7,054 matches
-
de discipoli ai lui Buddha s-ar fi aflat sub ochii lor. După ce avuseseră loc ceremoniile lecturilor din sutre și ale împrăștierii florilor în fața lui Buddha, marii preoții Zen își aduseră omagiile. În final, marele preot Soken recită gatha de despărțire și strigă din răsputeri: — Kwatz! Preț de-o clipă, se lăsă o tăcere desăvârșită. Apoi, în timp ce muzica solemnă se relua, căzură florile de lotus și, unul câte unul, participanții depuseră tămâie la altar. Printre cei îndoliați, însă, cam jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sunt de această părere, se pot retrage fără ezitare. Un moment, atmosfera fu tensionată. Oamenii se mulțumeau să țină capetele plecate cu amărăciune și foarte puține obiecții se ridicară. În noaptea aceea, ceștile de sake fură înălțate într-o onorabilă despărțire dintre senior și vasali, dar spre Echizen se întoarseră mai puțin de unul din zece. În acest mod, Katsutoyo rupse legăturile cu tatăl său vitreg și se alie cu Hideyoshi. Din acel moment, intră, în mod oficial, sub comanda lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
flutura în depărtare. — Katsuie e! Nu-l lăsați să scape! Un grup de lăncieri iuți de picior se adunară la un loc, luând-o la fugă, în direcția lui Katsuie. — Aici ne luăm rămas bun, stăpâne! Aruncând aceste cuvinte de despărțire, generalii care fugeau cu Katsuie se desprinseră dintr-o dată de lângă el, își întoarseră caii și se repeziră în mijlocul lăncilor ascuțite ale urmăritorilor. Curând, cadavrele lor căzură la pământ. Menju Shosuke se întorsese și el și înfrunta năvala inamică, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Așadar, ceea ce regret nu e nici propria mea distrugere personală, nici necontenitul ciclu al schimbărilor, replică Shibata Katsuie. Nu regret decât că mi-am pierdut reputația. Dar fii liniștit, Inuchiyo. Totul e predestinat. Un asemenea răspuns din partea lui însemna o despărțire completă de Katsuie cel de pe vremuri. Dar nu părea nici chinuit, nici derutat. Când sosi sake-ul, Katsuie luă cu plăcere o ceașcă și, presupunând că avea să fie cea de rămas bun, le turnă și celorlalți doi câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țară, și doi tineri voinici, încărcând baloții cu bani pe șaua unui cal. Shonyu și Yukisuke beau împreună un ceai în ceainărie. Părând a nu fi decât tatăl și fiul care luau micul dejun împreună, în intimitate, după o lungă despărțire, se adânciseră de fapt, într-o discuție secretă. Voi porni imediat spre Gifu, spuse, în cele din urmă, Yukisuke. Când ieși din ceainărie, Yukisuke le ordonă grăbit vasalilor să-i pregătească imediat calul. Plănuise să se întoarcă, fără întârziere, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se ciocnesc cu un inamic odihnit, va fi un dezastru. Eu, unul, nu voi porni o luptă pe care știu c-am s-o pierd. Puteți să-i spuneți și Seniorului Shonyu, și Seniorului Nagayoshi! Și, cu aceste cuvinte de despărțire, porni în galop. Unitatea lui Hori Kyutaro îl regăsi pe Hidetsugu și ostașii săi rămași în viață în apropiere de Inaba. Apoi, dând foc fermelor de pe drum, se apărară, în repetate rânduri, de trupele urmăritoare din clanul Tokugawa, pentru ca, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
copacii începură să se zgâlțâie. Unii dintre soldații săi cu glugi negre rămăseseră totuși pe loc și-și mânuiau armele în lupta pe viață și pe moarte. Shonyu era amorțit. Nu se mai punea problema victoriei sau a înfrângerii. Tristețea despărțirii de lume îl făcea să reflecteze la trecutul îndepărtat, mirosind laptele. Deodată, arbuștii aflați drept în fața lui prinseră a se scutura. — Cine e?! scăpărară de mânie ochii lui Shonyu. Inamicul? strigă el. Avea glasul atât de calm, încât luptătorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta. 3. Drept răspuns, El le-a zis: Ce v-a poruncit Moise?" 4. "Moise ", au zis ei, "a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărțire și s-o lase." 5. Isus le-a zis: "Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. 6. Dar de la începutul lumii, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască. 7. De aceea va lăsa omul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
