18,606 matches
-
acestea sunt umbrele tutelare, dar deloc tiranice), Cristian Popescu se arată gata să-și joace nu numai prezentul, dar și trecutul, nu numai biografia, ci și genealogia, să se despartă, adică să demitizeze figura mamei, amintirea tatălui etc., cu o detașare de-a dreptul terifiantă pe alocuri. Dedramatizarea existenței, bagatelizarea solemnității, a tragicului chiar, ating în scurte texte culmi încă necercetate până acum de poeții români. Dar toată această licitație a marilor sentimente nu sfârșește în distanțare ironică și sarcasm, ci
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
cu Anabasis, poemul lui Saint-John Perse, tradus de asemenea de poet. În întregul lui, Eternități..., de o factură nu mai puțin livrescă decât prima culegere, se diferențiază printr-o degajare de balastul erudiției, printr-o inspirație mai liberă, o anume detașare de obiectul evocării sau al contemplației. Tablourile sunt obținute prin aceeași elaborare, însă au o luminozitate mai sudică, iar liniile desenului câștigă în suplețe, schițând o tendință de muzicalizare. Lui P. îi reușesc profiluri grațioase, vrednice să ornamenteze vase grecești
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Petru Dumitriu duce la reliefarea unui punct de vedere nepătimaș asupra perioadei istorice pe care scriitorul a traversat-o nu fără accidente. Deși subiectele dezbătute sunt încărcate de dramatism, cei doi nu devin nici o clipă patetici, iar luciditatea și, uneori, detașarea caracterizează acest discurs ambivalent. Trebuie remarcată și iscusința lui P. de a-și pune în dificultate interlocutorul, care uneori se eschivează, nu răspunde direct provocărilor. Textul nu e numai un interviu, ci o carte armonios construită, din care se deduc
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
1935), iar în anii războiului scrie într-un ziar de front. A mai colaborat și la „Graiul nou”, apoi la „Contemporanul”, „Lumea”, „Gazeta literară”, „România literară” ș.a. A fost redactor, în 1947-1948, la revista „Viața capitalei”. Cu toată discreția și detașarea presupuse de adoptarea persoanei a treia singular și de formula rememorării, în romanul Vârtej (1964) se poate întrezări transpunerea ficțională a unui fragment din biografia scriitoarei (copilăria și tinerețea). Scrierea este un bildungsroman, care reconstituie aventura formării unei conștiințe prinse
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
interogativă: „și ce să fac singur cu atâta dreptate?”, dacă se va deschide o ușă, „cine va veni către noi?” Retorica lui „la ce bun?” domină maturitatea și setea de amurguri a acestei poezii. Odată cu Viața obligatorie și Spectacol amânat, detașarea lucidă de care vorbea Gheorghe Grigurcu, ironia și distanțarea postmodernă formează „o speță de malefic minor, o descompunere asimilabilă, pe alocuri suavă”: după incendiile discursive ale începutului și combustia interogativă de mai târziu, ceea ce rămâne în final este tocmai „fumul
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
său cu vocația sintezei, a clasificărilor memorabile. Scriitorii sunt grupați pe direcții și afinități ideologice, iar opera lor este discutată (și disecată) metodic, prinsă în caracterizări pertinente și revelatoare. E o cunoaștere atentă, din interior, dar dublată de o rodnică detașare, care îi asigură un maxim de credibilitate. Ecourile partizane, coteriile ideologice sau de grup, exagerările produse de cronicile literare și de motivațiile extraestetice sunt eliminate și sancționate, ținta criticului fiind aceea de a realiza o cât mai exactă scară de
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
diverse tipuri de leziuni glomerulare, ce pot fi evidențiate prin microscopie optică, imunofluorescență sau microscopie electronică: • Endoteliale: activare, proliferare, incluziuni celulare, endotelioză, necroză; • Mezangiale: hipertrofie, proliferare, modificări morfologice, creșterea sintezei de matrice mezangială, mezangioliză; • Epiteliale: tumefierea și fuziunea proceselor podocitare, detașarea celulelor epiteliale viscerale, proliferarea celulelor epiteliale parietale (crescents); • Infiltrate cu celule inflamatorii (PMN, monocite etc.); • Alterarea MBG: pierderea sarcinilor negative, rupturi, îngroșare și scleroză, distorsiuni (aspect de „roată dințată”); • Depozite imune (Ig, C3 etc): - Mezangiale; - Endomembranoase (sub-endoteliale); - Extramembranoase (sub-epiteliale). • Leziuni
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
modalități lirice caracteristice epocii, ilustrând inspirat madrigalul, serenada, romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet. Unele texte au fost puse pe muzică, dar s-au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și artificiu. Versul își păstrează, măcar în parte, vibrația nealterată, farmecul ingenuu al emoției, tălmăcit cu accente nostalgice, în imagini cromatice ce prevestesc atmosfera bacoviană: „Îți mai aduci aminte, doamnă? / Era târziu și era
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
