3,741 matches
-
nu se insinuează astfel în sanctuarul intern al minții precum imaginile generate de computer. Și când imaginile devin entități virtuale și agenți virtuali, aflăm ceva foarte special despre spațiile generate de realitatea virtuală. Întotdeauna am fost în stare să ne cufundăm în lumea romanelor, simfoniilor sau filmelor, dar realitatea virtuală insistă să ne mișcăm și interacționăm în mod fizic cu lumile artificiale (...Ă Utilizatorul locuiește în lumea virtuală și interacționează cu entitățile virtuale (Heim, 1995, p. 70Ă. Expunând teoria contradictorie a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
genetic, cât și de corp poziționat la interfața liminală a tehnologiilor comunicaționale. Conștiința cyborgică, cea avatarică sau cea transgenică nu este o conștiință purificată sau una transformată în obiect, ci este o conștiință întrupată a subiectului-corp care percepe lumea virtuală cufundându-se în ea, experimentând-o în mod corporal. Relația postumanului cu spațiul virtual este complexă, deopotrivă întrupând și spațializând corpul, asigurându-i acțiunea, mișcarea și orientarea în lumea virtuală. Mai mult decât atât, subiectul cyborgic, cel avataric și cel transgenic
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
umană. Postumanul devine astfel identitatea umantehnologică a subiectului integrat senzorial, perceptiv și mintal în lumea reală și în lumea numerică, prin medierea virtualității. Relația dintre om și tehnologiile biocomputaționale este asemenea relației dintre om și realitate: subiectul se integrează/se cufundă senzorial-corporal și mintal în mediu, simțurile corporale „deschizând” mintea individului către spațiul realității, precum și către spațiul mediatic. Trupul și conștiința sau simțul și rațiunea subiectului postuman nu pot fi sisteme separate: mintea este o proprietate a corpului care trăiește și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prezintă două căi. Prima cale, pe care am putea-o numi «talamo-amigdaliană», echivalează cu o percepere grosieră și rapidă a informației. Este o cale subcorticală ce nu trece prin cogniție. Să luăm un exemplu: imaginați-vă că traversați strada. Sunteți cufundat în gânduri și nu ați văzut mașina care se apropie. Șoferul claxonează, ceea ce vă face să tresăriți și să faceți rapid un pas înapoi. Experiența pe care tocmai ați trăit-o și pe care o considerați de fapt «un reflex
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
prin urmare evoluția personală. Blândețea oii este totuși imortalizată de Saint-Exupéry în celebra frază «desenează-mi o oaie» din Micul Prinț, în moliciunea plăcută a lânii sale sau în faptul că numărăm oile pentru a scăpa de insomnie și ane cufunda într-un somn liniștit. Urs Ursul are o dublă reprezentare în imaginar. Pe de o parte evocă ferocitatea, sălbăticia, teroarea; pe de altă parte, blândețea, tandrețea, căldura, fiind animalul de pluș preferat al copiilor. Prin urmare, se poate regăsi în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ideală a refugiului. Primele locuințe umane, peșterile și grotele simbolizează adăpostul primitiv și natural. Ele exprimă, în vis, căutarea protecției materiale și afective, dorința de a se întoarce în siguranță în pântecele matern. Conform mitului platonician, dat fiind că este cufundată în întuneric, peștera este în egală măsură și simbolul ignoranței. Ieșirea din peșteră ilustrează, prin urmare, accesul la cunoaștere, la binecuvântata lumină a adevărului. Interpretarea este astfel strâns legată de scenariul oniric. Dacă cel ce visează este închis sau rătăcit
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
începea să se desprindă din ce în ce mai mult de miturile apusene; au dispărut elementele distinctive dintre diferiții zei, iar religia a căpătat o tentă tot mai mistică. Misticismul a fost clar de origine orientală. Ca multe alte religii estice, hinduismul s-a cufundat în simbolistica dualității. (Firește, această idee se ivea uneori și în Apus, unde era imediat etichetată ca erezie. Un exemplu ar fi erezia maniheistă, care considera că lumea este stăpânită, în egală măsură, de două principii opuse, al binelui și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fumează, nu dansează, nu mai schiază, căci mult cercetează. Echilibrul în viață îi e asigurat de un coc superb de activistă, plus ochelarii severi și „deopiesul”. Și totuși, nici ea nu e în regulă, întrucât rezultă că nu s- a cufundat în muncă pentru propășirea României Socialiste, ci ca să- l uite pe „artistul” burjui ratat Caius, pe care încă îl iubește. Asta în vorbe, căci între cei doi se vede tot atâta erotism cât între un șurub și o piuliță