asemenea încercare, pe 18 noiembrie anul următor venind pe lume Mariana Alexandra, fiica noastră. Dar 18 februarie 1942 mă găsea învățător în Prahova, când a venit un inspector școlar în clasă și mi-a adus ordinul de remobilizare. În noaptea despărțirii nimeni nu a dormit, a fost o noapte a disperării, însă Dumnezeu a avut grijă să ne apere”, povestește bătrânul profesor. Războiul l-a purtat pe dascălul din satul Priponești, din fostul județ Tutova, pe lângă enormele cimitire din vecinătatea Odessei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
continuarea tradiției întâlnirilor de promoție, găzduite, subliniez, de organizator!). Din zile luminoase, dar și din zile negre e făcută vârsta înțelepciunii: împliniri (prin copii, nepoți, strănepoți), dar și pierderi de neconsolat (20 august 1983 cea mai neagră, amarul și disperarea despărțirii de soție). Et la vie continue... «Mariana, draga mea! Mergi cu bine! Îndrăznește! Viața este a acelora ce îndrăznesc!» Tata. Așa își încurajează tatăl de 75 de ani fiica decisă să plece din țară, în momentele tulburi ale unui ’90
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
avea o scuză în fața lui Dumnezeu în caz că greșesc, aceea că n-am știut să deosebesc binele de rău și voi fi iertat, dar ca preot, nu mai pot invoca aceeași scuză”. Tăcere din partea amândurora... Tocmai ajungeam la casa preotului. La despărțire, preotul îmi spune să mă mai gândesc și să-i dau răspunsul mai târziu. Răspunsul meu fusese deja dat. Am rămas la locul meu și n-am regretat niciodată că n-am ajuns preot, deși, dacă aș fi fost preot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
doina” de astăzi, cântând dorul, bucuria, iubirea și ura, suferința și întristarea, ea fiind cântecul suferințelor sufletului românesc. Doina e poezia însingurării și a dorului, e glas de jale și de dor, e viers cu foc, e un dor al despărțirilor și al îndepărtării, iar rădăcinile ei stau la temelia dăinuirii noastre neîntrerupte pe aceste meleaguri. În spiritul celor scrise anterior ca fiind judecăți de valoare ale autorului, îmi permit să adaug subiectiv că, în perioada grea și crâncenă a războiului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ca la o ființă dragă, care s-ar fi aflat în situație de comă, neputincios să înregistreze vreun stimul oarecare și să răspundă prin semnale vizibile. Stăteam lângă el ca în preajma unui mort când este privegheat de cei dragi înaintea despărțirii pentru totdeauna!... Cu această ocazie de priveghere, având până la apus ca lumânare soarele și după aceea în privegherea nocturnă luna, gândeam și filosofam despre viață. Între noi, în mod tacit s-a înfiripat un dialog original - pomul mi-a spus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fost întrebați care cu care vor să fie împreună, fiindcă viața îi mai complicată și nu încape în niște socoteli... --Poate că Dumneazeu o fi pus la cale lucrurile în așa fel încât copiii să nu aibă de suferit de pe urma despărțirii. --Poate. Dar când se întâmpla acest lucru, sfințite? --La 16 iunie 1719 (7227). “De ce nu l-ai întrebat pe călugăr de ce a scos la iveală această scrisoare, fiindcă nu are a face cu Târgul Fănii, în care ne aflăm?” - m-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ilustrează Vindecarea celor doi orbi. Menționez că se văd amândouă pisaniile, atât cea veche cât și cea nouă. Până la brâul răsucit mai sus sunt două scene ce reprezintă martiraje ce nu pot fi identificate, iar de la brâu la zidul de despărțire dintre naos și pronaos este o altă scenă mai mare, tot martiraje ale unor sfinți. Unul dintre ei este răstignit asemenea Mântuitorului, iar alții sunt omorâți cu pietre. „Pictorii au reprezentat în acest registru pe unii apostoli martirizați prin răstignire
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Sfinții Nichita, Platon și Gheorghe cu sabie și scut (între primele două ferestre), Serghie și Vah, Evstatie (între ultimele două ferestre), Dorotei și Leontie, Teodor Stratilat (după a treia fereastră), Iacob, Procopie etc. În capătul acestui registru, aproape de zidul de despărțire dintre naos și pronaos sunt doctorii fără de arginți Cozma și Damian, Pantelimon și Ermolae și Iachint, toți ținând în mână câte o linguriță și o trusă cu medicamente. Pictura din naos, peretele nordic Pictura din naos, peretele sudic În absida
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