Ibrăileanu și E. Lovinescu. Prin romanul Balaurul (1923), nuvelele din Romanță provincială (1925) și Desenuri tragice (1927), precedate în 1920 de drama Bătrânul, noua orientare literară pare a se contura mai limpede. O nuvelistică a vieții de provincie, investigând cu detașare avatarurile omenești, deschide astfel calea spre creația de anvergură romanescă a ciclului familiei Hallipa. Atmosfera generală, precum și unele detalii de intrigă apropie o nuvelă ca Sărbătorile de familie și de drama Bătrânul, și, în esență, de tot ce e piesă
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
pe care îl practică P. este însă eseistica: Știința morții (I-II, 1995-2001), Limba, stăpâna noastră. Încercare asupra feminității limbii române (1999) și Feminitatea limbii române. Genosanalize (2002). Primul eseu, rezultat al unei maturități asumate energic, se derulează când cu detașare, când cu accente mai personale, străluminând prin teorie umbrele lumii de dincolo și exemplificând totul prin literatura care a abordat acest subiect. Celelalte lucrări sunt în primul rând expresia unui feminism ostentativ, aproape disprețuitor, descoperind limbii române calitățile femeii puternice
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
Fie că mimează oralitatea, fie că efectuează „disecții” asupra personajelor, fie că se limitează la a expune jurnalul banalității existențelor, scriitorul află soluții care să îl salveze din încrâncenarea pe care temele frecventate o presupun. Acestea sunt ironia și aparenta detașare (tipic medicală) în fața gravității unor maladii sau chiar a morții. Formula narativă e definită totodată prin remarcabila știință de a mânui substanța epică și a întreține ritmul necesar captivării cititorului, tradus prin alternanța dintre povestitul cu farmec și efectele bruște
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
se confrunta mereu cu absolutul în idei, în sentimente, în gesturi. Orice tânăr e un inadaptat.” Cu toate aceste calități, cartea, apărută în plin război, va trece neobservată. În Moartea cotidiană (1946) autorul face un salt spre o mai mare detașare și luciditate în descrierea vieții cotidiene a unei familii de mici intelectuali burghezi, ale căror existențe cenușii sunt surprinse pe fundalul unui peisaj urban la fel de șters și dezolant. „Moartea cotidiană - scria N. Steinhardt - s-a vrut o rapidă căutătură asupra
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
fiind „scrisă cu gând să fie Precuvântare”, la Manualul vânătorului, cartea prietenului C.C. Cornescu. Călătoria este acum imaginară. Scriitorul adună în jurul ideii de vânătoare o serie de difficiles nugae, care compun un mozaic strălucitor, lucrat cu o migală disimulată sub detașarea grațioasă și umorul discret. Recunoscându-și, dintru început, puțina pricepere într-ale vânătorii, scoate totuși din tăcere amintiri despre timpul de odinioară, când, copil fiind, văzuse vestitele locuri ale acestei îndeletniciri, în Bărăgan, împărăția dropiilor. În substanța fluidă a rememorării
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Didier a constat în repararea mașinii unuia dintre terapeuți. Terapeutul a deșurubat un bulon (implicare) situat sub capotă. Didier a primit consemnul (obiectiv precis) de a înșuruba acel bulon o singură dată și să accepte ideea (acceptarea îndoielii și învățarea detașării) de a nu ști timp de o săptămână dacă mașina terapeutului său funcționa sau chiar dacă nu a avut un accident. Exercițiul programat cu Émilie a constat în a se duce într-un serviciu anexă a spitalului însărcinat cu primirea persoanelor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
parentale sau amicale al căror rol este acela de a asigura consolarea și protecția care n-a avut loc în realitate. Terapeutul poate utiliza jocul de rol și personifica o imagine a compasiunii care ajută la depășirea traumatismului și la detașarea de acesta. 5. Discutarea gândurilor automate și a postulatelor disfuncționale: personalizare, culpabilitate de a fi suferit un traumatism, iluzia unei lumi juste, stabile și securizante, și necesitatea de a se răzbuna. 6. Detașarea în raport cu traumatismul: cum să dezvolți un plan
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care ajută la depășirea traumatismului și la detașarea de acesta. 5. Discutarea gândurilor automate și a postulatelor disfuncționale: personalizare, culpabilitate de a fi suferit un traumatism, iluzia unei lumi juste, stabile și securizante, și necesitatea de a se răzbuna. 6. Detașarea în raport cu traumatismul: cum să dezvolți un plan constructiv de viață în care traumatismul să piardă locul central? Desensibilizare cu ajutorul mișcărilor oculare și reprelucrarea informației Desensibilizarea cu ajutorul mișcărilor oculare și reprelucrarea informației constă în inducerea unor mișcări oculare (sacade) asociate unor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
scara Beck și de 26 la cea a lui Hamilton. Tema ședinței Tema din ziua respectivă este abordată. Grupul este apoi invitat să pună întrebări. Martine nu pune nici o întrebare. Interpelată, ea spune că are nevoie de timp și de detașare pentru a se gândi la toate acestea. Exerciții și sarcini de efectuat Drept exercițiu de rezolvat în cadrul ședinței și apoi ca sarcină de efectuat în timpul săptămânii, terapeuții propun grupului să completeze fișele de auto-observații referitoare la modul. Aceste fișe propun
