5,205 matches
-
este atât logic, cât și simbolic. „Ne budet-li, tî vedi ustal“ (Nu te-ai plictisit, nu ești obosit?) mă Întreabă mama și apoi cade pe gânduri În timp ce amestecă alene cărțile. Ușa compartimentului era deschisă și prin ea vedeam geamul de pe culoar, prin care sârmele - șase sârme subțiri, negre - se străduiau s-o ia În sus, să se Înalțe spre cer, În ciuda loviturilor fulgerătoare pe care le Încasau de la stâlpii de telegraf ce se Înșiruia unul după altul; dar exact În momentul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
german, simțeam o emoție dublă, pe care nu mi-o puteau produce gările terminale. Vedeam un oraș cu tramvaie ca de jucărie, tei și ziduri de cărămidă pătrunzând În compartiment, stând de vorbă cu oglinzile și umplând ochi geamurile dinspre culoar. Acest contact intim dintre tren și oraș era o fațetă a bucuriei. Cealaltă era să mă pun În pielea unui trecător, care - Îmi imaginam - era impresionat așa cum aș fi fost și eu, văzând lungile și romanticele vagoane acaju, cu draperiile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
suportabil; radiatoarele Încă zumzăiau, lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o cântăreață destul de celebră cu un machiaj de scenă, ținând la piept un buchet de crizanteme Înfășurat În hârtie maro, stătea pe culoar, bătând tactul pe pervaz, culoar pe care cineva umbla și făcea cu mâna În timp ce trenul Începea să se deplaseze, fără nici o zgâlțâitură care să indice că părăseam pentru totdeauna cenușiul oraș. Dar curând după Moscova, s-a terminat cu tot
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o cântăreață destul de celebră cu un machiaj de scenă, ținând la piept un buchet de crizanteme Înfășurat În hârtie maro, stătea pe culoar, bătând tactul pe pervaz, culoar pe care cineva umbla și făcea cu mâna În timp ce trenul Începea să se deplaseze, fără nici o zgâlțâitură care să indice că părăseam pentru totdeauna cenușiul oraș. Dar curând după Moscova, s-a terminat cu tot confortul. În mai multe puncte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când, În sfârșit, ușa a cedat. În zorii celei de-a treia zile, la o scurtă oprire, am profitat de o perioadă de acalmie a acelei vesele activități, ca să iau o gură de aer curat. M-am deplasat Încetișor pe culoarul aglomerat, călcând peste trupurile bărbaților care sforăiau și am coborât din tren. O ceață lăptoasă plutea peste peronul unei gări anonime -eram pe undeva, În apropiere de Harkov. Purtam ghetre și o pălărie derby. Bastonul pe care-l țineam În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trei zile și trei nopți n-a mâncat, n-a băut, numai fiere a vărsat și numai gânduri de cruntă răzbunare a clocit. N-a vrut s-o primească nici pe mă-sa, pe Mara Sârboaica, care umbla despletită pe culoarele Sublimei Porți, jelindu-se că "Nicicând, de la începuturile Islamului, nicicând, oștirea otomană n-a suferit o așa rușine, un așa crunt dezastru". Și... și s-a aflat gândul cel cumplit urzit Moldovei? întreabă Țamblac cu îngrijorare. Aflat, oftează Ștefan. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trupușorul gol al puiului, ca să-i domolească fierbințeala ce nu voia să scadă. Acu se răcise de tot... "Tata căluțu!" Nu mai suportă ochișorii albaștri... Sărutarea din urmă îi rămăsese pe buze , rece... Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de masă. Răstoarnă clepsidra și se lasă în jilț. Își proptește capul în mâini, ațintind firișoarele ce se prefirează în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două fete cară o ladă. Sora se repede să le dea o mână de ajutor: Aveți grijă! O puneți în ultima căruță! le îndrumă ea și iese împreună cu fetele. La celălalt capăt al culoarului, intră Maria, urmată de unchiul Țamblac. Maria ține în mâini o casetă din lemn de chiparos, încrustată cu arabescuri de fildeș. Îi întinde caseta și spune cu tristețe: Unchiule, bijuteriile... resturi... rămășițe... Țamblac deschide capacul și contemplă odoarele cu durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi fost de față. „Nu se poate, extraordinar”, a murmurat el, izbit de nefireasca noastră asemănare pe care, cu ochiul său penetrant, a știut s-o surprindă. Parcă