unii din Ardeal, că dumneata ești un fel de, lo foso, a politicii românești și am subscris și eu la asta, fiindcă știu despre conaționalii lui Boc, că sunt serioși, gospodari și mai ales, spun lucrurilor pe nume. Așa că la despărțire, îți urez și eu ceea ce ți-au urat ei (eu nu știu ungurește și de aceea cred că e de bine), lo foso seghedbe, de Ziua Națională a României... Ce ascunde frunza Elenei Udrea? Pe timpuri, aveam un prieten care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
temea să nu rămână singur, sec, insignifiant, pentru că prezența celuilalt părea să aducă fiecăruia, în gând, vorbe pline de nuanțe, pline de miez, plăceri... Liniștea începea să fie mâncată de gura haină a celor două trenuri oarbe care pufneau a despărțire ... De ce vor să plece oamenii? Și încotro se îndreaptă? Așa se întrebau din priviri, tacit,și se mai întrebau dacă există cu adevărat fericirea sau e doar o poveste închipuită de alții. Ea tot îi mai era dragă, și încă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mi se părea prostesc ce voisem să fac, exact cum spusese Eliza. Și ce dacă Victor nu era iubirea vieții mele? Până la urmă puțini oameni Întâlnesc așa ceva. Deși iubirea noastră era unidirecțională, aveam să fac eforturi ca să schimb acest lucru. Despărțirea nu era o idee bună. Nu puteam să-i fac asta. În seara aceea, când am Închis ochii, am crezut că procedasem corect până la urmă. O parte din mine Încă se Îndoia În tăcere, Însă era o părticică mică ce
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și totuși nu aveam. ― E În regulă, am spus, fără să știu exact la ce mă refeream. ― Nu am hotărât nimic În seara aceea, mă Îndemnă el. Vreau să spun...poate vrei să te mai gândești la chestia asta cu despărțirea. Nu voiam să mă Împac cu el, cel puțin nu În momentul acela, când eram atât de confuză. Dar nu voiam nici să-l rănesc. Și nu găseam cuvintele potrivite, ca Întotdeauna. ― Prefer situația de acum, am spus după un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
unde Bianca cu siguranță se holba nemulțumită În fața oglinzii. Pe drum m-am ciocnit de Eliza, care ieșise brusc dintr-o sală de clasă. Arăta ca și cum plânsese foarte, foarte mult. ― Bună, murmură ea. ― Ești bine? Cu siguranță era vorba despre despărțirea de Victor. ― Victor e un nesimțit, spuse ea. M-a părăsit! Pur și simplu, mi-a spus că nu mă iubește. Cum e posibil să nu mă iubească? Probabil că toată situația ar fi trebuit să-mi provoace o oarecare
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Cu atât mai puțin simt nevoia să vorbim acum. Adevărul este că în scurtă vreme nu voi mai avea cu cine schimba o vorbă acătării cât îi ziulica de lungă... Bănuiala mea se adeverea. Călugărul simțea că se apropie clipa despărțirii. Și o simțea cu atâta tărie încât nici la vârsta lui nu-și putea ascunde sentimentele. Drept-îi că și eu simțeam că mă apasă ceva la lingurică, dar nu îndrăzneam sămi arăt tristețea... L-am lăsat pe călugăr să-și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din poiană! Așa voi face, părinte. - am răspuns eu, nădăjduind că a auzit ce am spus. Am rămas singur să-mi adun gândurile răvășite. Nu știu de ce nu mi-a trecut prin cap până acum că va sosi și clipa despărțirii... Dar nici bătrânul parcă nu a fost atât de afecatat la sfârșitul celorlalte întâlniri. Poate că de astă dată șederea mea fiind mai lungă i-a creat bătrânului iluzia că nu ne vom despărți cine știe câtă vreme? În timp ce mă luptam cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în întâmpinarea noastră. Abia când am ajuns în chilie s-a întors către mine și, privindumă lung, a catadixit a vorbi: Îmi cer iertare, dragule, dar... Uite-te la mine. Om bătrân și fără minte. Nici n-a venit ceasul despărțirii și am și început a boci ca babele. Și mie îmi dă târcoale tristețea, sfințite. M-am obișnuit să te știu în preajmă în orice clipă - chiar și în vis - și acum... Până mâine mai este, fiule. Așa că hai să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fi fost pe jumătate plin. Dar în seara asta, chiar și ideea de a-l privi pe Kiefer Sutherland salvând lumea, timp de șase ore la rând, nu mă consola prea mult. În primul rând, eram încă suferindă în urma unei despărțiri urâte de James, prietenul meu cu pretenții de star rock. (Ca să fiu sinceră până la capăt, aceasta a fost ultima din cele patru despărțiri ale noastre. Fiecare fiind, la timpul ei și foarte evident, cu mult mai necesară decât cea dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]