sensibile precum dispozitivele supraconductoare cu interferență cuantică (SQUID). Înregistrarea grafică a variațiilor câmpului magnetic cardiac se numește magnetocardiogramă. Valoarea maximă a câmpului magnetic cardiac este de aproximativ 10 T (tesla) pentru adult și de aproximativ 0.5·10 T pentru făt, valori mult mai mici decât valoarea
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
pus bazele teoriei cinetice a gazelor. Mai mult, în 1877 Boltmann a introdus conceptul de entropie ca măsură a gradului de dezordine al unui sistem. În secolul al XX-lea au fost create și dezvoltate noi ramuri ale mecanicii: mecanica cuantică de către Max Born și Max Planck și mecanica relativistă de către Albert Einstein. Teoria relativității a fost formulată pornind de la rezultatul experimentului Michelson-Morley, care a demonstrat că viteza luminii nu se modifică dacă observatorul se deplasează față de sursa luminoasă, lucru confirmat
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
față de sursa luminoasă, lucru confirmat și de ecuațiile lui Maxwell, rezultat care avea să infirme modul clasic de compunere a vitezelor (al lui Galilei și Newton). Mecanica statistică clasică, fundamentată de Gibbs (1902), a fost corectată și completată conform mecanicii cuantice. Printre alți reprezentanți ai mecanicii moderne se pot enumera: William Hamilton, David Hilbert, Niels Bohr, Werner Heisenberg, Louis de Broglie, Erwin Schrödinger, Wolfgang Pauli, Paul Dirac și John von Neumann.
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
fost observat pe o orbită cometară. Warren B. Offutt a arătat mai târziu că acel obiect nu este decât o cometă. este profesor la școala "Interdisciplinary Graduate School of Science and Engineering". El este, de asemenea, designer la proiectarea randamentului cuantic la "Mitsubishi Chemical Corporation". El a fost numit președinte de Robert Bosch GmbH.
Takao Kobayashi () [Corola-website/Science/334842_a_336171]