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sedimentare crește foarte mult pentru particulele mici. Pentru exemplificare se dau vitezele de sedimentare pentru particule metalice care se depun în apă, în tabelul următor: 1/v este o măsură a timpului în care o particulă de rază dată se cufundă cu 1 cm, concluzie care se desprinde de la expresia (41a) și poate fi redată matematic: (49) în care H=1cm și deci, t=1/v (50). Se observă că odată cu scăderea razei particulelor, timpul devine din ce în ce mai mare crescând de la secunde
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
crescând de la secunde la ani. Dacă și densitatea particulelor este mică, atunci timpul crește foarte mult. Pentru un sistem coloidal care prezintă următoarele caracteristici: raza particulei = 10-7cm, viteza sedimentării = , densitatea particulei = 2.7g / cm 3 , timpul necesar pentru a se cufunda cu 1 cm este de 100 ani. Acesta este inconvenientul utilizării sedimentării în cămp gravitațional la sistemele cu un grad avansat de dispersie (emulsii, suspensii). Aceste precizări sau constatări le-a făcut Dumanski (1912), propunând utilizarea sedimentării în câmp centrifugal
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
fel stau lucrurile și cu poeții lirici, la fel cum cei cuprinși de frenezie coribanți nu sunt, cănd dansează, în mințile lor, tot așa nici poeții lirici nu sunt în mințile lor când alcătuiesc frumoasele lor canturi ci, de cum se cufunda în armonie și ritm, ei sunt cuprinși de avânt bahic și, stăpâniți de el - asemenea bacantelor când sunt în stăpânirea lui. Scot miere și lapte din râuri, nu însă și când se află în mințile lor - cu sufletul poeților lirici
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lansează, în finalul "Veghii", une invitation au voyage ("să descuiem acele încăperi oceanice"2), o chemare la continuarea aventurii cunoașterii, pe noi coordonate, având drept liman, chiar spațiul (literar) imaginat de Edgar Poe ("pornind din pământurile tale"), pentru a se cufunda rimbaudean "dans le Poème / De la Mer, infusé d'astres, et lactescent ("Le băteau ivre")3, cu alte cuvinte, pentru a sonda profunzimile vieții - "cet océan de vie, où nous sommes immergés" [acest ocean al vieții, în care ne cufundam], cum
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
se cufunda rimbaudean "dans le Poème / De la Mer, infusé d'astres, et lactescent ("Le băteau ivre")3, cu alte cuvinte, pentru a sonda profunzimile vieții - "cet océan de vie, où nous sommes immergés" [acest ocean al vieții, în care ne cufundam], cum îl identifica, metaforic, la rândul lui, Bergson 4 și a afla, astfel, realitatea primară, absolută: Dincolo de tronul occidental, căzut pe marile Javei; având oroarea Polului Sud, prin alaiul strident, străveziu, dens desăvârșit al zidurilor universului - în rituala, totuși, indigentă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pentru cercetător să înregistreze concepțiile și atitudinile grupului, dacă ele nu se produc în timpul observațiilor, în schimb datele înregistrate pot fi relativ neinfuențate de relațiile din grup. Cercetătorul observă anumite situații simple sau oameni mai mult decât încearcă să devină cufundat în întregul context. Observația participativă. Implicarea activă în viețile celor studiați, astfel ca să fi acceptat ca membru într-o bandă, este cunoscută ca observație participativă. Ea este cea mai calitativă dintre toate metodele de cercetare, producând informații care sunt descriptive
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
invocarea originii nobile (romane) - cărora li se adăugau și argumentele demografic și fiscal -, constituia ideea forță din argumentația lui I. Micu în zbaterea sa pentru emanciparea a românității din condiția de împilare politică, socială și economică în care s-a cufundat în decursul secolelor. Lupta politică pe calea petiției s-a dovedit a fi fără efecte, după cum o arată și soarta celor două Supplex Libellus Valachorum redactate și înaintate curții imperiale în 1791, respectiv 1792. Autorii petițiilor au fost succesorii intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a înscris reflecția despre trecut în literatura didactică românească. Ieșit din autarhia comunistă prin breșele deschise în urma Revoluției din 1989 și lărgite de reformele educaționale ce au urmat, discursul mnemonic s-a sculat din somnul letargic în care s-a cufundat pentru prima decadă a tranziției, pe măsură ce manualele școlare au venit purtătoarele ideologice ale democrației și europenismului. În paralel cu centrarea discursivă pe aceste două idei forță, noua semantică a trecutului se sprijină și pe un al treilea pilon structural: anticomunismul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