am fi fost nu soț și soție, ci frați întru timiditate... * Pe culoarele Gazetei literare, seara, pregătindu-ne, împreună cu Raicu, poate și cu Mihalaș, să „punem o bază”, adică să mergem să bem ceva, Nichita, căruia îi aparțineau și inițiativa și expresia, ținând să-mi spună, aproape în șoaptă, din decență probabil: „Dumneata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu-L suparăm pe Bunul Dumnezeu, ca să nu plece de la noi și să nu vină mânia Lui peste noi. Deci, ATENȚIE! Și cugetând, iată, ne anunță să prezentăm pașaportul, ne verifica, ne mai dau un bilețel și ieșim pe un culoar lung de vreo 12 m ce duce în ușă avionului. În ușă, la intrarea în avion, erau două tinere care ne-au luat bilețelul și ne poftesc pe scaune, fiecare pe locul lui. Și așa, pe la mijloc, deasupra aripelor, era
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de plăcute de faianța. Pe acele plăcute e scris, literele de tipar sunt turnate parcă în faianța. Rugăciunea Tatăl Nostru în românește este scrisă așadar în biserică, pe acele plăcute, și are ca fundal tricolorul nostru. Biserică are și un culoar lung, pe lațurile căruia este scrisă rugăciunea în alte limbi. Dar n-a încăput să fie scrisă aceasta rugăciune pe culoar și este scrisă și în interiorul bisericii, după cum v-am spus. Piciorușul Domnului Nu departe de această biserică (Pater
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
românește este scrisă așadar în biserică, pe acele plăcute, și are ca fundal tricolorul nostru. Biserică are și un culoar lung, pe lațurile căruia este scrisă rugăciunea în alte limbi. Dar n-a încăput să fie scrisă aceasta rugăciune pe culoar și este scrisă și în interiorul bisericii, după cum v-am spus. Piciorușul Domnului Nu departe de această biserică (Pater Noster) este o capelă. Acolo este o piatră care are un semn în ea, o talpă, o urmă de picior omenesc
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
am senzația că sunt o altă persoană - un alt ego mai ciudat a pus stăpânire pe mine. Asta se vede clar din visele mele: eram pe o stradă, ningea, vântul era foarte puternic, mă forțam să merg ca printr-un culoar plin de săgeți. Am reușit să trec, treceam pe o altă stradă, unde erau un câine gentil și chiar un iepure, alte animale veneau din curți cu grădină. Era o țară frumoasă, plină de animale blânde, dar mă întrebam: unde
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
era atât de familiar, încât nici unul nu părea complexat că discută cu asemenea personalitate. De altfel, în dimineața aceleiași zile (când sufocat de emoție am trecut pe lângă tabloul lui George Enescu care te scrutează cu privirea de cum pătrunzi în imensul culoar care duce spre biroul directorial) am sesizat și un alt moment emoționant care îi definește trăirile. Întâmplarea a făcut ca să întâlnim, în biroul care este laboratorul de gândire al maestrului, mai mulți români. Eram împreună cu soprana Simina Ivan (care înregistrase
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
cel Mare și Sfânt. Mă întrebam cu teamă, dar și curiozitate, cam ce-o fi vrând "organul" cu mine, un asistent oareșcare la Științe sociale. M-am pus la "patru ace" și am pășit cu sfială, pentru prima dată, pe culoarele lungi și reci ale "sediului". Când am fost invitat în cabinetul "tovarășului", am observat pe un scaun, în fața biroului monumental, un alt "tovarăș", mai puțin impozant decât "sosia" lui Ștefan cel Mare. Tovarășul "Prim", prezentându-l pe celălalt ca "delegat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fă-ți bagajul și în două zile ai plecat la București, să te prezinți la examenul de admitere la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale. Ai înțeles?" Nu știu ce-am bâlbâit, am ieșit din birou împreună cu delegatul MAE, care pe culoar mi-a mai șoptit la ureche, ca șarpele Evei, că Ministerul se va îngriji să-mi aranjeze mutația în capitală, spațiu locativ și transferul "tovarășei" cu serviciul. Față de cele de mai sus țin să precizez că la terminarea facultății în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