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ne sustragem emoțiilor prin intermediul activităților care ocupă memoria pentru scurt timp și împiedică emoțiile negative să se auto-întrețină, manifestându-ne într-un anumit mod pentru a face plăcere cuiva sau recentrând atenția asupra altei persoane. Producerea de emoții opuse permite detașarea, pentru un anumit timp, de emoția negativă. O bucată de gheață ținută în mână produce senzații fiziologice care concurează cu cele produse de emoția negativă. Practicarea de exerciții de afișare a unui surâs schițat pe jumătate modifică expresia facială și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
judecător imparțial (nu și rece), neiertător cu toți. O conștiință singulară, izolată, care privea lumea cam de sus, surprinzând prin acuitatea observației, un spirit ciudat de modern (în pofida aparenței de bătrân boier în caftan, om care se văicărește mereu) prin detașarea interpretării, prin ironia malițioasă, prin lipsa de iluzii asupra naturii și manifestărilor umane. Personalitățile istorice constituie în cronică lumea vie a unei opere literare, devin personaje văzute sub aspectul comportamentului și al psihologiei individuale, nu sub cel al importanței și
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
opoziții violente: există credințe comune În religii diferite, rezultate, probabil, din pseudoconversiunile impuse cu forța ca urmare a cuceririlor militare sau politice. Studiul Europei poate fi organizat ca o cercetare de ansamblu a continentului, dar poate fi făcut și prin detașarea din acest spațiu a unor zone. Definirea și delimitarea zonelor constituie o operație dificilă care folosește punctul de vedere complex al sociologiei, dar care Întrunește rar aprobarea tuturor oamenilor de știință. Au fost astfel delimitate teritorii a căror definiție apare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Începând cu 1956, frânată Însă de la Început de reacția represivă față de efectele centrifuge ale Revoluției maghiare, a inițiat totuși un proces de liberalizare internă a sistemului socialist. Acest proces a fost mai accentuat În România pe fondul afirmării politice de detașare de Uniunea Sovietică. Încă de la Începutul anilor ’60 În România a Început un proces de deschidere politică și ideologică. Sociologia era Încă un tabu. La sfârșitul acestei perioade sociologia Începe să fie menționată mai degrabă sub forma nevoii de detașare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
detașare de Uniunea Sovietică. Încă de la Începutul anilor ’60 În România a Început un proces de deschidere politică și ideologică. Sociologia era Încă un tabu. La sfârșitul acestei perioade sociologia Începe să fie menționată mai degrabă sub forma nevoii de detașare de „sociologia burgheză”. Semnificativ este Însă faptul că Începe să se facă o diferențiere Între sociologie, care pare a nu mai fi taxată global ca „știință burgheză”, și „sociologia burgheză”. În această perioadă sunt paradigmatice două cărți: Gall Erno, Sociologia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Zdruncinarea ideologiei marxist-leniniste a generat o deschidere față de științele sociale. Sistemul socialist a ridicat anatema asupra sociologiei, recunoscută ca știință legitimă. Contextul național a fost favorabil și din rațiuni distincte. Alături de Începutul deschiderii ideologice, s-a adăugat opțiunea fermă de detașare de Uniunea Sovietică. Reabilitarea Școlii sociologice de la București era firească În contextul utilizării mai generale a tradiției pentru afirmarea independenței României. Ovidiu Bădina și-a dedicat activitatea reconsiderării Școlii de la București, publicând lucrări despre Dimitrie Gusti, și a Îngrijit publicarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
filosofiei speculative, opunându-i un stil științific, urmașii săi Engels și Lenin au oscilat târziu În acest câmp epistemologic din două motive. Mai Întâi, pentru că teoria lui Marx a continuat să se confrunte Într-un câmp epistemologic filosofic. Nevoia de detașare a teoriei marxiste de filosofiile competitive a accentuat necesitatea extragerii unor implicații filosofie din textele lui Marx. Al doilea motiv: la mijlocul secolului al XIX-lea, când Marx și-a constituit teoria asupra societății, el a lucrat Într-un mediu epistemologic
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
s-a clătinat substanțial după faimoasa critică a stalinismului. Stalin a fost dat jos de pe piedestal și cărțile sale au fost eliminate din setul de clasici consacrați și chiar și din biblioteci. S-a deschis o nouă atitudine: permisiunea de detașare de „clasici”. Ca un semn al depărtării de Uniunea Sovietică, România - profund dogmatică, de altfel - a ținut să Își exprime și o anumită distanțare de marxism-leninism. În acest context, sociologia românească a beneficiat masiv de o relaxare a presiunii ideologice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]