viziunile și legendele și cu entuziasmul ei, îi urmează lumea epică sau narativă, cu aventurile, serbările, descrierile, plăcerile și răutățile ei. Viața contemplativă devine activă; lumea cealaltă dispare din literatură; omul nu mai trăiește în spirit, în afara lumii, ci se cufundă în ea, simte viața și o gustă. Cerescul și divinul sunt alungate din conștiință: în ea domină acum omenescul și naturalul. Baza vieții nu mai este ceea ce trebuie să fie, ci ceea ce este: Dante închide o lume; Boccaccio deschide o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și îi convinge pe oameni de necesitatea cumpărării iertării divine în vederea unei vieți fericite, cum le ține predici și pozează în om evlavios. Este din nou o critică indirectă la adresa clerului superior care permitea unor astfel de impostori să se cufunde în abuzuri, să transforme elementul sacru în ceva vandabil și să mizeze, permanent, pe inocența, incultura și setea de senzațional a mulțimii. Deși am evidențiat pierderea moralității în spațiul eclesial, surprise de Giovanni Boccaccio sau de Geoffrey Chaucer, poate și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pot grăi! / Maica Domnului / Din poarta cerului / M-a auzit, / Scară de aur a făcut, / La mine s-a coborât, / De cămașă neagră / M-a dezbrăcat, / De mâna dreaptă / M-a luat, / În apa Garaleului / De trei ori m-a cufundat, / De tot urâtul m-a spălat, / De picioare m-a deschiedecat, / De mânuri m-a dezlegat, / Viderile mi le-a dat. / Cu ochii văd, / Cu urechile aud, / Cu nasul pot sufla / Și cu gura pot grăi. Și-am rămas mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu vrea să se bage. Văzând calul că stăpânul său îl silește numaidecât, răcnează o dată de s-au cutremurat munții și nu ai de trei ori a sărit și a fost în mijlocul Bistriței, când a fost în mijlocul apei, s-a cufundat calul cu voinic cu tot. Calul a ieșit plin de spume, dar voinicul a rămas în fundul genunii. Știma apei a cerut cap de om, și când a sosit ceasul, cap de om a căpătat." În Bucovina există și o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mână se-ntindea / Și pe sus o ridica / Și-n mare mi-o arunca! / Valurile bulbucea, / Iar ea-n valuri cum trecea / Mreană de-aur se făcea. / Soarele se-nălța sus, / Se lăsa tot spre apus / Și-n mare se cufunda / La soră-sa Ileana, / Ileana Cosânzeana. / Iară Dumnezeu cel sfânt, / Sfânt în cer și pe pământ, / Mâna-n valuri că băga / Mreana-n mână-o apuca / Și-n ceruri o arunca / Și-n lună plină-o schimba, / Apoi Domnul-Dumnezeu / Cuvânta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
umane etc. Limbajul gestual servește ca decor al gândurilor pe care de multe ori le anticipă, fapt demonstrat de situația în care un om, împiedicat să gesticuleze, are mai multe ezitări sau chiar își modifică conținutul verbal. În timp ce spiritul se cufundă în construcția obiecțiilor mentale, corpul reproduce refrene gestuale decalate care anunță această ruptură. În cele mai multe cazuri, conștiința omului uită că este responsabilă de corp și este ,,vinovată" de trădările gestuale. Decodarea gesturilor reprezintă o cale rapidă și eficientă de a
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
este plat și cine ajunge la marginea sa se va prăbuși în abis, teorie total greșită și infirmată prin descoperirea Noilor Indii de către Cristofor Columb. Secolele al XVI-lea și al XVII-lea scot umanitatea din somnul în care o cufundase Evul Mediu, iar Renașterea oferă o nouă perspectivă asupra vieții. Sub patronajul claselor nobiliare, artele, filozofia, științele reînfloresc pregătind drumul revoluției industriale din secolele al XVIII-lea, al XIX-lea și al XX lea. Conceptul unei Europe unite, fără granițe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe o poziție “oximoronică”; ei doresc o apropiere (În conștiința istorică) de trecut, pentru a evidenția distanța dintre prezentul Întinat, denaturat, rațional, calp și lumea curată, naturală, mitică, intuitivă a trecutului CÎnd privesc zilele de-aur a scripturilor române, Mă cufund ca Într-o mare de visări dulci și senine Iară noi? noi, epigonii? Noi În noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! (Eminescu, Epigonii) Poziția lor este diametral opusă În raport cu cea a iluminiștilor: aceștia din urmă clamează
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
noi, dar na murit pentru a se lăsa stăpânit de moarte, ci pentru a birui moartea prin înviere și a se face începătorul învierii morților. Așadar, a murit pentru a ne dobândi nouă oamenilor învierea din moartea în care se cufundase prin păcatul lui Adam, cât și pentru a ne face părtași vieții și fericirii veșnice. Iată, deci darul adus nouă creștinilor prin moartea lui Hristos: scăparea drepților de frica morții veșnice după cuvântul Sf. Ap. Pavel: „Și să izbăvească pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]