139,825 matches
-
un fel de pagini de jurnal, un fals jurnal, cu notații alerte, în care arta îi dă randevu vieții ce ajunge, zgomotoasă și imperioasă, aici, prin marile ferestre, între tuburile de culoare. Par niște imagini dezvoltate. Mi se pare mie? Da. Dar ele fac loc, în mod curent, și observațiilor cu tentă politică. Încerc să nu am aerul analistului politic - tagmă proliferantă azi - nici nu mi-ar sta bine, nici nu mi-ar plăcea, receptor acut însă ai vuietului de dincolo de
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Încerc să nu am aerul analistului politic - tagmă proliferantă azi - nici nu mi-ar sta bine, nici nu mi-ar plăcea, receptor acut însă ai vuietului de dincolo de ferestre, al malversațiunilor morale la care ne supune încă acest comunism remanent, da, îmi asum așa ceva. Simt că-s mai viu în randevuul acesta. Apropo de randevu, îți mai amintești de-o perioadă, cea de dinaintea plecării lui Mihai Ursachi, cînd tu împreună cu același Mihai și cu Eugen Andoni stăteați în Piața Unirii, în
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
viu în randevuul acesta. Apropo de randevu, îți mai amintești de-o perioadă, cea de dinaintea plecării lui Mihai Ursachi, cînd tu împreună cu același Mihai și cu Eugen Andoni stăteați în Piața Unirii, în față la Florărie, și puneați note trecătoarelor? Da. Din păcate, Eugen ne-a părăsit, am rămas doar cu Mihai, Mișu... Mai faceți asta? Nu prea v-am mai văzut. Mde, niște prietenii din astea încep să... nu se sting... pălesc însă, le pălește acel prim pigment. Mă bucur
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
din începuturile mele, avertismentul lui Gide: "Să nu mă bizui niciodată, într-o operă nouă, pe avîntul luat în cea precedentă, pentru fiecare operă nouă să-mi cuceresc un public nou". Sigur, cu ceva total nou nu poți veni... Amprenta... Da, amprenta... predestinată. Lucrările de-acum se înscriu, cumva, în figurația ce s-a întrupat în expoziția mea din 1999 de la București, de la Galeria Orizont, care a produs, cred, oarecare impresie: niște făpturi, niște desculți ai lumii, care merg și tot
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
sau foarte tineri, studenți încă, de vecinătatea cărora, pe simeze, mă bucur. La cea mai recentă din aceste simeze, mi se pare, cea a ultimului Salon anual, de la Muzeul de Artă, ți s-a decernat Marele Premiu al Uniunii, nu? Da. Trebuie să-ți mărturisesc: ești primul pictor cu care discut așa. Mai am prieteni pictori, dar n-am avut cu nici unul un astfel de dialog. De ce crezi? O fi existînd un motiv. Poate că nu a fost prilejul să vorbim
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
îl fac pe om simplu - și cît de greu este să fii simplu! Să-nțeleg că, atunci cînd nu ești plecat din Iași, în fiecare zi, ești în atelier. Zilnic. Aici e viața mea. Cum o fi cu sculptorii? Fizic... Da, e mai trudnic. Ai încercat vreodată sculptură? Nu. Se obișnuiește. Sînt pictori care se regalează și în sculptură. Picasso. A sculptat o capră. Colosală! Hazul lui din pictură era aici enorm. N-am practicat. De obicei, sculpturile pictorilor sînt transferuri
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
cred că toate acestea vin mai mult din lumea din afară decât din mine, e ceva care corespunde unui moment istoric și unui loc anume, care este Europa sfârșitului de secol XX... Pe de altă parte, vă referiți la Bibliotecă... Da, într-adevăr, dacă vorbim despre realism, despre ceea ce vedem în real, trebuie să spun că în viața mea am mult mai multe raporturi cu cărțile decât cu alte obiecte. La urma urmelor, operele literare sunt tot atât de reale ca tot ce
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
conștiință a jocului, care e în același timp joc al lumii, joc al ficțiunii, al scriituirii - de care uzați din plin. E desigur un fel de a exprima libertatea față de lume și text, un fel de ironie în ceea ce faceți... Da, pentru că eu cred deopotrivă că întreprinderea literară e respectabilă dar e și domeniul în care e de dorit să nu te iei prea tare în serios, căci totul rămâne, în fond, un joc, - și, în același timp, nu există nimic
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
de a ne afirma ironia, conștiința că nu există foarte mult sens... De altfel, cea mai mare parte dintre personaje se joacă de-a ceva, ori fac pronosticuri pentru curse de cai, joacă go sau șah... Sau rezolvă cuvinte încrucișate... Da, și cuvintele încrucișate, jocul cu textul... Tocmai jocul cu textele e cel care comandă demersul... Însă, în același timp, nu-mi interzic nimic. Folosesc și procedee aproape oulipiene, jocuri pure ale formelor textuale, însă nu e nimic strict aici, nici