aveau de suferit erau cele 4 milioane de cetățeni din Berlinul occidental: li se tăiau curentul, apa, gazul, se oprea circulația metroului, toate aceste servicii fiind administrate de Berlinul democrat. La cele de mai sus se adăugau șicanele pentru închiderea culoarelor aeriene ce deserveau tranzitul către Berlinul occidental și a tranzitului pe calea ferată ce aproviziona Berlinul occidental prin frontiera de vest cu RFG. Să revenim la "Ucenicul vrăjitor". După ceva timp, parcă mă născusem la Berlin! Începusem să învăț orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a explodat de o manieră ce ne-a atras atenția întregii lumi! A doua zi, pus la patru ace, m-am prezentat la MAE. Direcția a V-a (nume celebru!) era la etajul 4 al clădirii din Piața Victoriei. Pe culoar, în drum spre secretariat, dau nas în nas cu tovarășul ministru Ștefan Andrei, însoțit de șeful lui de cabinet, fostul meu director din anii '70 de la Direcția culturală. Am salutat și l-am auzit pe tovarășul consilier șoptindu-i tovarășului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Astfel că, așa cum se spune, îmi este interzis să interzic... Aș fi necuviincios... Are nevoie de un timp de tăcere. Caut să împărtășesc tăcerea cu ea. După un timp, se ridică, deschide ușa, se convinge că nu-i nimeni pe culoar și mă anunță: "Am câștigat o mașină la o loterie la Frankfurt. M-au anunțat... Un Jaguar sport" Ar trebui să o întreb cine a anunțat-o. Dar nu o întreb nimic. "...M-au anunțat prin indigență..." Tac. O să caut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sforăit de ființe abandonate somnului, vagonul se zgâlțâia ritmic... Eu aveam însă o problemă care luase dimensiuni cosmice: de unde venea minunata lumină verde care indica cifrele și arătătoarele și unde dispărea când se ivea câte un fascicol de lumină de pe culoar?... Acest mister mă înfiora de parcă l-aș fi văzut în persoană pe Dumnezeu, pe care îl pândisem, la slujbe, duminica, unde eram obligat să particip și unde nu observasem niciodată nici un semn al Lui, deși, preoți, dascăli și țârcovnici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ar pleca; ar trebui să plec și eu, sa mă cărăbănesc din zonele speciale prin care am pretenția că mă simt în voie de atâția ani. După un timp se ridică, deschide ușa, se convinge că nu-i nimeni pe culoar și mă anunță: "Am câștigat o mașină la loterie la Frankfurt. O loterie "specială". Un B.M.W. sport. M-au anunțat"... Ar trebui să-i cer unele amănunte; dar nu o întreb nimic. "M-au anunțat prin indigență." Tac în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
frac, printre care, masiv, uriaș, cu ochi cărbunoși, Nicolae Iorga, alături de Alexandru Philippide, ascultând o expunere a unui rector care nu apare în fotografie...; destul o unică fotografie pentru a declanșa reveria generațiilor care au urmat acestor oameni, străbătând aceleași culoare, ocupând aceleași bănci... Iată o fotografie minunată, doi mari profesori, într-o caleașcă (aproape în mărime naturală), Ioan Cantacuzino și Alexandru Slătineanu. Și multe altele, din vremuri duse... Nostalgia unor timpuri despre care am citit și am auzit că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
țineau loc de lanț; tot de acolo fusese luată o saltea pusă fără a fi spălată la uscat, fiindcă, zor-nevoie, trebuia amenajată o rezervă pentru o pilă. Colțul pentru fumat. Acest loc de dialog preși postoperatoriu se află la capătul culoarului, permițând nefumătorilor un larg acces la fumul celorlalți. Pacienta A (sau cum o numeau medicii: neoplasmul cu metastază generalizată) privea cu ochii secați în jur: - Îmi văd coastele sub gaura de la sân. Luni în șir mi-au tot dat prafuri
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
fiind, noi facem revizii vara la apă caldă și ne spălăm spartan cu apă rece. Ei bine, ca să eviți rușinea că te complaci într-un astfel de cult al gunoaielor, îi poftești pe un traseu tentant: Sinaia-Peleș, Brașov-centrul-vechi, Poiana, Râșnov, Culoarul Rucăr-Bran, Târgoviște și retur București-centru cu intrare prin Chitila. Sinaia-Peleș. Frumos. O alee lungă, pietruită. Brazi și mesteceni. Aer să-ți invadeze plămânii. În caz că te rătăcești, nu-i nici o problemă, căci n-au trecut oameni pe acolo. Precum Hansel și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]