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
s-a născut Jules Verne, faptul că ați trăit pe malul unui mare fluviu ca Loara, în apropierea Oceanului, a jucat vreun rol în fascinația pe care o aveți pentru călătorie? Căci există în scrisul Dv. o fascinație a călătoriei... Da, desigur... Dar în același timp mi-e groază să călătoresc... Nu știu... există orașe în care n-am pus niciodată piciorul... Mă gândesc, știu eu, că într-o zi sau alta va trebui să fiu la Kuala-Lumpur, de exemplu, și
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
o umilință suplimentară, încă o dovadă că toate acestea nu au nici un sens... Asta nu înseamnă totuși că nu suntem în stare să nu fim triști, disperați... La urma urmei viața e mai degrabă un fel de... ...lecție de înțelepciune... Da, dar și o sărbătoare, care e extrem de plăcută... În legătură cu spectacolul lumii... Există și un spectacol al lumii literare. Cum îl priviți? Fiindcă în Franța există, de exemplu, spectacolul premiilor literare, celălalt, al vieții din redacțiile revistelor, al editurilor... Dv. înșivă
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
a fi serios și eficace are un proiect elaborat de un ins pentru care cultura înseamnă pornografie? Un ins care vorbește așa: "Așteptați comunicatul de presă a lu' domnul prim-ministru și eu vă spun că totu' e în regulă, da?" Nu e nimic în regulă, în afară de certitudinea ministrului adjunct, că va fi acoperit de șeful său cel mare. Și cum să n-o aibă, cînd observă cu cîtă dulceață anunță purtătoarea de cuvînt a Președinției că unul din consilierii prezidențiali
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
dulceață anunță purtătoarea de cuvînt a Președinției că unul din consilierii prezidențiali, recent numit la UNESCO din partea României, tras în poză tocmai cînd își vîra mîna în sutienul unei june, s-a aflat la lansarea revistei Hustler ca persoană particulară. Da, nu consilierul a fost acolo, ci o persoană particulară. Cea mai bună probă că autoritățile românești confundă cultura cu pornografia este chiar punerea unor indivizi ca Ion Antonescu să se ocupe de patrimoniu, de artă sau de ce s-o fi
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
nu este propriu-zis prozator. Nici măcar André Malraux, cel mai apropiat de William Faulkner, nu atît ca stil, cît prin sadismul auctorial, bine regizat. " Nu există personaj faulknerian care să aibă propriu-zis suflet", - îl execută scurt Gide pe prozatorul american. Destin, da; suflet însă, nu, cel puțin în tradiția europeană. Malraux e mai explicit. "O lume inegală, puternică, sălbatică, nu lipsită uneori de vulgaritate. Lume în care omul nu există decît strivit. Nu există un om al lui Faulkner, nici valori, nici
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
preciși. Și, apoi, n-am nici o șansă dacă ei vor raporta (și, cu siguranță, așa vor proceda) cîștigurile din citit la cele din activitățile lucrative. Cu pierderile, lucrurile stau puțin altfel: este, în orice pierdere, o doză de ambiguitate, de (da, acesta e cuvîntul!) mister, pe care n-o găsim în cîștig, nici căutînd-o cu lumînarea. Ceea ce pierdem ne stimulează imaginația într-o măsură incomparabilă față de ceea ce cîștigăm. Pedagogia bazată pe sugerarea unei eventuale pierderi are resurse mai adînci și mai
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
Monitorului de Brașov). În Ion Ghica sau N. Filimon, listele ospețelor din timpuri fanariote și post-fanariote cuprind însă mai toate "ciudățeniile" de azi. Iar despre normalitatea lor în băcăniile (e drept, de lux) de la sfîrșitul secolului al XIX ne poate da o idee foarte exactă schița lui Caragiale, Politică și delicatese; într-un oraș de provincie, băcanul conservator își tentează clienta liberală cu asemenea bunătăți: "Poftiți să vedeți și alte mezeluri... avem stridii, brânzeturi proaspete, ne-a venit o langustă vie
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
schița lui Caragiale, Politică și delicatese; într-un oraș de provincie, băcanul conservator își tentează clienta liberală cu asemenea bunătăți: "Poftiți să vedeți și alte mezeluri... avem stridii, brânzeturi proaspete, ne-a venit o langustă vie...". În Dicționarul limbii române ( DA), cuvântul caracatiță (în forma cracatiță) e ilustrat printr-un fragment din I. Negruzzi: "alvaua, icrele, cracatițele și celelalte havaricale de post"; prima citare a cuvîntului este, astfel, de natură culinară. Altminteri, caracatiță e de origine slavă (rusă, mai probabil), ca
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
însă circulația actuală a formei, poate sprijinită de reintroducerea prin italiană, eventual și prin intermediar englezesc: "corpul gigant al unui calamar", "în căutarea legendarului calamar uriaș", "specialități culinare dintre cele mai variate - de la salata de vinete la calamar" etc.). În DA, calamar era grupat împreună cu călimară, ca forme ale aceluiaș cuvînt (preluat din grecește, și prin intermediare slave). O altă inactualitate a dicționarelor noastre mi se pare a privi creveții. Crevete e un termen mai nou, pentru care DEX indică doar
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
computer? Întrebări interminabile - dar și niște scrisorici ațîțătoare scrise de iubitele mele. Din cînd în cînd îmi citesc revista - www.corpse.org - și mă uit să văd care-i buletinul meteorologic în locuri unde-aș vrea să mă duc imediat. Da - și alții pot să mă citească pe mine la: www.mcnbc.com, secția culturală. Volumul Gaura din steag v-a schimbat viața. Cum? Am terminat cu nostalgia si România imaginară și am început cu România reală. Romanele dumneavoastră Mesi@ și
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
ori aveți mai degrabă niște teme fundamentale în jurul cărora dezvoltați substanța cărții? Temele le observ abia după ce cărțile au fost scrise, dar alții-s mai buni la acest fel de joc. Fără să mai trudesc la clasificare, pot să spun, da, cărțile cresc una din alta și merg pe niște idei precum: construirea de sine, ciudațenia amuzantă și periculoasă a culturii de mase, metafora (și realitatea) exilului, limitele (corpului și ale geografiei), granițele (metaforice și reale), transgresiunea. Vă limpeziți ideile fundamentale
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
culturii de mase, metafora (și realitatea) exilului, limitele (corpului și ale geografiei), granițele (metaforice și reale), transgresiunea. Vă limpeziți ideile fundamentale (le lămuriți), pe măsură ce scrieți? Desigur - și mă ofuschez, întunericesc și perplexez simultan. Textele teoretice vă susțin proza și poezia? Da - într-un fel Dada. Am avut o perioadă de interes nesănătos față de Wittgenstein, Derrida, Lacan, Foucault, DeLeuze, Guattari, Virilio - i-am folosit poetic, m-au interesat mai curînd stilistic. Înainte de ei, au fost ai noștri: Eliade și Cioran, și ei
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
Dilema)? Într-un roman de idei care continuă. Care ar fi rețeta unei reviste literare cu tiraj? Fotografii cu sex și măcelărie și texte macabre-sexual în stil verite plus autobiografii scrise exclusiv de criminali. Ca profesor, în facultate, aveți discipoli? Da - le-am dat și uniforme. Poartă toți un fular albastru de mătase pe care scrie "Discipol AC" și niște pantalonași foarte strîmți pe care nu scrie nimic, dar se vede totul. Ce ziceați că scrie în volumele dumneavoastră de memorii
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
povestit, la beție, viața, Protasov n-ar fi devenit un cadavru viu și n-ar fi tulburat liniștea familiei sale. În orice caz, el n-a dorit asta. E în fond un om generos, bun, cultivat. Doar că nu poate da vieții lui un rost și, deși își iubește soția, o părăsește ca s-o dezlege de orice obligație, de el însuși, care-i este povară, crezînd că așa o face fericită. În spectacolul de la Teatrul Național din București rolul lui
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
la un moment dat că m-am golit. Că recurgerea continuă la propriile tale resurse te seacă. Contactul cu tema, cu textul, gîndul la un spectacol, am simțit că se transformă într-un exercițiu steril. Interior, nu mai am de unde da. Și revin la prima fază: adun, reîncarc, cer materiale, citesc. Ca la început. Ai un spirit critic ascuțit. Dar și acela autocritic e bine dezvoltat. Refuzi să vorbești despre tine, despre succesele tale, despre spectacole făcute aici sau aiurea. Nu
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
lui Cioran seamănă jalnic cu euforia ce cuprinsese scriitorimea română cînd i s-a "dat voie" să critice stalinismul. Slugă la doi stăpîni nu e o piesă rea... Există o personalitate care simți că exercită asupra ta o atracție specială? Da, Papa. Pe scena asta mare, prezența Papei Ioan Paul al II-lea degajă o energie benefică, liniștitoare. Nu mă pot împiedica să mă gîndesc ce se va întîmpla cînd nu va mai fi. Că este o mare personalitate este evident
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]